dacă MO e subordonat guvernului, atunci guvernul poate bloca publicarea legilor adoptate de parlament, deci se încalcă vădit separaţia puterilor în stat şi se loveşte în inima statului de drept.
România nu e republică semi-prezidenţială, nici prezidenţială, nici parlamentară
…este republică guvernamentală, cu parlament zero-cameral.
Povestea cu Monitorul Oficial, mutat din vârful pixului de-colo-până-dincolo poate da ceva fiori reci pe nervul democratic.
Primul motiv este „revelaţia” că această instituţie, teoretic tehnică, poate fi un punct slab pe care Constituţia nu l-a anticipat: Călcâiul lui Ahile al democraţiei. De fapt, nu e nici o revelaţie: tot timpul MO a fost ţinut gata pentru orice eventualitate şi folosit la nevoie, dar cu maximă prudenţă şi discreţie, ca să nu se prindă cineva cât de stricată e jucăria, şi s-o repare. Poate că acum e o ocazie bună.
Al doilea motiv este că începe să se vadă cam cât de puternică şi de absurdă este posibilitatea pe care o are guvernul de-a legifera prin aşa-numitele „ordonanţe de urgenţă” – li se putea spune, mai cinstit, decrete – adoptate prin „consens”, adică la decizia unui singur om, şi aplicabile imediat (bun, imediat după publicarea în Monitorul Oficial, că se pare că-i important).
Aici se vede cam ce fel de regim politic avem.
Într-unul semi-prezidenţial, ca Franţa, guvernul poate emite ordonanţe doar pe teme stabilite în mod expres de parlament, printr-o lege de abilitare. Dacă tematica nu e respectată, ordonanţele sunt nule de drept.
Într-unul prezidenţial, ca SUA, preşedintele nu poate emite legislaţie primară fără aprobarea Congresului.
În regimurile parlamentare nu există aşa ceva.
Există însă în multe dictaturi şi semi-democraţii, ca România.
Concluzia e că România poate fi considerată o republică guvernamentală, cu parlament zero-cameral.
Iată un exerciţiu teoretic: dacă mâine prim-ministrul decide să naţionalizeze toate proprietăţile private fără despăgubire, o poate face fără nici o piedică.
Abia recent, în cazul pensiilor, Curtea Constituţională s-a aruncat să spună că propriile decizii „nu se aplică retroactiv”. Altfel spus, se opresc naţionalizările dar nu se răstoarnă cele deja făcute. Iar dacă OUG cade în cele din urmă în Parlament, rămâne tot la latitudinea Guvernului dacă şi cum să facă reparaţiile. Astfel de scenarii sunt nenumărate iar Constituţia ar trebui să le facă imposibile, eliminând posibilitatea guvernului de a da legi.
Riscul nu vine obligatoriu dinspre Victor Ponta, pe care doctoratul plagiat îl va îndepărta discret dar sigur din viaţa publică. Ci dinspre vreun viitor prim-ministru care va şti să folosească din plin toate pârghiile şi nu se va ruşina să o facă.
11 comentarii
Contează mai puţin cui îi e subordonat, că tot nişte securişti îl conduc. Însă ar trebui să existe o procedură de publicare imună la intervenţii.
A se vedea, totuşi art. 115 alin.6 din Constituţie – (6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.
Ai dreptate Felix, dar ‘exercitiul” lui Lucian era mai mult pentru a sublinia cat de stricata este jucaria.
Poate ca spune constitutia ca nu ai voie sa iei omului ce-i al lui … dar nu imi aduc aminte sa-l fi vazut pe Dl Boc sa aiba mustrari de constiinta cand a semnat OUG mutand o parte din pensii din buzunarul oamenilor in buzunarelul statului (pana cand s-au trezit ca CCR a declarat masura neconstitutionala) … si la fel de greu imi este sa imi aduc aminte de consecintele adoptarii unei OUG declarata ulterior neconstitutionala de catre CCR.
Impresionant la romania nu este cat de usor se incalca constitutia ci cat de „curati” scapa cei ce o fac. Personal as vedea macar o demisie de onoare in momentul in care CCR iti spune ca esti prost… desi tot personal as fi de acord sa se construiasca o puscarie speciala pentru aceste „elemente”
Problema nu e la Guvern, Parlament sau CCR. Problema e la oameni. Nu prea am vazut multi sa iasa in strada sau sa protesteze intr-un fel impotriva acestor neconstitutionalitati.
Motivul pentru care Romania nu este inca o democratie (si nu este din motivele enumerate de Lucian) este pentru ca nu exista o constiinta civica puternica.
Daca esti nemultumit de ceva trebuie sa iesi in strada cu o pancarta si sa iti spui opinia. Altfel guvernantii pot face ce vor. Ei bine, in Romania nici macar dreptul acesta nu-l avem.
Politia are nu numai dreptul dar si obligatia sa „sparga” orice grup neautorizat care demonstreaza. Grupul e definit de la 2 la mai multe persoane. Constitutia poate sa iti garanteze dreptul la libera expresie. Dar numai daca o faci de unul singur la tine acasa sa nu cumva sa nu deranjezi autoritatile. Normal ca atunci autoritatile isi pot permite orice.
@ Felix Zaharia
Sigur că ar cădea la Curtea Constituţională, sper că nu s-a înţeles altceva. Numai că ar fi prea târziu.
Ba, rectific. Cade la CC doar dacă face sesizare Avocatul Poporului, singurul abilitat să conteste Ordonanţele de Urgenţă. Uite că tocmai l-au schimbat.
Este adevarat ca de multa vreme MO a fost si este folosit ca arma politica. Sa ne amintim „interventiile” pe text reclamate de parlamentari aparute in MO care au schimbat sensul unor acte normative votate. Problema talibanismului politic romanesc nu este noua. Doar unii se impiedica de ea cand nu le convine in ce directie se indreapta. Problema reala rezida in incalcarea separatiei puterilor in stat prin tolerarea emiterii de catre executiv a unor acte legislative, inclusiv initiativa legislativa privind legeai bugetului, in deformarea institutiei parlamentului prin vot la ordin, cu „bilele la vedere” si paznic la urne si in prezenta sefilor de partide in functii executive. In felul acesta parlamentul face corp comun cu guvernul si presedintele de partid devenit prim ministru capata puteri discretionare. Tot in acest sens trebuie sa vedem ca hotararile guvernului nu se iau prin vot asistat de un notar In noua Constitutie trebuie ca executivul sa fie declarat ca Administratie de stat, si sa fie depolitizat, respectiv in fiecare minister sa se avanseze pana la functia de ministru si nu sa se aparasuteze tot felul de politicieni in functii executive. Politicul trebuie sa ramana la nivel de partide iar forumul lor sa fie parlamentul si atat. Presedintele ar fi bine sa fie apolitic, adica sa nu fi facut parte din niniun partid in ultimii 5 ani inainte de a ocupa functia, sa faca dovada sanatatii sale fizice si mentale si sa nu numeasca in functii pe nimeni. Functia de prim ministru ar trebui sa fie inlocuita cu aceea de presedinte al Consiliului de ministri si sa nu poata avea drept de initiativa legislativa pe perioada mandatului. Guvernului ar trebui sa i se rezerve doar dreptul de a „executa” legile tarii si de a emite ordine opozabile doar subordonatilor.
Pai problema in Romania este ca daca s-ar aplica hotararile parlamentului, Romania ar fi in faliment .
Majorarea salariilor profesorilor cu 50% si tot felul de pomeni electorale ar necesita 10 bugete nationale actuale intr-un singur an si politrucilor comunisti tot nu le-ar ajunge .
„va sti”
oops 😀