nici o referire la Nassim Taleb intr-un astfel de articol? nu servea naratiunea dorita?
Cele două grecoaice care l-au sedus şi buzunărit pe Cristian Sima
Pentru un bărbat cu educaţie clasicistă, chemări mistice şi Animal Planet la îndemână pe telecomandă, „Alpha” – probabil – sună excelent. Dar nicăieri litera grecească nu are atâta putere ca în lumea finanţelor.
Forţa ei ocultă izvorăşte din ignoranţa maselor, ajustată cu ştiinţa de-a folosi această ignoranţă, ajustată cu norocul. La sfârşit, rezultă o alchimie căreia prea puţini îi supravieţuiesc.
Nu e un secret că jocul la bursă are sumă nulă – pentru ca unii să câştige, alţii trebuie să piardă. Chiar şi atunci când banii tipăriţi umflă artificial preţurile acţiunilor, tot există o zonă gravitaţională faţă de care unii ies mai bine iar alţii mai rău: media ponderată.
Secretul pe care trei brokeri din patru nu-l vor spune este însă că ei reuşesc, în mod sistematic, să nimerească sub medie. Este o statistică reală! 75% din managerii de fonduri mutuale au performanţe mai slabe decât un indice general care reflectă media pieţei. Nu contează cât de pricepuţi sunt, aritmetica îi forţează să piardă. Aşa că, decât să le dai lor bani mai bine te laşi pe mâna unui robot.
Pentru investitorii mai sofisticaţi, mai pretenţioşi, există „Alpha”. Pentru ei, 10% înseamnă pierdere atunci când „piaţa” a crescut cu 20%. Pentru ca brokerul să-şi merite comisionul, ei vor cere un „Alpha” de 1%, adică un randament de măcar 21%. E doar un exemplu.
Cam toţi visează să fie Alpha, dar la fel ca în haita de lupi nu se poate. Doar un sfert reuşesc în orice an. Iar din acest sfert, cei mai mulţi sunt doar norocoşi, pentru că după încă zece ani tot pe minus se vor întoarce. Alţii au „inside information”. Unii forţează îmbunătăţiri de management sau investesc „aspiraţional”, adică încearcă prin propriul exemplu să aducă şi alţi investitori. Alţii, dimpotrivă, recurg la hărţuire şi şantaj pentru a-şi maximiza partea lor de profit. Există multe modele, dar cei care reuşesc pur şi simplu să aleagă acţiunile bine şi să câştige peste media pieţei ani în şir sunt teribil de puţini.
Warren Buffett este cel mai cunoscut caz. În 47 de ani, a avut 39 de „Alpha”, cu o medie de peste 10% (19,8% Berkshire Hathaway vs. 9,2% S&P 500). Dar chiar şi el a ridicat dubii după două rateuri la rând, în 2009 şi 2010. John Paulson, vedeta crizei – care câştiga miliarde de dolari când milioane de americani îşi pierdeau casele, a rămas fără jumătate din bani anul trecut şi e cotat cu şanse maxime să păstreze cadenţa în anii următori.
Una dintre poveştile lui Cristian Sima este cum – din postura de olimpic la matematică fugit din ţară de spaima minerilor – a folosit un „algoritm” pentru a câştiga la bursă. Dacă povestea e adevărată, e doar un caz de „sindromul supravieţuitorului”. Mii de genii ale matematicii au încercat algoritmi pe bursă şi au pierdut pentru ca în cele din urmă unul singur să aibă cu ce se lăuda.
Dar e un început bun, în stare să-i dea unui tânăr încredere şi răbdare. Adaugă muncă şi inteligenţă, şi avem profilul unui broker în stare să aibă Alfa mai des decât alţii. Nu mereu însă. Mai este nevoie poate şi de conjunctura unei pieţe imature, unde orice e posibil, şi de explozia tipografică din BCE sau Fed, şi de clienţi care câştigă „easy money”. Totul e să salvezi aparenţa, că scriptele se pot face – la o adică – şi din condei.
Însă când vine recesiunea, când ursul îi ia locul taurului, Alpha / diafana, năzuroasa, sofisticata / nu prea mai contează. Nu încântă pe nimeni că paguba ta e mai mică decât a altora, că doar ei n-au venit la tine să le faci pagubă. E vremea Betei, fată bătrână şi căpoasă, „dintr-o bucată”, care ştie una şi bună: „Nu te lua după ăştia că n-o să-ţi fie bine! Lasă-mă cu socraţii, roninii şi lupii tăi – tu ştii să faci ceva? Cum nimic?”
„Beta” este indicatorul de corelare cu piaţa. Dacă mergi cu turma pe timp de criză ai toate şansele să pierzi şi ce ai strâns. Trebuie să găseşti o cale de-a înota împotriva curentului. Aici nu mai funcţionează reţetele alternative – management, inspiraţie, hărţuire, nimic – ori câştigi, ori măsluieşti scriptele.
Un lucru e dovedit până acum: Cristian Sima nu a câştigat.
20 de comentarii
„Pentru ei, 10% înseamnă pierdere atunci când “piaţa” a scăzut cu 20%.” – cred ca vrei sa spui, „cand piata a crescut cu 20%”, nu?
@Victor Tănase
Oooo, o servea perfect, dar nu prea cred că servea realitatea
@Ciprian
desigur, schimbat, mersi
Singurele chestii care nu sunt in mod clar jocuri cu suma nula sunt munca cinstita si afacerea clasica, controlabila.
Restul sunt cam cu suma nula:
– Bursa, Forex – exemplele clasice
– Afacerile cu Statele – teapa la bani – gen Grecia
– Afacerile cu Statul – belele la schimbarea Puterii
– Politica – riscuri pe libertate de genul Nastase, Ridzi, Basescu
– Jocurile de noroc – castig probabilistic clar subunitar
– Sportul competitional – toti pierd mai putin castigatorul
– Afacerea corporativa cu retele, finantari, directori, CA – foarte greu de controlat
– Investitiile imobiliare masive – merg pana se sparge bula.
Dupa rationamentele expuse de tine, probabilistic toti cei care intra in „jocuri cu suma nula” pana la urma ajung sa dea ochii cu Ursul…
Chiar si viata e un joc cu suma nula…
„Nu e un secret că jocul la bursă are sumă nulă – pentru ca unii să câştige, alţii trebuie să piardă”
Poti sa detaliezi un pic?
cam ca la jocul de whist
este simplu : bursa nu este vegheata de o „mana cereasca” ce creaza bani din nimic si, ca as castigi ceva, trebuie ca cineva sa piarda sau cineva sa aduca bani in sistem. Valoarea burselor este data de banii bagati minus banii scosi, restul de bullshit cu „cresterea” sunt povesti nemuritoare ca azi cresti si maine scazi (vezi apple in ultimele zile)
Ce, esti retardat mintal? Stai la distanta de bursa ca-i pericol, nene.
NU ESTE ASA !!! BURSA DE VALORI ESTE O INSTITUTIE IN CARE INVESTESTI BANI IN ECONOMIA UNEI INTR3EPRINDERI CARE PRIN BENEFICIILE REALIZATE ITI RETYURNEAZA AN DE AN CA DIVIDENDE SUMA INVESTITA SI CASTIG NET DUPA AMRTIZAREA EI . IN ROMNANIA AM ALTERAT BURSA DERAIND-O SPRE SPECULATIVA
cate societati au distribuit profit anul trecut? si in cati ani se amortizeaza „investitia” ?
Toata lumea vrea castiguri mari, dar sa nu riste nimic. Bursa nu e o loterie, poti sa joci si pe crestere si pe scadere, dar iti sunt necesare ceva cunostinte si inspiratie.
A pierde pe bursa e ceva absolut normal . A fugii din cauza pierderilor e ceva mult mai grav . Ori ai jucat banii clientilor in un mod despre care acestia nu aveau habar , ori sint clienti care nu admit pierderile . De regula interlopi . Acestia , in varianta moderna sint bine imbracati , la costum si cravata , pe fotolii importante . 🙂
cred ca ai apasat pe butonul cu cifra 3 😉
As aminti de fondul LTMC, long termen management capital (aproximativ) fondat de citiva laureati ai premiilor Nobel in economie plus citeva genii in ale matematicii care a reusit ani buni sa faca profit pe bursa si pe pietele financiare dar pina la urma au dat faliment.
deja ma plictisea telenovela DD & OLtchim… asta cu Sima e mult mai palpitanta, cu toate ca bugetul e mult mai mic… depinde de regizor 😉
@TudorPopescu – da, intr-o societate corecta, actiunile la o companie ar trebui, pe langa valoarea speculativa, sa aiba si o valoare data de dividendele aferente capitalului investit … dar ce te faci cand cea mai valoroasa companie de pe piata AAPL nu a distribuit profit decat o singura data in mai bine de 10 ani ??
