Bulgaria, campioana finanţelor publice. Plusuri şi minusuri ale consiliului monetar

Cel mai bun rezultat fiscal din Uniunea Europeană. La asta se aşteaptă bulgaria în 2009. Altfel spus, cel mai mic deficit bugetar, în contextul în care contra-performerii Grecia, Irlanda sau Marea Britanie trec de 12%.Pentru 2010, Bulgaria vrea să treacă pe excedent bugetar, la fel ca în anii dinainte de criză. Ce înseamnă asta exact:

După prăbuşirea economică de la sfârşitul anilor 90, care a culminat cu încetarea totală a plăţilor interne, Bulgaria a adoptat ca principală măsură de redresare consiliul monetar. Asta înseamnă paritate fixă a monedei locale faţă de euro, pe care banca centrală trebuie să o menţină cu orice mijloace.

Atunci când există intrări masive de valută, banca centrală are dreptul să emită bani pentru a nu lăsa moneda locală să se aprecieze.

În situaţia inversă, banca centrală trebuie să găsească resursele pentru a furniza lichiditatea necesară. În lipsa rezervelor, excedentul fiscal constant rămăsese singura sursă posibilă.

De facto, Bulgaria a trecut la euro încă de acum zece ani. Singura diferenţă: În locul deficitului bugetar maxim acceptat prin tratatul de la Maastricht, de 3%, Bulgaria a trebuit să rămână cu excedent. În plus, băncile locale nu s-au putut finanţa de la banca centrală şi a trebuit să iasă pe pieţele internaţionale. De aici a rezultat un deficit de cont curent echivalent cu al României, cu diferenţa că în cazul Bulgariei doar sectorul privat a consumat pe datorie.

Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă. Totul se transferă: Balanţa comercială a Bulgariei a fost protejată atunci când toate monedele estice se apreciau. Importurile au rămas scumpe, exporturile au rămas competitive. Însă această legendă a monedei slabe are două efecte secundare nefaste.

1. Puterea de cumpărare şi nivelul de trai al populaţiei rămân scăzute.
2. Investiţiile în tehnologie avansată rămân scumpe.

Practic, moneda depreciată pe termen lung în cazul unei ţări subdezvoltate este o metodă de conservare a sărăciei.

Cu totul altfel stau lucrurile într-o perioadă de ajustare economică severă, când deprecierea pe termen scurt poate da o gură de oxigen economiei. S-a văzut asta în cazul Poloniei sau chiar al Ungariei. O depreciere bruscă urmată de o apreciere viguroasă au făcut ca cele două ţări să treacă mai uşor peste criză. Polonia nici n-a intrat în recesiune.

La capătul celălalt al filozofiei economice, Bulgaria a rămas cu paritatea monedei neclintită, însă criza a lovit ceva mai târziu şi cu perspective că va dura mai mult.

România este într-o situaţie intermediară nefericită. Recesiunea a lovit din plin, iar leul s-a depreciat considerabil fără ca nivelul cursului valutar să dea semne că s-ar mai ameliora.

Însă principala lecţie pe care au învăţat-o ţările din zonă, cu excepţia României, este disciplina bugetară. Ungaria şi Bulgaria concurează acum pentru trofeul calităţii în finanţe publice. Polonia a reuşit să rămână tot timpul pe creştere, iar Cehia a avut un instrument în plus: tendinţa naturală de apreciere a coroanei, care i-a permis flexibilitate mare cu costuri mici. Slovacia şi Slovenia sunt oricum în altă ligă: zona euro, adică într-o situaţie similară Bulgariei dar cu rezerva că îşi permit deficite bugetare.

Pe scurt, cum ar trebui să arate guvernul României: prim-ministru ungur, ministru de finanţe bulgar, ministru al economiei polonez. Posturile pentru cehi, slovaci sau sloveni sunt deja ocupate pentru următorii cinci ani.