Riscograma
Lucian Davidescu

Cele două hărți care arată ce face Mafia în România

Harta de mai jos arată rata criminalității dată de „taxele de protecție” cerute de sindicatele mafiote italiene. Roșie în Sud, unde activează temutele Camorra, N’Drangheta, Cosa Nostra și alte câteva. Din ce în ce mai albă cu cât mergi mai spre Nord.

mafia
Deși a fost tot timpul în vigoare Omerta – legea tăcerii – sindicatele mafiote sunt totuși destul de bine documentate: se știe numele și numărul clanurilor (de ordinul sutelor la fiecare), se știe numărul aproximativ de membri (câteva mii la fiecare). În total, Mafia din Italia are câteva zeci de mii de membri – puțini față de apogeul atins de crima organizată în anii ’70.
Următoarea hartă este a prevalenței infecțiilor în rândul populației generale, făcută de Center for Disease Analysis.

Este doar o estimare, însă față de raportările despre infecții intraspitalicești făcute de spitale, datele sunt mult mai greu de măsluit. În cazul Italiei, autorii studiului s-au simțit datori să decupeze efectiv țara în două – atât de mare era discrepanța. Sudul este campion. Harta se corelează și cu celelalte studii disponibile – Italia este în topul infecțiilor nosocomiale și al rezistenței la antibiotice, la fel ca România.

infectii
De acum ați observat și cealaltă țară roșie de pe hartă. La noi n-a mai fost cazul să fie decupată vreo regiune. Cu groază: dintr-o regulă de trei rezultă o singură diferență – în România, Omerta chiar funcționează. Mafia de aici nu are nici măcar nume, cel puțin nu unul cunoscut muritorilor de rând.

Sănătatea este unul dintre domeniile preferate de mafioții italieni moderni, alături de managementul deșeurilor toxice, energia regenerabilă sau cămătăria. În total, mafia este o industrie de 140 de miliarde de dolari pe an, cea mai mare din Italia. Liniile de business clasice – traficul de droguri și prostituția – sunt de mult marginale.

Grozăviile de acolo deja ne sunt aproape familiare:

De ce? Pentru că exact de acolo unde se poate face comerț cu riscuri vitale vin și cele mai mari profituri. Banii sunt de ajuns pentru a mitui politicieni, judecători, procurori, polițiști, primari, șefi de spitale, pe oricine.

În România, lumea încă se întreabă „Dar de ce?” Pentru că mafia de aici n-a fost măcar documentată, de-aia!

De ce să te joci cu viețile a zeci și sute de mii de oameni? Pentru bani. Standardele ridicate de calitate presupun costuri mari. Cine poate să arbitreze aceste costuri se îmbogățește peste noapte.

Și ai lor, și ai noștri au încercat în diverse momente să facă „afaceri cinstite” – tot din bani furați, dar legale. Au eșuat lamentabil – sunt prea incompetenți ca să organizeze ceva așa că au risipit banii și au trecut la nivelul mai sofisticat.

Cel în care nu își riscă propria piele ci doar pe a altora.

Până acum, am văzut doar o mostră. Dar câți dancondrii umblă azi în libertate, fără șansa chioară să le iasă un copac în cale?

Sutele de capo mafioți din Italia sunt un reper bun pentru estimare. La fel și miile de capo-bastone, caporegime, consigliere, associate sau zecile de mii de soldato.

Toți au nevoi uriașe:

În primul rând să își plătească investiția – costul intrării în afacere. Nu este o sumă fixă ci o rentă pe viață așteptată de protectorii lor. Nu se poate „da în plată” decât într-un singur fel – sinuciderea, de bună voie sau nu.

În al doilea rând, să culeagă profitul – exemple la întâmplare:

Crede cineva că le pasă pe câți omoară? Dimpotrivă, fiecare viață salvată e doar un alt business ratat!

Niciun comentariu