Standard
Lucian Davidescu

De ce românii „nu vor” să muncească

Știți bine de ce-i săracă România, nu? Pentru că oamenii nu vor să muncească, pentru că primesc ajutor social de la stat. Ei bine, la Dăngeni – Botoșani abia acum a ajuns informația asta iar primarul s-a grăbit să dea shară-n-țară.

Destoinic primarele, leneși consătenii, a zis țara. Să li se taie ajutoarele sociale ca să pună osul la muncă. Iată de ce țara bate câmpii:

România are aproape jumătate din populație rurală, mult peste oricine altcineva din UE și dublu față de medie (la care oricum contribuie substanțial). Un rural oricum mult mai sărac și mai primitiv decât ce înseamnă în vest. Numărul fermelor „de subzistență”, care consumă mai mult de jumătate din ce produc, este uriaș: 3,5 milioane în România din cele 6,5 milioane ale întregii Uniuni.

Asta e o problemă istorică pe care România n-a reușit s-o rezolve. Iar politicile ceaușiste și post-ceaușiste au apucat-o exact de la capătul greșit: în loc de o dezvoltare organică, prin care să-i atragă pe oameni către activitățile mai bine plătite, au încercat să-i mâne către joburi care ori erau neproductive (ceaușismul) ori nu existau (post-ceaușismul).

„Cine chiar vrea să muncească își găsește” este o platitudine naivă. Sigur că cei mai buni își vor găsi de muncă, chiar și atunci când bătaia este de zece pe un post. Dar dacă ceilalți nouă, „mai proști” și care „nu vor așa mult” nu își găsesc, nici salariul primului nu poate fi prea mare.

Cam cât de rațional ar fi cineva să lase o certitudine, chiar modestă, pentru o incertitudine majoră și cam la fel de modestă?

Cât de mult sau de puțin voiau să muncească s-a văzut exact când s-au deschis granițele: Până acum, mai mult de două milioane de români și-au luat câmpii la propriu și s-au dus să muncească în agricultură sau alte meserii grele în Spania sau Italia, o bună bucată de vreme ilegal. Și despre ei se spunea că „nu vor să muncească”. Și totuși, n-au venit în România cele 40.000 de companii a 50 de angajați necesare ca să le dea de lucru. Păi și de ce să mai fi venit, după ce au auzit că „putorile” de români oricum nu vor să muncească?

Sigur că au plecat dintre cei mai ambițioși, mai talentați, mai isteți. Nu-i nici o bucurie. Dar de aici până la a trage concluzia că cei rămași nu-s buni de nimic e un pas uriaș. Sau trebuia să plece chiar toți, ca să-și demonstreze meritele?

România tocmai a ajuns exportator net de alimente, iar răposatul Culiță Tărâță și alți mari latifundiari n-au contribuit mai deloc la asta. Cea mai mare parte a producției o fac fermele ăstea micuțe pe care le avem, inclusiv cele de subzistență care așa mici cum sunt mai vând și pe la piață, când apucă, și mai hrănesc și niscaiva neamuri pe la oraș care „chiar vor să muncească” dar al căror salariu „decent de 10 milioane” se duce tot pe chirie și utilități.

Și totuși, mereu apar cazuri în care „nu găsești cu cine să faci treabă”, începând cu investitori de talia fabricii din Botoșani și ajungând la mici proprietari care caută zilieri să le lucreze terenul. De ce? Pentru că „nu vor să muncească”, desigur…

Iată și versiunea cealaltă:

Munca în propria gospodărie are o valoare proprie, pe care micul proprietar știe s-o evalueze destul de bine. Chiar și în bani dacă trebuie, dar în primul rând în termeni de cât de mult îi acoperă nevoile imediate. O fermă „de subzistență”, oricât de mică, îi va asigura proprietarului un adăpost și confortul alimentar, adică nevoile umane de bază. Ca să renunțe la asta, el are nevoie de un venit cu care să-și cumpere aceleași lucruri și de ceva în plus pentru deranj. Dar vaai, știe deja că fratele de la oraș care muncește pe cele „zece milioane” vine tot la el să ceară de mâncare. Deci care om rațional de pe lumea asta ar accepta așa un schimb?

După toate standardele lumii civilizate, să ai doar mâncare și adăpost dar nimic altceva înseamnă sărăcie cruntă (sigur, se mai schimbă standardele că de când cu criza mulți își doresc măcar atât, dar ignorăm deocamdată).

Orice altceva cere cash. Chiar și pentru niște cheltuieli minimale în gospodărie – plata impozitelor, factura la curent, caietele și creioanele copiilor. Ce să mai vorbim de luxul de-a te duce la crâșmă-n-sat, la un-leu-cinzeaca (rumoare revoltată în București, orașul-barurilor-ieftine-și-mereu-pustii).

Zilierii agățați din crâșmă cel mai probabil au depășit problema asta – doar sunt acolo pentru un motiv, pe cât de volatil pe atât de temeinic. Poate că muncesc șase luni pe an în Spania și nu-s dispuși să muncească pe mai puțin de jumătate din banii pe care-i iau acolo (cam mult, nu?). Poate că tocmai și-au vândut o recoltă și vor să se odihnească. Sau poate au vreun apartament la oraș și-l închiriază pe „cât face”, pe toată leafa unuia care „chiar vrea să muncească”. Sau poate unii chiar nu-s buni de nimic și trăiesc doar din furat, doar că nu-i corect ca asta să fie prima variantă.

Cam în punctul ăsta se încurcă planurile și se invită la masă ajutorul social, zis și venit minim garantat. Pe care îl iau poate și cei care-și permit un-leu-cinzeaca dar, mai important, și cei care nu și-o permit.

Ca oportunitate este mult de discutat, cu siguranță că existe și formule mai eficiente de-ai ajuta pe oameni – iată doar un exemplu, dacă ar trece odată legea interconectării micilor furnizori la rețeaua de electricitate, multe gospodării mici ar ieși din starea de semi-dependență fie făcându-și microcentrale pe biomasă fie livrând combustibil pentru cei care și-au făcut. Lichiditatea este imediată, fără toată logistica și toți nervii pe care îi presupune vândutul de legume și fructe la piață. Și mai există probabil alte 10 variante chiar mai bune, separat sau împreună – numai capacitate administrativă să existe

Ca valoare, „ajutorul social” este derizoriu – 142 de lei, adică un euro pe zi. Pentru banii ăștia, beneficiarul trebuie măcar teoretic să lucreze 72 de ore pe lună, deci pe 45 de eurocenți pe oră – jumătate din salariul minim. La sfârșit, din banii adunați, își poate cumpăra cam o cinzeacă întreagă de single-malt.

Gaura în bugetul public este cam jumătate de procent de PIB – o adevărată probă de eficiență a cât de mult poate fi ținută în crâșmă o zecime din populația țării, cu atât de puțini bani.

Dar iată că apare și ideea asta, că VMG ar trebui să dispară așa mic cum e el, pentru că îi stimulează pe oameni la un anumit stil de viață. Lucru care e de-a dreptul dăunător, nu de dragul VMG care așa cum am zis deja nu-i cea mai fericită rezolvare, ci pentru că igoră complet problema, deci orice altă posibilă rezolvare. Când minimum de cash pe care îl primesc acum dispare și e înlocuit cu nimic, viața lor va fi mai grea, da, dar tot nu vor ocupa niște joburi care nu există.

Nu își vor schimba stilul de viață pentru orașele din România, adică pentru o sărăcie poleită. Și nici orașele nu ar fi pregătite să-i primească, decât pe foarte puțini dintre ei. Îl vor schimba eventual pentru satele totuși prospere din Italia și Spania, și abia atunci vom descoperi poate că încă nu plecaseră chiar toți cei ambițioși, talentați, isteți. Și tot așa de la capăt, până când se rezolvă problema complet, prin emigrație.

Motivul pentru care țăranii refuză viața de oraș pe salariul minim este că totuși au deja o viață puțin mai bună, așa cum este ea. Ceaușismul îi momea măcar cu o casă ieftină, „cu veceu înăuntru”. Post-ceaușismul nu-i momește cu nimic, în afară de îndemnul „la muncă”.

Ceea ce până la urmă este corect ca principiu. Cererea și oferta, piața liberă e bine să funcționeze ca să se vadă clar – fiecare cât îl duce capul. Numai că regula asta funcționează și invers: dacă tu, angajator, ai propus o sumă și ai reușit să aduni doar o cincime din personalul pe care-l căutai, poate că legea cererii și ofertei tocmai ți-a șoptit nu foarte discret că ar trebui să licitezi mai mult.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ben Ami

corect!

Petru Mironescu

Daca Romania ar avea si conducatori pe masura..

Statul De Drept Sinaia

AU FACUT MUNCA NERENTABILA IN ROMANIA
Complicitatea dintre ineresele corporatiilor straine, a capitalistilor de carton autohtoni si a mediului politic mocirlos, si coruptibil din Romania – de dupa revolutie – AU FACUT MUNCA NERENTABILA IN ROMANIA !!! – si vor plati pentru asta! Vor plati atat companiile straine cat si smecherii autohtoni, dar mai ales nemernicii de politicieni care au permis ca Romania – economic si social – sa ajunga unde se afla acum. Deja DNA, se pare ca a inceput actiunea de vidanjare a mediului de afaceri putred si corupt. Daca primii doi actori economici ar avea cat de cat circumstante atenuante: ineresul firesc de maximizare a profitului, nu aceleasi circumstante le au politicienii. Au intervenit cu bocancii incompetentei, intr-o economie care trebuia sa fie libera, trebuia sa se dezvolte dupa propriile-i legi: cerere-oferta, parteneriate si negocieri intre parteneri, impartirea echitabila a profitului. Acestia, la presiunea capitalistilor cu pampers si a companiilor straine, au făcut munca nerentabilă, prin legiferarea salariului minim pe economie la un nivel dincolo de limita de supravietuire (150 – 200 euro)…..Păi la preturile de astăzi (alimente, gaze, energie electrica, apa,taxe, impozite, etc) ca să muncesti pe 900 lei înseamnă să trăiești mai rău decât scalvii din epoca romana, scavi care aveau măcar masa si casa asigurate de stăpâni. Pai daca pui la socoteala pachetul zilnic de mancare, apa, transportul, sapunul si detergentul pentru spalat hainele, uzura pantofilor, a
hainelor de lucru, a ciorapilor, crema de ghete, pasta de deinti, etc…la sfarsit de luna constati ca bugetul tau este pe minus, iar acasa la familie duci datorii in loc de venit. Pai «decat sa muncesti degeaba mai bine stai degeaba, că te costă mai putin» – spunea un somer mucalit la o emisiune TV.
Din cauza acestui salariu minim pe economie, de care profită toate firmele, in special corporatiile străine, pleaca romanii cu milioanele, in cele patru zări: MUNCA ESTE NERENTABILĂ ÎN ROMANIA!
Economic, Romania este pe fundul prapastiei. Majoritatea populatiei duce o apriga lupta de supravietuire, la fel ca si peste 80% din economia ei. Pana nu de mult ne vaitam ca vom ajunge doar o piata de consum pentru produsele altora. Ei bine, guvenantii ne-au decazut dincolo si de aceasta pozitie: Romania nici macar
piata de consum nu mai este. Din ce mama dracului sa se dezvolte consumul, serviciile, investitiile mici, de unde bugete sociale, bugete locale, bugete de sanatate, de unde viitoare pensii? Din SALARIUL MINIM? De nu vor salta veniturile populatiei, in viitorii 3 ani, la cel putin 1000 euro – odata cu trecerea la aceasta moneda – sa-si ia adio de la linistea si siguranta personala. Atentie ca se apropie de varsta pensionarii generatia «ceaușeilor». Aceasta este o bomba sociala cu efect intarziat. Sa nu cumva sa fie blestemul lui Ceausescu pentru cei care i-au urmat la guvernare. Grecii si bulgarii au fost mici copii, pe langa exploziile sociale si anarhice ce se vor desfasura in
Romania. Cred ca de data asta, mămăliga romaneasca o sa explodeze atat de aprig, încat «condamnati la zidul Târgoviștei» nu vor mai fi doar doi. Odată si odată tot vor raspunde nemernicii pentru ce-au facut din tara asta. Toti, indiferent de culoarea politica.

Vlad Petreanu

Lucian, inteleg ce spui, dar bizareria ramane: cand cineva prefera ajutorul (ajutoarele!) sociale in locul salariului, e o problema, fie cu salariul, fie cu ajutoarele. Poate ca salariul e prea mic, dar economia foarte probabil nu suporta mai mult. Dar ajutorul social sigur e prea mare.

Cosmin Cosmyn

Dar suntem si platiti putin pentru orele de le lucram si facem mult mai multe decat suntem platiti. si de aceea multi muncesc mai agale. In dorul lelii dar sunt si profitori exact cum e conducerea tarii

Dan Burcea

Ce va scapă din vedere Domnule Davidescu este ca în ultima instanta indemnul adresat țăranilor de a se angaja nu se bazează pe un argument economic dar pe unul moral. „Renunțați la autismul subzistentei și integrați-va într-o forma de organizare complexa care pe termen lung produce rezultate mai bune pentru toți!”
Dupa logica economica a țăranului pe care o expuneți aici, germanii după al doilea război mondial trebuiau sa se apuce de cultivat cartofi și crescut găini în loc sa se angajeze pe mai nimic pentru reconstrucția tarii.

Dan Preda

concluzia e pentru capitalisti 😉

Maite Cavia

PENTRU CA ….MUNCA IN ROMANIA ,NU ESTE PLATITA!!!

Corina Corina

in romania cu salariu care il da domnul primasr mori de foame el se lefaie pe munca mea si eu tot sarac sunt

Adrian Boieru

POVESTI cu pesti…. Orice angajator va licita in sus pana va avea toti oameni necesari. Nici un angajator nu-si permite sa nu angajeze toti oamenii de care are nevoie, fiindca altfel nu-i functioneaza sandramaua!!!!! El nu-si poate permite sa ofere sub pretul pietii, fiindca nu va avea personalul necesar, nici peste pret, fiindca atunci l-ar ruina concurrenta!!! Si el alta sursa de venit nu are, nu exista vmg pentru angajatori!!!! Unde ati studiat legea cererii si a ofertei, la moscova sau la stefan-gheorghiu???????

Stelian Ene

Salariile nu pot crește pentru că modelul de bussines este tocmai munca ieftină cu cheltuieli minime de capital. Confecții, mobilă ș.a.m.d Ăsta este de fapt principalul avantaj competitiv al României, și singurul motiv pentru care cineva ar face locuri de muncă la țară; altfel, e mult mai ieftin la oraș, ai șomeri destui, doar că nu-s așa disperați.

Parbrize-Expert.ro

munca e grea, e rau tare sa muncesti, dc sa nu cersesti?

magneticmarket.ro

Nu mai dati bani cersetorilor!!!

Raul Fodor

Iata un job, speram noi, destul de simplu: Copy&Paste Specialist 😉 info pe profil fb.com/campusprintshop

Cristioan Rstx

Ce fel de argument este acesta?
„Până acum, mai mult de două milioane de români și-au luat câmpii la propriu și s-au dus să muncească …”
Sigur ca da, s-a operat o SELECTIE!
Cei care VOR sa munceasca, indiferent daca sunt medici, specialisti cu doctorate poe bune, sau capsunari, si numara aproape trei milioane, au plecat inOccident.
Cei ce nu doresc sa munceasca, au ramas in tara, astepata ajutoare de la Stat, si voteaza cu pedesereul!

munteanu mircea mongolul

Uitati ca cei mai multi, din mediul rural, sunt pensionarii; care au un venit sigur. Mic, dar sigur. In urma muncii prestate o viata intreaga. Unii chiar la oras…
Apoi greseala maxima de la noi, e ca taranii nu investesc in utilaje performante pentru agricultura. (Atit cat se poate. Caci daca bancile nu inteleg ca in agricultura ratele trebuie sa fie achitate anual, cand vinzi recolta, e mai greu sa cumperi in rate; si cine are atiti bani sa ia cu „banii jos” utilajele necesare? Guvernele nu s-au gandit sa initieze astfel de programe. Desi ar exista lichiditatile necesare in tara, la cetateni, pentru a pune bazele unui astfel de sistem. Eventual cu plata in natura.) Ei cheltuiesc pentru lux (asa cum il inteleg ei) sau pentru a intretine copiii/fratii/nepotii la oras. Salariul ala mic ce se da la oras (si de stat si de particulari) e sustinut de aceste ferme mici. Care suplimenteaza veniturile „orasenilor” ce nu se pot intretine din salariile de mizerie date. Ca sunt „puturosi” si nu au plecat in Strainezia…
Daca se vrea angajarea taranilor, trebuie sa li se faca si crese/gradinite, care sa preia copiii cat parintii sunt la munca, eventual sa li se asigure transportul in localitatea vecina, unde e fabrica. Si sa li se dea un salariu care sa merite efortul cerut.
Daca oamenii au 1 leu de o „saniuta” -in perioada cand nu au vinul sau tuica lor-, inseamna ca nu o duc chiar asa rau.
Cine vrea sa-i angajeze, trebuie sa stie ca salariul trebuie sa suplineasca vaca din batatura, pe care omul nu mai are timp s-o creasca, pasarile, porcul. Si daca le aduni pe toate, vezi ca inseamna ceva bani zilnic. Daca merge la munca (industriala), gospodarul nu mai are timp de asa ceva. Si nu se poate intretine doar cu „salariul” primit. In plus, si rudele lui de la oras nu vor mai avea supapa de siguranta care-i mentine sclavi, la salarii ridicole. Daca mai au si datorii la banca -pentru casa, masina etc.- s-a terminat povestea.
Cei care vor ca oamenii sa lucreze obligatoriu, cu oricat („pe mult, putin” vorba lui Anton Pann), sunt oameni depasiti sau egoisti ce vor sa se imbogateasca pe munca taranilor „saraci”.
Lucrurile nu se opresc aici.
De cand cu inundatiile astea anuale (asa e cand iti tai padurile sau lasi pe altii s-o faca, fara sa replantezi nimic), sau alte calamitati ce se abat asupra satelor (inzapeziri etc.) se tot publica foto in care militarii muncesc la salvarea situatiei iar taranii stau la crasma. Pai de ce sa munceasca pentru vecinul care nu-i da de munca vara, sau ii da bani cu camata etc.? Daca gospodaria lui nu e afectata, priveste la altii care au laut-o pe coaja si se gandeste ca e o dreptate pe undeva, pe sus… Cum sa salveze -pe gratis- averea altuia? Nu cumva cei cu avere ar trebui sa angajeze oameni care sa le puna la adapost avutul? Chiar totul e mocca? Statul e obligat sa intervina sa salveze averea tuturor. Vecinii, nu. Averea se pazeste cu bani!
Germania -ca si Japonia etc.- au dat mai nimic pentru reconstructie ca nu aveau cu ce plati; si populatia nu avea alt mijloc de subzistenta. Dar treptat, au marit salariile, ca oamenii sa aiba interes sa munceasca si sa aiba un nivel de viata decent. La noi nu prea exista acest nivel decent (1.250 lei venit minim…)
Sa va spun o intimplare. Unii zic ca e reala, dar nu cred.
Un turist american se duce in Mexic, in concediu. Mergand pe la targurile locale, vede un mexican batrin ce vinda niste cosulete superbe din panusi de porumb. Se gandeste ca tocmai a dat peste un ambalaj original pentru bomboanele fabricii la care lucra. Il intreaba pe taran si afla ca sunt 2 centi bucata. Fericit, fuge la posta si da telefon la firma. Are acceptul patronului sa negocieze o comanda.
Turistul nostru fuge la piata, ia legatura cu cei de acolo si afla adresa omului. (Nu statea in permanenta, mai trebuia sa si impleteasca cosuletele alea.) Se duce la el si incepe negocierea.
-Daca iti cumpar toata marfa, cat platesc?
-2 centi/bucata.
-Daca vreau 10.000 cosulete pe luna, cat platesc?
-25 centi/bucata/
-?!!!!
-Daca vreau 50.000 cosulete pe luna cat dau?
-50 de centi…
-Nu inteleg, la productii din ce in ce mai mari, tu maresti pretul, in loc sa-l scazi. Ce afaceri faceti voi?
-Simplu: ca sa-ti vand 50 de cosulete pe zi, lucrez doar eu. Imi ajung banii luati sa ma intretin. Daca vrei 10.000 sau 50.000 de cosulete, trebuie sa munceasca toata familia sau tot satul. Trebuie sa ne intretinem toti din banii incasati. Fara sa mai putem face altceva -vinatoare, gradinarit, cresterea animalelor etc.-.
Cam asta e povestea cu munca fizica la tara… Costul e mare.
Cei care viseaza la preturi mici, trebuie sa fure toate fermele mici si casele, sa taie pensiile si apoi sa dicteze preturi de merda. Pina atunci… vedeti ce salarii sunt in vest, la aceleasi preturi la vanzare. Pe urma vorbiti!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.