Riscograma
Lucian Davidescu

Cum se calculează cursul valutar BNR

Cursul de referință al leului față de principalele monede, supranumit și „cursul oficial BNR“ este anunțat în fiecare zi la ora 13.

Acesta este relevant mai ales în tranzacțiile cu statul și luat de multe ori ca reper voluntar în tranzacțiile private, însă nu este în niciun caz obligatoriu. Iată cum se stabilește el:

1. Există un curs cotat permanent, de-a lungul întregii zile lucrătoare, pe așa-numita piață valutară interbancară. Acolo participă toate băncile autorizate, pentru a își regla excesul sau nevoile de valută. Există un curs BID – al ofertei, respectiv unul ASK – al cererii, care se află de obicei la o distanță de mai puțin de un ban unul de celălalt.

2. La ora 13, BNR observă cursul ASK pentru perechea euro/leu. Aici își ia o mică libertate – dacă punctul exact în care se află leul i se pare că este mai degrabă o extremă și nu reflectă evoluția de peste zi, va alege oricare moment din ora premergătoare. În zile cu volatilitate mare, libertatea asta ajută destul de mult la „stabilizare“.

3. Odată cu anunțarea reperului față de euro, BNR ia direct de pe piața internațională cotațiile celorlalte valute față de euro și face așa-numitul cross – raportarea față de leu. Chiar dacă se fac tranzacții și în alte valute pe piața locală, prețul este atât de sincronizat încât nu este nevoie de cotații separate. Ele ar fi oricum șterse de arbitraj, adică de finanțiștii care caută diferențe minuscule între aceeași cotație de pe piețe diferite pentru a profita de pe urma lor.

4. BNR evită să intervină în mod curent pe piață, dar o face atunci când i se pare că nivelul de curs se îndepărtează temporar de un anumit nivel „de echilibru“. Aprecierea leului este ușor de împiedicat – tot ce trebuie să facă este să „tipărească“ lei – pe când pentru a opri deprecierea trebuie să renunțe la euro din rezervă. În realitate, toate acestea se traduc printr-un lanț de operațiuni complexe pe nume „repo“, „reverse-repo“ sau „sterilizare“.

5. Fiecare influență internă sau externă se simte în cele din urmă în piața valutară. De exemplu, dacă există un val de schimburi de euro în lei la casele de schimb, banii vor ajunge în cele din urmă la bănci care vor trebui să scape de ei la un preț din ce în ce mai mic. În acest caz, mulți vor sfârși în cuferele BNR, care are de câștigat din diferența de curs.

Niciun comentariu