Spune-ne si noua ce societate pe actiuni, tranzactionabila in romania, a distribuit dividende anul trecut, cu o valoare mai mare de 5% din pretul mediu al actiunii in anul precedent (asta ca sa avem o „amortizare” in 20 de ani … daca se poate numi asa…ca mai repede iti plantezi o padure)
Bursa este una din institutiile absolut necesare in capitalism dar care de fapt reprezinta , ca si inflatia un mod superb gandit de a devaloriza activele. Sa explic. Banii, proprietatile si tot ce pretuim noi cu drag reprezinta active in mintea noastra adica valori care ne ajuta sa trecem batranetea , sa traim mai bine si sa dam la copii. In realitate foarte putini reusesc sa pastreze aceste active. Kiosaki incearca in cateva carti sa lamureasca cititorii ca de fapt aceste active sunt pasive atunci cand nu aduc plus valoare. Iar pentru oamenii fara aptitudini de afacere proprie , piata bursiera reprezinta un mod inteligent(cred ei) de a-ti inmultii banii. De fapt cei care castiga sunt cei care listeaza pe bursa si care astfel devin bogati, cei care intermediaza ca iau comisioane si cei care administreaza. Firmele si viata au nevoie de bursa. Omul de rand , investitorul mic (si Daianu e un investitor mic de exemplu) nu au nevoie de bursa. Castigurile peste dobanda bancara sunt dese insa pierderile de obicei curata aceste castiguri. Un film italian de demult prezenta niste smecheri care jucau cu o baba fabulos de bogata poker. Dupa meciuri la rand castigate unde averea lor ajungea la cifre astronomice pierd un meci si pierd tot. Concluzia e simpla. Cand ai mult mergi mai multe runde. Cand ai putin la un moment dat pierzi. Daca pierzi la inceput e bine. Daca pierzi dupa ce te cateri pe un munte si te crezi destept e cam naspa , academic vorbind. Unul ca Sima care dupa olimpiada la Matematica a crezut ca viata e obligata sa-i dea lui ca e destept la facut sa-si piarda mintile si sa fuga ca ultimul golan. Pe de alta parte firava experienta financiara pe care o au militienii, procurorii si judecatorii pot face ca un broker sa fie condamnat daca a pierdut chiar daca ai contract si clauze clare. Atentie suntem intr-o tara care pana de curand nu accepta deucerea pierderilor de la un an la altul prin lege. Finantistii nostrii intelegeau ca daca pierzi sigur esti excroc si ascunzi bani. Cine a avut prilejul sa asiste sau sa vada intr-o sala de tribunal un proces civil sau penal cu substrat fiscal si financiar se cutremura. Sa vezi judecatori , procurori si uneori , vai , si avocati care de fapt nu inteleg nimic din circuitul financiar , comercial si fiscal e hazliu dar daca esti implicat e Kafka. Toata lumea pune termeni aiurea , intelege total fenomenul si uneori rezultatul e ceva care n-are noima economic. Din acest punct de vedere Sima risca intr-adevar daca avea clienti cu contacte in lumea penala. Sa ne intelegem. Nu discut situatia in care a delapidat banii clientilor in sensul in care i-a folosit dincolo de intelegerea contractuala. Dar e posibil (si aici vorbesc din ce am vazut prin justitie) ca un om care pierde sa fie considerat infractor. Pe de alta parte un om care fuge si apoi se da in barci cu dezvaluiri , inclusiv din alea voit subliminale ca el a fost la SRI si a discutat cu seful si i-a spus el parerea lui despre ce va fi in Europa , iar acea mare parere nu este de fapt decat una din variantele de lucru expuse de presa , un astfel de om e mult mai probabil sa fie excroc sadea in sufletelul lui chinuit.
Exista o mare neintelegere a bursei, chiar si de catre persoane cu educatie economica solida. Sa compari Warren Buffet cu Cristian Sima este acelasi lucru cu a compara un investitor cu un speculator. Bursa este cu mult mai mult decat un simplu algoritm matematic. Cred ca in bursa se regasesc toate calitatile si defectele naturii umane.
Dupa parerea mea calitati pe care trebuie sa le aiba un adevarat investitor ar fi urmatoarele: in primul rand un minimum de cultura finaciara( daca nu esti in stare sa citesti un billant al unei companii in care vrei sa investesti, prea multe sanse de reusita nu ai). Apoi, trebuie sa te bazezi pe propriile tale concluzii, sa nu te lasi influentat de unul sau de altul. E bine sa urmaresti ce fac personele pe care le admiri, dar sa nu le urmazi orbeste. Si ultimul dar poate cel mai important, sa te inarmezi cu rabdare: datorita norocului, exista oameni care au facut castiguri mari pe termen scurt, dar mai devreme sau mai tarziu au ajuns de unde au plecat daca nu au stiut sa-si controleze emotiile. E usor sa te crezi un geniu al bursei dupa un castig de sa spunem15% intr-un an. Daca e fructul muncii, stii sa-l apreciezi, daca e datorita norocolui ai impresia ca ai reinventat lumea.
Nu sunt de acord cu fraza aceasta: ”Nu e un secret că jocul la bursă are sumă nulă – pentru ca unii să câştige, alţii trebuie să piardă”. Pe termen scurt asa este, pe termen lung e loc pentru toata lumea: pentru cei care isi fac temele si care au rabdare e la fel ca atunci cand iti construiesti propria ta afacere. Din pacate multi sunt atrasi de posibilele castiguri pe termen scurt gen Forex. Dupa ce pierd, incep sa planga spunand ca in bursa jocurile sunt deja facute, si nu ai nici o sansa.
Ca sa inchei, cred ca in investitiile la bursa e la fel ca in orice alt domeniu: cu cat pui mai multa pasiune si munca, castigurile sunt pe masura. Sa obtii ceva gratis tine doar de noroc; dupa un timp, ajungi ca cei care castiga sume mari la loterie si apoi nu sunt in stare sa le administreze si ajung de unde au plecat sau chiar mai rau.
Vai de capu nostru, nici o fraza fara macar o platitudine adormitoare. Cum reusesti bai frate?