Riscograma

Există sau nu Ținutul Secuiesc? Cum îşi distruge România viitorul din cauza unor gărgăuni

Împărţirea administrativă eşuează pe mâna politrucilor

“Ținutul Secuiesc” nu există, spun politicienii majoritari, cu o ofuscare ce sugerează contrariul. În timpul ăsta, toate iniţiativele de reorganizare a României pornesc exact de la teritoriul în cauză. Încearcă fie să-l individualizeze (UDMR), fie să-l dilueze (PDL), fie să-l destrame (PSD). În tot acest proces, pentru niciun partid nu mai contează că agenda lor cu un singur punct fix duce la o împărţire suboptimă şi uneori aberantă în restul ţării. Mai mult, rezultatele se suprapun perfect peste stilul de-a face politică al respectivelor partide, de la atitudine până la rezultate.

UDMR este singurul partid care s-a pregătit din timp pentru dezbaterea pe teme regionalizării şi a întocmit chiar o hartă a întregii ţări. A avut grijă să decupeze mai întâi judeţele Mureş, Harghita şi Covasna într-o singură regiune, după care a desenat de jur împrejur regiuni asemănătoare, adică formate dintr-o medie de trei judeţe.


Însă nici n-a mai ţinut cont de ambiţiile locale atunci când a lipit Galaţi de Brăila şi nici de optimalităţile economice şi sociale atunci când a divizat ţara în regiuni foarte puternice respectiv foarte slabe. Cele din urmă rămân dependente de vecini, la fel cum sunt şi acum judeţele care le formează: Alba-Hunedoara, Gorj-Vâlcea, Teleorman-Giurgiu sau Suceava Botoşani.

 

PDL nu s-a pregătit dar a scos din pălărie formula de organizare în regiuni de dezvoltare care datează din 1998. Singurul merit al său este că, fiind o formulă deja-existentă şi cunoscută, se scurtează elimină negocierile şi se scurtează procesul de adoptare. Tot asta este şi principala sa problemă. Nu va exista dezbatere publică deşi nu a existat nici atunci. Este politica faptului împlinit.


La întocmirea acestei împărţiri, tot Ținutul Secuiesc a fost cheia de boltă. El a fost comasat cu trei judeţe româneşti pentru ca populaţia maghiară să rămână în minoritate.Nu este foarte clar cu ce ajută o astfel de atitudine, căci cum încurcă ştim deja.

Altfel, din punct de vedere economic şi social, majoritatea regiunilor sunt coerente, chiar şi cea în cauză. Excepţie fac regiunea Sud-Est, care se întinde de la Mangalia până la Adjud fără vreo coerenţă logică şi regiunea Sud, care alătură Curtea de Argeş cu Călăraşi.

PSD a venit cu o formulă de reacţie rapidă marca Surupăceanu, mai caraghioasă decât toate trei. I s-ar putea spune uşor “Țara Cârnaţilor”, pentru că tinde să înşire judeţele liniar şi pentru că ar avea chiar o oarecare raţiune economică: Nu mai e nevoie să fie stabilite trasee întortocheate atunci când pleacă la drum caravana electorală cu cârnaţi.

Baza de pornire este despărţirea celor trei judeţe cu orice preţ. Orice alte criterii cad în plan secund.
Autorul foloseşte argumentul uniformităţii PIB, dar nu se jenează să mute Harghita peste munţi, în Moldova, să cupleze judeţul Mureş cu Satu-Mare sau să deseneze un teribil traseu turistic din Buşteni până la Sulina.

PNL, deşi teoretic e în măsură să provoace aşteptări ceva mai ridicate, face exact aşa cum ne-a obişnuit: nu propune nimic.

Update: USL şi-a anunţat „viziunea comună”, care presupune preluarea regiunilor de dezvoltare din ’98 dar şi păstrarea judeţelor actuale. Trist!


Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou