impozitare-salariu

Lucian Davidescu

Aşa arată adevărata grilă de impozitare a salariilor din România

Știaţi că un contract obişnuit de muncă presupune opt taxe diferite, aplicate de 11 ori?

Nu este clar de  ce statul nu comasează toate impozitele într-unul singur, dar putem bănui: rezultatul este şocant: un păienjeniş a cărui simplă administrare costă enorm şi la sfârşitul căruia angajatul rămâne cu ceva mai mult de jumătate din banii plătiţi de patron.


Să luăm un exemplu concret: Avem un angajator care vrea să angajeze încă un om şi stabileşte pentru asta un buget de 1.000 de euro. Până aici este simplu. De aici încep calculele.

Primul calcul, care le sintetizează pe toate, îl face responsabilul de resurse umane: La o cheltuială cu salariile de 1.000 de euro, angajatului i se cuvin 545 de euro. Restul merg la stat.

Al doilea calcul îi aparţine contabilului. El trebuie să stabilească baza de clacul pentru plata contribuţiilor sociale, adică artefactul contabil pompos denumit “salariu brut”. Teoretic, ce depăşeşte salariul brut reprezintă contribuţiile angajatorului iar diferenţa dintre “brut” şi net reprezintă contribuţiile angajatului”. Practic, plafonul bugetat rămâne 1000 de euro, aşa că stabilirea cifrei se rezumă la un calcul invers. Rezultatul: 777 euro. La acestă cifră se aplică majoritatea taxelor:

CAS: 20,8% angajator + 10,5% angajat, adică 31,3% din “salariul brut”, adică 24,3% din cheltuiala cu salariile.

Sănătate: 5,2% angajator + 5,5% angajat, adică 10,7% din “salariul brut”, adică 8,3% din cheltuiala cu salariile.

Șomaj: 0,5% angajator + 0,5% angajat, adică 1% din “salariul brut”, adică 0,8% din cheltuiala cu salariile

Concedii medicale (0,85%) + Comision ITM (0,75%) + Fond de risc şi accidente (0,4%) + Fond creanţe salariale (0,25%) = 2,25% din “salariul brut”, adică ceva mai mult de 1,7% din cheltuiala cu salariile.

Al treilea calcul îi aparţine tot contabilului. Există şi un al doilea artefact contabil, respectiv baza de calcul pentru impozitul pe venit. El rezultă în urma scăderii din salariul brut a “contribuţiilor datorate de angajat”. Rezultatul este 649 euro. Impozitul de 16% se aplică la această cifră, deci se ridică la 104 euro. Asta înseamnă o rată efectivă de 10,4% raportată la costul salarial total.


Al patrulea calcul îi aparţine contribuabilului, care va constata că din cei 545 de euro rămaşi mai are de plătit la stat încă vreo 200 sub formă de taxe indirecte şi că lui personal îi rămâne, din suma iniţială, doar 1/3.

Citeşte şi: Cât costă un card internațional de salariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *