Protestul taximetriştilor: „Vrem să fim şomeri sau măcar să ne tăiaţi veniturile”

In orasele mari din SUA licentele de taxi sunt scoase la licitatie, cu o oferta fixa. Cererea mare face ca o singura licenta sa valoreze peste $1M in NYC. La fel, soferii trebuie sa plateasca firmelor lor cel putin $100 pe zi doar pentru privilegiul de a conduce un taxi inregistrat:

http://blog.priceonomics.com/post/47636506327/the-tyranny-of-the-taxi-medallions

Detalii istorice la
https://en.wikipedia.org/wiki/Taxicabs_of_New_York_City#1930s_.E2.80.93_Medallion_system_introduced

Eu personal tind sa fiu predispus impotriva reglementarilor, dar in cazul taxiurilor imi aduc aminte cum acum un deceniu cand vizitam Romania eram deranjat de taximetristi anarho-capitalisti obraznici la iesirea din aeroport sau gara (desi aveam deja prieteni care ma asteptau cu masina), si asta era un lucru care dadea oamenilor o impresie proasta despre Romania imediat cum ieseau din aeroport. Deci macar partea reglementatiilor care interzice sacairea oamenilor de catre taximetristi obraznici este bine venita, la fel si reglementarea care face taximetrele sa aiba un pret uniform, sau sa stea cuminti in linie, si sa astepte ca oamenii sa vina la ei (presupun ca e la fel in Romania ca in SUA acum, desi nu am mai vizitat de ani de zile). Presupun ca si pentru taximetristi e mai convenabil sa se alinieze cuminti si sa serveasca clientii in ordine, decat sa se bata pentru clienti.

Limitarea numarului de taxiuri face ca liniile de taxiuri sa fie relativ scurte–alcumva ar fi blocate parcarile si drumurile de langa aeroporturi si gari de sute de taxiuri. Faptul ca implementarea in Romania este cu „spagi” este o problema specific damboviteana, in alte tari licitatia licentelor de taxiuri este facuta in mod transparent, fara coruptie.

Problema se rezolva usor daca se respecta dreptul de proprietate. Aeroportul „isi rezerva dreptul sa-si aleaga clientii”, inclusiv taximetrele care le calca pragul.

Da, asta inseamna ca poate alege discretionar cu ce companie sa lucreze (asa cum a facut si in cazul licitatiei in care cerea taximetre gri). Scapam si de taximetristii care ne strica imaginea si de iluzia ca in companiile de stat contractele se pot da pe baza eficientei economice.

Oare de ce este necesar ca numarul de taximetre , exact ca numarul de notari sa fie plafonat , controlat prin lege? Daca dai licente la liber , cu unica conditie de a instala aparatul de marcaj, nu respecti sfinta lege a capitalismului intre cerere si oferta cu mentinerea pretului/km la valori scazute ?
Reglementarea cantitativa a unor activitati e facuta din pur interes de lobby si de nevoia de incasare a unor sume de bani tot mai mari de catre primarii .

@LD
Asta presupune ca aeroportul este privatizat. Inseamna ca trebuie privatizate si garile, si drumurile din fata garilor? Si apoi doar taximetristii care au relatii cu patronii de gari sa poata servii oamenii care ies din gari?

@Stefan
Din acelasi motiv pentru care numarul pescarilor care pescuiesc intr-o zona, sau nr. ciobanilor care isi pasc turmele pe o pasune trebuie limitat–tragedy of the commons. Fara nici un control, rezultatul este ca vor fi prea multi, si toti vor ramane flamanzi (de abia isi vor acoperi costurile). In tarile care au traditie de pescarie (Islanda, Norvegia, Canada, SUA, etc), se dau licente pentru pescari, din care profita si statul, si limitarea cotelor de pescuit asigura ca pescarii pot prinde cati pesti vor, si pestii nu sunt exterminati. Din cauza aceste reglementari, pescarii din Islanda, SUA, etc, fac mult mai mult profit decat pescarii anarho-somalezi din Somalia.

La fel si cu taximetria. Daca as fi taximetrist (cu masina mea), ar mi mai simplu sa fac socotelile daca as stii ca trebuie sa plates suma de X municipiului, dar ca cererea si oferta de taximetre sunt oarecum echilibrate, si sa stiu ca majoritatea timpului mi-ar fi productiv. Nu prea mi-ar conveni ca municipiul ar creste suma de X pana cand ar captura majoritatea profitului, dar macar as fi productiv.

Daca nu ar fi taxa municipala care sa tina numarul de taximetre limitat, ar fi de 2-3x mai multe taximetre decat se cere, si ca rezultat 65-80% din timpul meu sa nu fie productiv. Sau mai rau, sa trebuiasca sa ma lupt cu alti soferi pentru clienti.

Asta nu inseamna ca sustin implementatia romaneasca a reglementarilor, nu am fost in Romania de ani de zile. Spun doar ca toate orasele mari din tarile civilizate au o reglementatie la taxiuri, si tocmai aceasta reglementatie ii ajuta pe soferi sa fie productivi, la fel cum reglementatia la pescuit ii ajuta pe pescari sa fie productivi.

@Radu: identifici foarte bine problema: din cauza faptului că lacurile şi păşunile sunt publice, prin nelimitarea numărului de persoane care exploatează se duce la consumarea rapidă a resurselor, din cauza tragediei comunelor. Dar soluţia pe care o oferi nu este reglementarea, deoarece asta înseamnă fixarea preţului de către stat (şi în toate cazurile în care statul vine şi fixează un preţ consumatorul are de suferit). Soluţia ar fi privatizarea, adică deţinerea în proprietate privată a resurselor respective. Spune-mi mie ultima oară când ai auzit de tragedia comunelor întâmplându-se pe un teren privat.

Legat de exemplu tău, dacă tu ai fi taximetrist, normal că doreşti relgementarea care să te favorizeze. Dar problema este că acea reglementare defavorizează consumatorii. Din perspectiva consumatorului nu mă interesează cât timp petrece şoferul de taxi fiind productiv. Pe mine mă interesează numai să fie suficientă ofertă pentru a-mi oferi mie cele mai mici preţuri şi cele mai bune condiţii. Deoarece în cazul de supra-ofertă (ca urmare a lipsei reglementărilor) taximetriştii vor fi obligaţi să ofere ceva pentru a-şi atrage clientela: ori servicii mai bune, ori servicii mai ieftine.

Legat de răspunsul pe care îl dai tu lui LD, da, ar trebui privatizat totul: şi gările, şi drumurile, şi autostrăzile. Doar fiind resursele private, poate exista cea mai bună alocare a lor, în funcţie de cerinţele consumatorilor.

@Muad_Dib
„Soluţia ar fi privatizarea”
Tragedia comunelor se intampla doar cu resurse publice. Majoritatea oamenilor considera drumurile ca fiind inerent publice, desi poate ar fi loc de privatizarea aeropoartelor si garilor, si atunci proprietarii privati ar controla si accesul taxiurilor.

„Pe mine mă interesează numai să fie suficientă ofertă pentru a-mi oferi mie cele mai mici preţuri şi cele mai bune condiţii. Deoarece în cazul de supra-ofertă (ca urmare a lipsei reglementărilor) taximetriştii vor fi obligaţi să ofere ceva pentru a-şi atrage clientela: ori servicii mai bune, ori servicii mai ieftine.”

In caz de nereglementare nu ar fi doar supra-oferta, ar fi si o varietate foarte mare in calitatea si onestitatea soferilor. Un sofer caruia ii este frica sa nu isi piarda licenta (pe care a dat bani grei) daca inseala un client si clientul face plangere va fi nevoit sa fie mai onest. Plus ca fiind productiv majoritatea drumurilor (din cauza controlarii ofertei) nici nu prea are de castigat din plimbari alandala.

Un sofer plictisit care nu plateste nimic pe licenta dar este fara clienti 90% din timp (din cauza supra-ofertei) are insa motivatia sa ii traga in piept pe clientii provinciali care nu stiu drumurile cele mai scurte prin Bucuresti–ca oricum nu are nimic de pierdut, si clientii provinciali nu o sa il dea personal in judecata. Un client provincial nu are cum sa stie care sofer de taxi este mai de incredere, si care e talhar (nu sunt in Romania talhari ca soferii de maxi-taxi nereglementate din Rio de Janeiro care violeaza turistele naive, dar sunt oricum destul de multi smecheri). Ca concluzie, ne-reglementarea nu insteamna ca rezultatul va fi transparenta la preturi si la calitate, asa ca nu inseamna ca vor iesi in castig clientii (mai ales provincialii naivi care vin in Bucuresti pentru o viza sau o afacere).

Tu cât ai dat pe licenţa de programator? Sau eşti plictisit că n-ai ce face în 90% din timp şi tragi în piept clienţii care nu ştiu cod?

Dar un sofer corect, onest, care-si plateste taxele si darile si lucreaza pe licenta lui, poate concura cu un „pietar” de la Gara de Nord? Sau cu un Pelican? Clientii vor „pret minim si confort maxim”. E ca si cum ar vrea sa pape bio pe gratis, fiindca asa scrie in manualul de marketing! Clientii astia din Bucuresti se uita la 1,35 si considera ca e scump – si se duc la ala cu 1,30. Renunta la siguranta data de o firma mare, stabila, serioasa, pentru ca „dincolo era mai ieftin”. Nu observa ca diferenta este de 5 bani per kilometru. La 10 kilometri, economia este de fix 1/2 dintr-un paharel de cafea de tonomat. Genial! De ce se urca un bucurestean in masina unui ilfovean? Stie ilfoveanul drumul cel mai scurt prin Bucuresti? Si pe urma ne intrebam de ce sunt 20.000 de oameni care fac foamea!
Adevarul este ca „taximetria” a ramas in memoria multora drept o meserie banoasa. Nu e banoasa! Eu, din salariul meu de nevasta de taximetrist, am platit planul de cateva ori! Nu umbla bancherii cu euroi in coada prin Bucuresti, sa stiti!
Problema licentelor se poate rezolva foarte simplu! O data la trei luni, Primaria poate sa ceara raportul aparatului de taxat. Sau copie dupa chitanta de plata a impozitului. N-ai platit, inseamna ca n-ai incasat (ca suntem onesti si corecti, nu?). Iar daca n-ai incasat, inseamna ca nu ai folosit. Si atunci ti se retrage licenta si se da unuia care o foloseste. Si atunci n-ar mai sta sutele de masini trase pe dreapta in parcurile companiilor de taxi… Stiti voi care masini – alea cu licente! Ia sa vedem daca se implementeaza asa o idee…

„Puteti sa analizati pana va da sangele pe nas. Dar in ziua cand noi – nevestele de taximetristi cu licenta de Bucuresti – o sa umplem sacosele cu rosii si oua stricate si-o sa punem noi de-un miting… Atunci sa va tineti! Atunci o sa reglementam noi piata taximetriei in Bucuresti! Sa vedeti voi atunci parametri… HAHAHA!”

Dacă ameninţi că vei da cu roşii şi ouă stricate pentru ca Primăria Bucureşti să-ţi poată lua mai multă şpagă, e… problema ta 😛

„Clientii astia din Bucuresti se uita la 1,35 si considera ca e scump – si se duc la ala cu 1,30”
Această presupusă diferenţă de preţ nu există. Toate costă la fel.

„De ce se urca un bucurestean in masina unui ilfovean? Stie ilfoveanul drumul cel mai scurt prin Bucuresti?”
De unde să ştii asta? Ce-l împiedică pe un „ilfovean” să dea şpaga la Primăria Bucureşti şi pe un „bucureştean” să dea la Primăria Cornetu?

„Eu, din salariul meu de nevasta de taximetrist, am platit planul de cateva ori!”
Sper că soţul nu este dintre cei care mă întreabă „unde mergeţi” şi cărora nu le răspund nimic, niciodată 😛 Dacă nu este, regret situaţia. Când primăria nu va mai cere şpagă, nu se va mai întâmpla.

„Problema licentelor se poate rezolva foarte simplu!”
Ca la farmacii, unde s-a rezolvat când licenţele s-au scos de tot. Ghici ce s-a întâmplat cu preţurile: au scăzut! Ghici ce s-a întâmplat cu salariile farmaciştilor: au crescut! Ghici ce s-a întâmplat cu şpăgile: au dispărut!

Domnule Radu
Comentariul dumneavoastra e eronat din principiu .
Ma explic mai bine cu ceva exemple . Meseria de zugrav, electrician , macaragist, strungar ,oier , crescator de vaci , s.a.m.d nu e nicaeri reglementata CANTITATIV . Adica prin numar limitat de autorizatii . Reglementarea e strict CALITATIVA . Adica prin indeplinirea unor norme pentru a exercita respectivele meserii . Nu rezulta ca clientii acestor categorii au suferit din lipsa de vopsele ,lana , brinza sau fire electrice . Din contra , au beneficiat de o relativa stabilitate a preturilor (uneori chiar scadere a acestora) exclusiv datorita concurentei individuale inerente. Unele guverne au fost mai smechere . Pe linga normele calitative de justa limitare , au introdus si pe cele cantitative deoarece se obtineau bani la bugetele mereu flaminde. Cum exemplu elocvent e mentinerea cotelor de lapte in UE . Cine depaseste cota , plateste amenzi . Chiar si asa , supraproductia e anuala si remediul birocratilor e acordarea gratuita a surplusului tarilor sarace. Asa a disparut efectiv si pastoritul in numeroase tari africane . Cit priveste pescuitul , va rog sa va informati mai amanuntit . E o criza mondiala de peste datorita pescuitului intensiv , „stimulat” zeci de ani de guverne prin finanatari colosale. Flote de pescuit marite an de an si ajunse sa caute materia prima (pestele) in locuri tot mai indepartate si cu rezultate „deosebite” . Adica pestele care acum 40 de ani era considerat prea mic pentru vinzare si era aruncat inapoi in apa , azi e ideal si ca atare nu mai are timp sa creasca . UE a vazut prostia facuta si ca remediu a dat alti bani pescarilor . Fie pentru a se replofila , fie ca ajutor de somaj , fie ca bani pentru distrugerea navelor (anterior finantate) . In Spania, Portugalia , Italia, Franta e realitate de ani de zile . Deci , toti avem la inima padurea , pasunea dar cind reglementarea cantitativa e facuta doar si exclusiv in interesul bugetului , ma indoiesc puternic de eficienta masurilor . Nu va pare absurd ca o licenta de taxi la NY sa fie cumparata la cifre astronomice? Cine cistiga ? Clientul sau toti cei care obtin direct sau indirect o parte din banii platiti de client ? Concurenta in acest caz e evident doar de fatada . Iar concurenta e motorul capitalismului asa cum falimentul e metoda clasica de reglare a distorsiunilor , aberatilor . Cind si ultima e anulata prin declaratii tip „to big to fail” , nu va mirati ca capitalismul e unde e , scufundat in datorii si reglementari inutile celor multi dar extrem de benefice unor minoritati (de orice fel) .

Taximetria este o escrocherie cam peste tot in lume, chiar si in tarile mai rasarite. Un loc de frunte alaturi de serviciile de notariat. Si nu este vorba de complicitatea celor jefuiti ci de imbecilitate.

Taximetristii din Bucale isi imagineaza ca, ramanand singuri pe piata, vor avea totusi mai multi clienti per masina, si, astfel, ceilalti parametri ramanand la fel, vor castiga mai multi bani.
Oare cine are dreptate, Lucian sau taximetristii ? Hmm…

Slabe şanse…
Teoretic, dacă toţi clienţii ar binevoi să se redistribuie uniform în timpii morţi ai taximetriştilor – da!
În realitate, ei au obiceiul prost de-a crea ore de vârf. Caz în care cererea nu poate fi satisfăcută, cresc timpii de aşteptare, apoi intervine frustrarea clienţilor şi în cele din urmă creşterea de preţ care să-i cearnă.
E greu de estimat exact cum va cădea. Dar şpaga sigur creşte.

Ceilalti parametrii nu raman la fel. Chiar daca sa zicem incasarile per taxi ar putea creste (pentru ca se reduce nr taxiurilor si eventual creste si pretul /km) diferenta nu o sa fie lasata in buzunarul taximetristului, ci al firmei de taximetrie care are licentele = o sa creasca PLANUL.

@LD
>> Tu cât ai dat pe licenţa de programator?

In SUA nu exista licenta de programator, nu este o meserie controlata de stat, cum e cu avocatii si doctorii. Eu am diploma in domeniu, dar e facultativa, majoritatea programatorilor din firma in care lucrez eu nu au diploma in domeniu, si nimenui nu ii pasa de asta.

@Stefan
>> Meseria de zugrav, electrician , macaragist, strungar ,oier , crescator de vaci , s.a.m.d nu e nicaeri reglementata CANTITATIV .

Asta e tocmai pentru ca inainte de a angaja x,y,z, clientii se pot documenta, pot cere si verifica recomandatii, etc. Cu soferii de taxi, mai greu (mai ales pentru provincialii naivi care calca in Bucuresti).

>> Nu va pare absurd ca o licenta de taxi la NY sa fie cumparata la cifre astronomice? Cine cistiga ?
Bineinteles, pare absurd, si nu recomanda NY ca model in taximetrie. Dar pentru ca reglementatia poate fi dusa al absurd intr-un loc nu este un argument ca orice reglementatie e proasta.

La fel cu poluarea–sunt reglementatii absurde cu poluarea in anumite locuri, dar asta nu e argument ca orice reglementatie anti-poluare e proasta. La fel cu standardele de siguranta in constructii–pot fi facute prea capricioase si absurde, dar si lipsa de standarde este proasta; se vede unde ar duce anarho-capitalismul din exemplul fabricii din Bangladesh in care au murit 1180 de femei acum doua saptamani.

Eu cred ca reglementarea e bine de facut la nivel local–fiecare oras sa decide daca vrea sa limiteze numarul de taxiuri si la cate. Poate ca rezultatul este ca taximetristii sa isi faca lobby, dar daca consumatorii ar putea avea preturi mai ieftine crescand numarul de taxiuri permise, sau chiar eliminand orice restrictie, atunci candidatii care promit acest lucru ar castiga alegerile locale, si s-ar putea incerca si acea alternativa. Asa ar fi democratic–fiecare municipiu din Romania ar fi un laborator al democratiei, unele cu mai multa reglementare, altele cu mai putina, si apoi cetatenii ar vedea care model merge mai bine, si ar putea sa isi aleaga leaderi care sa implementeze alternativa mai buna.

Prin urmare, e adevărată partea a doua: stai degeaba 90% din timp şi „tragi în piept” clienţii. Anarho-capitalistule! 😛

„Pai dacă erau economişti, nu se făceau taximetrişti” 😀

@LD
Solutia de compromis care cred ca s-ar cuveni ar fi

1) taxiuri oficiale, licentiate, galbene cu patratele si „TAXI” de o schioapa, sa ramana cum sunt. Provincialii mai precauti, turistii straini speriati de tepe dambovitene, batranii fara smartphone-uri, si altii care se tem de tepe, le vor folosi pe cele oficiale chiar daca nu sunt cele mai ieftine, dar macar au tarife reglementate, si daca un client face o plangere, sa fie o procedura de solutionare (inclusiv cu suspendarea licentei de taxi)

2) taxiuri neoficiale–care sa poata fi chemate prin smartphone-uri sau alte cai alternative. Fara nici o licenta sau garantie, fara tarife standard, dar probabil mai ieftine. Fara nici un standard de siguranta, pot fi si motociclete cu atas sau pedicab-uri (biciclete modificate, ca in filmele cu Piedone in Hong Kong). Daca este o neintelegere intre client si sofer cu privire la tarif sau la folosirea drumului cel mai scurt, poate fi rezolvata in mod anarho-capitalist–legea junglei (castiga cel cu bazooka cea mai mare), statul sau municipiul nu are de ce sa se bage ca nu e vorba de taxi sanctionat de stat. Pentru clientii cu smartphone care pot verifica ce reviewuri au dat clienti anteriori, riscul poate fi scazut destul de mult, dar tot fara nici o garantie.

Aceasta impartire a pietei in doua (taxiuri reglementate vs. taxiuri anarho-capitaliste) ar impaca capra cu varza.

@Dan
De ce ar avea o firma de taximetrie monopol pe licente? Daca este concurenta intre firmele de taximetrie, atunci concurenta ar face ca profitul lor sa scada. Deci raman numai 3 scenarii:

1) primaria nu controleaza direct costul licentelor, ci acesta este determinat prin licitatie. Tinand numarul de licente mic, valorile licitate vor creste mult. Poate nu vor ajunge la $1M ca in New York, dar la o fractie semnificativa.

2) primaria tine nr. fix la licente, dar continua sa concesioneze numarul licentelor la pretul anterior, tinandul fix–atunci cumparatorii existenti se vor tine cu dintii de acest chilipir, si profitul va ajunge in buzunarul lor. Fiind vorba de un chilipir foarte profitabil pericolul de coruptie este mare

3) primaria tine pretul fix la licente, dar concesioneaza oricat de multe se cer–atunci continua sa faca bani primaria (si poate folosi acesti bani ca sa plateasca cheltuieli rutiere), si vor scadea si preturile din cauza competitiei unui numar marit de taxiuri. Doar ca taximetristii existenti vor face mult mai putin bani, si vor alerga destul de mult dupa clienti, la fel cum fac agentii imobiliari sau agentii de vanzari in general.

In mod democratic deci sunt cel putin 3 alternative mari si late. Doar in alternativa 2 este pericol mare de coruptie.

Stiti ceva? Puteti scrie oricate articole de-astea va place. Puteti sa analizati pana va da sangele pe nas. Dar in ziua cand noi – nevestele de taximetristi cu licenta de Bucuresti – o sa umplem sacosele cu rosii si oua stricate si-o sa punem noi de-un miting… Atunci sa va tineti! Atunci o sa reglementam noi piata taximetriei in Bucuresti! Sa vedeti voi atunci parametri… HAHAHA!

Tragedia comunelor se concretizează în cazul taximetriştilor prin neplata taxelor, maimuţe, maşini periculoase şi neasigurate, şoferi incompetenţi şi nespălaţi care abia îşi acoperă un salariu minim, o uriaşă masă de infractori care aşteaptă pe la colţuri şi prin gări să vină fraieru`. Piaţa e nefuncţională din cauza asimetriei informaţionale: toate taxiurile sunt galbene dar nu ştii ce te pândeşte până nu ajungi la destinaţie, dacă mai ajungi.

Se demonstrează cu pixul pe hârtie că la 1.4 lei/Km îţi acoperi benzina, amortizarea maşinii şi taxele. Venitul propriu zis e ciubucul, de aia se uită urât la tine taximetristul când nu-i laşi nimic, tocmai a muncit gratis.

Soluţia ie două:
1. licenţe nelimitate acordate prin examene, reglementare şi control la sânge, nu-ţi permiţi să încalci legea pentru că vei fi prins; preţuri mici, concurenţă ridicată
2. licenţe limitate acordate prin licitaţie şi control mai lax, prin sondaj. Nu-ţi permiţi să încalci legea pentru că îţi asumi riscul să pierzi licenţa care costă o grămadă de bani şi nici nu poţi economisi mare lucru pentru că principalul tău cost e licenţa pe care vrei nu vrei trebuie să-l recuperezi prin preţ. Piaţa restricţionată, preţuri mari, rentă extrasă de primărie.

Fiind vorba de România 1 cade din start din toate motivele amintite în articol, deci rămâne 2. Soluţia care se aplică în New York şi alte oraşe nu e deloc absurdă, e exact cum trebuie să procedeze un oraş care nu are bani de la bugetul central de spart pe borduri şi panseluţe. Taximetria e un serviciu premium care poate fi astfel taxat. Bucureştenii vor decide prin votul de primar dacă vor taxiuri mai scumpe, taxe mai mari sau să le dea dracului de panseluţe.

„Taximetria e un serviciu premium care poate fi astfel taxat”

Dacă îţi asumi că produci 5000 de şomeri noi cu ocazia asta, atunci da.

Şi mai îs şi alte aspecte:

– Taximetrişti care au licenţă în regulă dar se diferenţiază extrem prin preţ, după principiul „toate sunt galbene”.

– Taximetrişti care nu au licenţă deloc dar tot practică, după principiul „toate sunt galbene”.

– Taximetrişti care încearcă să selecteze cursele cu întrebarea stupidă „unde mergeţi?”

Ăştia plus ăia de care ai zis deja – nespălaţii, maimuţarii – sunt cu toţii avantajaţi de raritate.

N-ar fi bai dacă primăria ar încerca să transfere reputaţie cedându-şi însemnele – deci să aibă licenţă pe o anumită schemă de culori şi heraldică, cu comisii, controale, preţuri fixe şi parcări exclusive – mai ales în gări şi aeroporturi.

Numai că treaba asta trebuie să fie opţională (deci cu calcul permanent cost/oportunitate), nu obligatorie, că altfel ne întoarcem de unde am plecat sau chiar la mai rău.

Piaţa de taximetrie este un subiect academic intes studiat, nevoia de reglementare e general acceptată. Ideea esenţială aici e că restrângând oferta creşti eficienţa şi aceiaşi cerere poate fi acoperită de mai puţini furnizori la o calitate mai bună. Fireşte, apare şomajul – nu e nimic rău ca un număr mai mic de profesionişti să servească o piaţa mai eficient; restul se pot specializa în alte domenii, toată lumea câştigă.

Nu văd de ce raritatea avantajază pe maimuţari sau cei cu preţ de 3.5 scris şmechereşte, să se citească 1.35. Cu cât stai mai mult degeaba la colţ cu atât îţi vin mai multe idei de fraudă şi în mod firesc marjele mici îi avantajază pe escroci. Predispoziţia la fraudă este invers proporţională cu cota muncii în preţ, când faci 100 RON pe zi care abia acoperă costurile venitul tău e ce-ai furat pe deasupra; când faci 300 RON din care jumătate e plata ta, e riscant să furi 10% cu maimuţa: venitul tău creşte cu 20%, dar rişti să-ţi pierzi meseria pentru totdeauna.

Sunt de acord că licenţele scumpe încurajază piraţii, pe care poliţia coruptă deja cu greu îi poate ţine sub control. În loc de licitaţie pe licenţe poţi să limitezi oferta în alt mod, de exemplu locuri limitate acordate prin concurs. Punctajul s-ar putea constitui din:
– cunoaşterea ireproşabilă a oraşului şi a traseelor optime, a obiectivelor turistice, hoteluri, puncte de reper etc.
– conduita şi politeţe specifice meseriei de taximetrist
– cunoaştere foarte bună a codului rutier
– vechime ca şofer profesionist, cumul de puncte de penalizare etc.
– cunoaşterea limbii române şi a limbilor de circulaţie internaţională

Deci introduci un cost nemonetar pe care taximetrişti buni îl pot suporta uşor şi pot concura în continuare prin preţ cu piraţii; întrebarea firească este dacă birocraţia din primărie poate administra un asemenea concurs…

Nu sunt de acord cu transferul de reputaţie de la primărie, dacă era o soluţie ar fi apărut singure pe piaţă branduri puternice cu taximetrişti spălaţi şi condiţii decente. Poate e o idee de afaceri.

Ce spui tu nu merge mereu în direcţia în care speri.

În primul rând că frauda este mult mai rară decât sugerezi, din experienţa mea empirică cred că au fost vreo patru-cinci cazuri din ultimele – să zic – 1000 de curse, deci neglijabil. Sigur, ţeparii sunt concentraţi în anumite locuri, dar fix ălea de care ziceam şi la care revin mai jos.

Apoi: dacă limitezi oferta sperând că astfel creşte calitatea, va creşte şi timpul de răspuns – de exemplu de la 3-5-7 minute cât e acum la 30 de minute, cum e uzual prin oraşele cu licenţe scumpe (nu se poate regla prin preţ, e chestie de fricţiuni). E asta o îmbunătăţire? Părerea clienţilor e posibil să fie alta decât a ta.

„dacă era o soluţie ar fi apărut singure pe piaţă branduri puternice”

Există în Bucureşti cel puţin un astfel de brand, cu preţuri decente (+50% respectiv +150% peste piaţă în funcţie de „clasă”). Dacă există şi cerere, pot fi oricâte.

M-aş putea grăbi să concluzionez spunând că s-a îndeplinit condiţia ta, deci ce spun eu e adevărat 😀

Însă aici ai simplificat tu prea mult. Cineva care vine din alt oraş sau altă ţară nu prea va şti care este firmă serioasă şi care ţeapă.

Pentru asta e nevoie de transferul de reputaţie şi de nişte privilegiile de care spuneam – acces exclusiv la parcările cele mai bune (ălea pe care acum au pus monopol ţeparii) şi la o schemă de culori/heraldică a cărei falsificare să fie sancţionată contravenţional sau penal, nu civil ca în cazul celor private.

Singura alternativă reală la chestia asta ar fi o firmă de taximetrie internaţională, cu prezenţă în mai toate oraşele mari – or eu nu ştiu să existe aşa ceva.

Cred că „reglementarea” aia general acceptată de cercetarea academică este una din piedici 😛

Schema de culoare, taximetrul verificat metrologic, tariful afişat, testele cu fiola, toate acestea sunt forme de reglementare. Dacă nu propui să renunţăm la ele, atunci, exact ca în celebrul banc „domnule, nu sunt o curvă”, ne rămâne de stabilit doar până unde mergem cu reglementarea.

Dacă sunt 50 de taxiuri care vânează clienţi la intrarea în Centrul vechi, timpul de aşteptare nu mai are unde scădea, legea randamentelor descrescătoare. Fireşte că există o limită la care timpul de aşteptare ar creşte la 30 de minute, dar există şi o limită la care timpul de aşteptare rămâne cam la fel, poate cu excepţia vârfurilor nerepetitive (finala UEFA), însă ocuparea medie a unei maşini creşte semnificativ, permiţând o activitate legală fără a creşte sensibil preţul; ceea ce acum e cam imposibil.

Democratic, împreună cu cetăţenii din Ilfov, putem stabili care e această limită, nu zic că e 10.000. Alternativa, aşa cum am zis, e intrarea liberă pe piaţă dar control strict al serviciului, lucru care nu prea are cum să funcţioneze în România.

Exemplele tale anecdotice ar putea fi cauzate de faptul că eşti un bucureştean, tânăr, atletic, bărbat la care e riscant să dai cu maimuţa că se prinde şi iese urât ? Ignori efectul dezastruos pe care un eveniment „rar”, de exemplu uciderea unei turiste, îl poate avea asupra oraşului. Chiar dacă scapă de infractori la aeroport, un turist va crede că o masină pe care scrie „Taxi” funcţionează ca la el acasă, e o formă premium de transport public care deja a primit girul autorităţii. Nu cred că vei putea comunica foarte bine distincţia şi nu cred că e onest să păstrezi mizeria actuală, un focar de infracţionalitate, doar pentru beneficiul segmentului demografic minoritar din care facem eu şi cu tine parte.

„Schema de culoare, taximetrul verificat metrologic, tariful afişat, testele cu fiola, toate acestea sunt forme de reglementare”.

Articolul şi ipoteza în discuţie sunt despre limitarea numerică, deci… straw-man.

„Dacă sunt 50 de taxiuri care vânează clienţi la intrarea în Centrul vechi, timpul de aşteptare nu mai are unde scădea”

Nu din centru se fac comenzile telefonice, ci eventual de la diverse periferii ca să ajungi în centru. Deci „contra-exemplul” nu are obiect. Timpul de aşteptare creşte oricând, nu doar la finala UEFA, iar creşterea gradului de ocupare este doar teoretică. Adică ar exista cerere, dar poate faci calculul că decât să aştepţi 30 de minute mai bine câştigi o plimbare pe jos, câţiva Km.

„Exemplele tale anecdotice”

OK, ai statistici sau măcar exemple anecdotice la extrema opusă care să sugereze că maimuţa este o practică larg-răspândită în Bucureşti? Şi dacă e aşa, de ce nu se rezolvă problema prin retragerea licenţelor după cum… propui?

„efectul dezastruos pe care un eveniment “rar”, de exemplu uciderea unei turiste, îl poate avea asupra oraşului”
Nu înţeleg pentru ce dai exemplul ăsta, care are legătură cu orice altceva. De exemplu:
– Corupţia miliţiei, care împarte prada cu tâlharii. http://www.rtv.net/declaratii-soc-taximetristii-pirat-de-la-otopeni-talharesc-clientii-cu-ajutorul-politistilor-video_43454.html
– Corupţia şpăgarilor de la aeroport, care forţau chiar şi taxiurile cu licenţă să păstreze distanţa şi care au inventat astfel meseria de agăţător.
– Corupţia (sau imbecilitatea) procurorilor care n-au reuşit să-l încadreze pe şoferul care a lăsat viitoarea victimă pe câmp cu călăul decât pentru că… nu avea permis.
Şi tu spui, ce? Că sunt prea multe licenţe de taxi şi de-aia s-a întâmplat?

De fapt, despre ce vorbim?

Eu am zis un lucru simplu – că dacă dorinţa taximetriştilor din Bucureşti se întâmplă şi scapă de colegii ilfoveni, graţie legii consecinţelor neintenţionate, venitul lor va scădea, unii îşi vor pierde joburile cu totul iar şpaga de la PMB va creşte.

E corect sau nu?

Confuzia ta principală e că vorbeşti de benficiile pieţei dereglementate exemplificând pe o piaţa deja reglementată, inclusiv cantitativ. Există deja o limită legală de 4 licenţe la mia de locuitori, care a ajuns prin diverse tertipuri în jur de 10.000 de maşini, la care se mai adaugă cca. 1600 de ilfoveni, şi ei limitaţi cantitativ în localităţile lor, şi ei uşor peste limita de 4/1000. Poziţia mea aici e pur principială, că limita e mai bine să existe decât să nu existe. Nu ştiu dacă 5000, 10000 sau 11600 sau 15000 e limita optimă.

Mergând la concret, dacă limita există şi nu o eliminăm atunci trebuie să găsim criterii de departajare. Șpaga fireşte că nu e un criteriu bun, şi îţi dau perfectă dreptate că va creşte şpaga dacă scade limita. Nici nu susţin gonirea ilfonevnilor, vom fi în scurt timp o conurbaţie. Afirm că principala problemă a pieţei de taximetrie e precaritatea şi o creştere a barierei de intrare, de exemplu prin examen, ar avea efecte benefice asupra oraşului.

Exemple anecdotice câte vrei. Când la angajare ţi se sugerează că îţi poţi completa veniturile prin fraudă (vezi articolul), ştii că ai o problemă mai mult decât neglijabilă. La aceeaşi cursă pe aceeaşi rută am o variaţie între 0 şi 30% a preţului în mod curent. Am un amic agresat de taximetrist, personal mi s-a furat bagajul, agresivitate în trafic, intersecţii blocate cu taxiuri oprite ilegal, mii de exemple de conflicte.

Jumătate din taximetriştii actuali nu au ce căuta pe stradă nici în propria maşină, cu atât mai puţin să fie primii reprezentanţi ai oraşului în faţa vizitatorilor. Cazul turistei e unul dintr-o lungă serie care are drept cauză principală bariera redusă de intrare în ceea ce ar trebui să fie un serviciu de transport public.

Despre anecdote:
Ai şi acum un serviciu care te duce cu 2 lei/km cu – teoretic – toate condiţiile pe care le ceri, dacă îl alegi. Nu văd de ce vrei să-i forţezi să urce la preţul ăsta chiar şi pe unii taximetrişti care pur şi simplu nu-l merită. Eu unul nu-l folosesc, dar dacă nu se ridică la aşteptările celor care-l folosesc, atunci devin dispus să ascult argumentele pro-reglementare.

Despre confuzie:
Nu e confuzia mea, tu vorbeşti despre „benficiile pieţei dereglementate” (mai exact lipsa lor). Eu vorbesc despre cum taximetriştii vor regreta că li s-a îndeplinit dorinţa de acum.

Despre „principii”:
Trebuie filtraţi cumva? Desigur, iar municipalitatea poate ajuta, dar nu cu monopol mafiot ci eventual cu stimulente pentru cei care trec testele – adică ce ziceam: heraldică şi însemne, parcări exclusive în punctele „bune”, eventual dreptul de-a folosi culoarele de transport public etc. Cumva încât presiunea pieţei să rămână.
Altfel, discuţia rămâne „principială”, adică despre lucruri despre care ne dorim să se întâmple într-un fel dar se întâmplă fix pe dos.

Ba pardon, ai zis mai sus de timpi de aşteptare şi despre cum vor creşte ei la 30 min dacă limităm numărul de licenţe. Păi numărul e deja limitat, asta e confuzia şi tot aici mă acuzi de strawman. Și-mi mai pui şi cercetarea academică în ghilimele 🙂

În încheiere, diferenţa principală între noi e una subiectivă, tu nu vezi o mare problemă în calitatea curentă a serviciilor pe palierul de jos; bănuiesc că trebuie să te loveşti de o situaţie concretă. Eu dimpotrivă văd piaţa actuală ca o pepinieră de infractori: la preţul de 1.4 în mod sigur un om cinstit şi competent nu rezistă şi selecţia adversă îţi va aduce în faţă crema. Odată ce ai infractorul pe maşină e mult mai greu să tratezi boala, trebuie flagrante etc.

Notă: Presiunea pieţei fireşte că va exista şi când ai doar 10.000 de taximetrişti care au câştigat concursul: există capacitate excedentară, ăia care măresc preţul excesiv stau pe bară. Calitatea şi condiţiile cresc dramatic pentru că elementul rar în afacere nu mai este licenţa pe care o cuplezi cu un şomer fără pregătire la mica publicitate şi e gata taxiul. Elementul rar devine chiar taximetristul licenţiat şi firmele mari se vor bate pe ei. Ok, nu chiar aşa rar ca notarii, ci exact cât să ai concurenţă în piaţă dar şi risc mare când se încearcă frauda. Dacă se cartelizează, îşi fac sindicat să ţină preţul sus, etc., dai drumul la locuri la examen până când preţul scade înapoi la o valoare decentă.

Gata, m-ai epuizat, mai multe la bere, invităm şi un taximetrist 🙂

Am zis despre cum vor creşte timpi de aşteptare ca răspuns la presupunerea ta despre calitate, doar ca să-ţi exemplific că lucrurile nu merg mereu în direcţia în care vrei. Desigur, este şi adevărat 😀

Acum „numărul e deja limitat” numai teoretic, că doar despre asta este articolul, despre cum e ocolită limitarea şi cum unii n-ar mai vrea să fie. Dacă chiar pui poliţia să alunge „ilfovenii”, timpul va creşte simţitor iar dacă reduci licenţele la 5000 cum sugerezi tu va creşte substanţial.

Teoria despre cum se reglează piaţa reglementată este interesantă – dacă funcţiona aşa cred că aveau şi comuniştii o şansă să scape de la faliment.

Chiar, îmi amintesc de vânzătoarea de la carne, un fel de semi-zeu de cartier (probabil dăduse examen d-ăla de calificare sau ceva echivalent) – mereu îngreţoşată să vadă muritori. Într-adevăr, atunci nu primeai niciodată marfă stricată, că se dădea instantaneu. Dar cu „timpul de aşteptare” chiar era o problemă. Acum…

(„bucureştean” sau „ilfovean” :D?)

