Abia acum a venit vremea împrumuturilor în franci

Don’t try this at home: carry-trade!

Decizia Băncii Naţionale a Elveţiei de-a impune un prag dur de 1,2 franci pentru un euro închide uşa seifului elveţian în care se refugiau capitalurile înspăimântate. În schimb, deschide cripta din care o vreme se va revărsa o specie rar-cunoscută: banii zombie. O vreme, ei vor cutreiera tot întinsul pieţelor financiare, fără ca nimeni să le poată face vreun rău. Însă la sfârşit va trebui să se întoarcă de unde au venit, cu toată prada pe care vor fi reuşit s-o adune.

O monedă cu prag dur contra aprecierii şi, simultan, cu dobândă aproape de zero este o specie mutant, care apare foarte rar şi care pentru investitorii financiari este echivalentul găinii cu ouă de aur. Procesul de producţie se numeşte carry-trade:

peştii mari se pot împrumuta în franci aproape gratis şi poate plasa banii în euro, în schimbul a 2% sau chiar mai mult. Randamentul pare mic, însă faţă de baza de capital, care este undeva la o zecime din active, câştigul este de 20%. Riscul este aproape de zero, explicaţia cuvântului “aproape” fiind un eventual eşec al elveţienilor în încercarea de-a apăra pragul.

peştii mici şi mijlocii obţin francii la preţuri ceva mai mari şi obţin randamente mai modeste pentru euro, astfel că marja de dobândă coboară chiar şi jumătate de punct pe an. Cei care nu consideră mulţumitor un astfel de randament au însă opţiunea de-a se îndrepta spre monede cu dobânzi mai bune, dar fiecare cu avantajele şi dezavantajele ei.

1. Coroanele norvegiene sau suedeze oferă dobânzi doar cu puţin mai mari decât euro, avantajul fiind însă că îşi vor continua, probabil, aprecierea după ce vor prelua o parte din statutul de monedă de refugiu al francului. Carry-traderii câştigă şi din apreciere.

2. Dolarii australieni şi neo-zeelandezi aduc randamente bune, chiar şi de 5%, însă au şi dezavantajul că volatilitatea este mult mai mare şi că tendinţa de apreciere se poate inversa brusc. Puterea celor două monede este dată în mare parte de resursele minerale, astfel că o cădere a preţurilor ar duce la deprecieri subite. În plus, băncile centrale din cele două ţări sunt mai predispuse la surprize – cum ar fi tăierea rapidă a dobânzilor în caz că lucrurile încep să meargă rău.

3. Zloţii, forinţii sau leii oferă cele mai bune dobânzi, chiar şi de 7%. Culmea, ele nu vin însoţite de cele mai mari riscuri. Probabilitatea de depreciere subită a leului este deocamdată mai mică decât a dolarului australian. Motivul este că băncile centrale din Europa de Est sunt probabil ultimele care ar intra într-un război al valutelor. Dimpotrivă, cel puţin pentru o vreme s-ar bucura să vadă cum monedele lor se întăresc.

Iată cum francul ar putea să lovească din nou leul, tot sub formă de capital speculativ. Dacă suferiţi de probleme cardiace, nu încercaţi asta acasă!

Citește și De unde să cumperi franci elvețieni pentru a plăti rata mai ieftin