Piaţa e limitată de facto, o dovadă în acest sens fiind faptul că licenţa se vinde cu cca 5000 E pe piaţa neagră (google it). O măsură logică ar fi ca aceşti bani să intre în bugetul primăriei la alb, 50 mil E la fiecare 5 ani. Nu ca plan plătit la negru Cobălceştilor et co., după cum îmi raportează spionii mei.

Bucureştean snob, îmi place să zic că sunt la 5-a generaţie de pantofi 😀

Piaţa nu-i tocmai limitată, o dovadă în acest sens fiind că taximetriştii cer… să fie.

Preţul de 5000 de euro este dat de faptul că şi primarii din Ilfov cer şpagă (chiar dacă mai mică) şi de incertitudinea dacă această „uşă din spate” va rămâne deschisă sau nu.

Cum ţi-am spus, ai chiar acum preţurile şi condiţiile pe care le doreşti la cel puţin una dintre companiile care funcţionează în Bucureşti (dacă laşi un e-mail valid îţi trimit numele).

Care-i problema, nu poţi să-i alegi pe ăştia decât dacă e silit să o facă şi oricine altcineva? 😛

„Eu dimpotrivă văd piaţa actuală ca o pepinieră de infractori:

Care piata? Nu exista „piata” in taximetria actuala.

„la preţul de 1.4 în mod sigur un om cinstit şi competent nu rezistă şi selecţia adversă îţi va aduce în faţă crema.”

Iar asta e, pur si simplu, un neadevar. Mai mult, 1,4 ala nu e nicidecum pret, ci abolirea pretului si inlocuirea lui cu un tarif discretionar.

Standardizarea statista este convenabila pentru 99% din oameni–in toate orasele din tarile civilizate, cand turistii (sau vizitatorii pentru afaceri) intra intr-un taxi galben cu patratele, pot fi siguri ca vor avea un tarif standard, si 99% siguri ca nu vor fi trasi in teapa. Si chiar si majoritatea orasenilr bastinasi prefera o standardizare cu anumite garantii. Sa stie de exemplu ca soferilor le este frica sa nu fie reclamati de catre clienti, ca apoi li se suspendeaza licenta. La fel cum chiar si in piata libera de zarzavaturi, statul nu dicteaza preturile, dar totusi cantarele sunt reglementate de catre stat (si insasi masura de kg este definita de catre stat).

Alternativa anarho-capitalista este ca fiecare bisnitar sa aiba ocaua mica si ocaua mare (sau mai rau, sa aiba o „definitie libera” de kilogram, care sa poata fi mai mica sau mai mare, dupa cum vrea el sa isi maximizeze profitul). Asta in mintea anarho-capitalistilor ar duce la un outcome optim, dar 99% din oameni nu sund de acord. Tocmai din aceasta cauza acum 150 de ani AI Cuza le-a interzis bisnitarilor sa umble cu ocaua mica si ocaua mare. Astfel de legi si reglementari anti-anarhiste protejeaza nu doar consumatorii, ci intreaga economie. Cred ca singurii romani care vor sa fie eliberati de standardul statist al kilogramului si sa se intoarca la libertatea anarho-capitalista de ocaua mica, mare, sau oricum vor bisnitarii smecheri sunt anarho-capitalistii de pe acest forum, in frunte cu Ionut.

Oamenii pot tranzactiona vanzari si cumparari masurate in ocale daca vor in mod privat, dar nu intr-o piata publica. La fel pot aranja in mod privat transport pentru bani cum vor la ce pret se tocmesc fie prin autostop, fie cu dispatch prin aplicatii smartphone etc, dar sa nu se dea drept taxi oficial. Cei care sunt dispusi sa riste cumpararea de bunuri servicii fara nici o garantie, sunt liberi sa faca asta. Acum cativa ani cand am fost in Romania am cumparat cateva plase cu mere pe pe marginea unui drum (de munte), si nici nu am folosit vreun cantar, ca asa am socotit. Dar daca ar fi sa merg la piata, as prefera ca sa ramana cu cantare standardizate (si verificate de catre guvernul local).

Marea majoritate a celor care vor sa cumpere marfa dintr-o piata oficiala, prefera sa se bazeze ca sunt cantare standardizate (si nu anarho-capitaliste smecheresti), si sa nu fie nevoiti sa vina cu cantar de acasa sa cantareasca zarzavaturile. Acelasi principiu este si cu standardele sanitare, de siguranta, si orice alte reglementatii de protectie a consumatorului. Tot la fel, clientii de taxiuri nu ar trebui sa vina cu GPS-ul lor sa verifice ca intr-adevar au fost transportati X km (si pe ruta dreapta), si ca nu sunt trasi pe sfoara de soferi.

Acelasi lucruri si la hoteluri–acum se poate prin Internet sa se gaseasca zeci de mii de oameni in toate orasele majore din lume care sa doreasca sa cazeze (contra cost) turisti. https://www.airbnb.com/ de exemplu acopera 192 de tari, si nu este reglementat. Dar asta nu inseamna ca hotelurile nu ar trebui sa fie deloc reglementate, doar ca sunt mii de rezultate la https://www.airbnb.com/s/Bucharest–Romania Cine vrea sa riste, e liber sa foloseasca ce alternative vrea. Cine nu este amator de risc, poate sa aleaga alternativa sanctionate oficial.

In tari democratice, cetatenii pot vota pentru ce alternative socotesc ei ca sunt mai bune, in mod cat de descentralizat se doreste. Unele orase vor ajunge la o reglementare mai stricta, altele la o reglementare mai putin stricta, in functie de ce trade-offs prefera. Eu cred ca democratia merge destul de bine pe termen lung, incomparabil mai bine decat anarhia.

a good article!