Riscograma

Cum să construiești o națiune: rețeta rapidă

Am povestit acum câțiva ani despre o situație emblematică pentru starea de degradare a României. Titlul era „Cum să dispari ca națiune: rețeta rapidă”. Două stațiuni balneoclimaterice „gemene” – Karlovy Vary din Cehia și Băile Herculane din România. Aproape aceleaşi ape termale, aceeaşi altitudine, acelaşi decor şi acelaşi fel de istorie și totuși diferența este ca de la cer la (sub) pământ.

karlovy-vary

Una este vie, veselă și dă pe afară de turiști (un milion pe an!)

herculane

Cealaltă a fost cumpărată pe nimic de un securist apoi lăsată în paragină.

Ne-am obișnuit cu situațiile ca asta atât de tare încât nu ne mai dăm seama de monstruozitate. În afară de hotelurile părăsite, zeci de mii de oameni au plecat doar din Severin și Mehedinți să muncească în străinătate și locuiesc acum mult mai aproape de orașul cehesc decât de locul natal. Și-au lăsat în urmă casele pustii, locul și liniștea ca să nu mai rămână fără bani cu două săptămâni înainte de salariu. În ritmul de acum, peste încă o generație așa va arăta toată țara – ca Băile Herculane!

Dar hai astăzi să rescriem textul de la coadă la cap: Cum să construiești o națiune!

Se dă următoarea situație:

1. Economia României merge cu mult sub potențial din cauza unui blocaj al pieței muncii: forța de muncă se găsește greu dar în același timp salariile sunt prea mici. Angajatorii știu că ar trebui să plătească mai mult dar nici unul nu vrea să o facă primul. În timpul ăsta, oamenii pleacă din țară pentru un salariu mult mai bun – numărul lor a ajuns undeva între trei și patru milioane.

2. 40% dintre românii plecați în străinătate (potrivit unui sondaj online la care au răspuns până acum 1000 de persoane) spun că s-ar întoarce în țară pentru salarii nete între 500 și 1000 de euro, chiar dacă asta înseamnă de obicei ceva mai puțin decât iau acum. Comentariile individuale sunt uneori emoționale: „Pentru 500 de euro în mână îmi fac bagajul în seara asta, nu mâine”.

3. Felul în care era înțeleasă până acum globalizarea începe să se schimbe. În Uniunea Europeană există patru libertăți fondatoare de circulație – a persoanelor/forței de muncă, a mărfurilor, a serviciilor și a capitalului. Țările ca România au beneficiat mai ales de pe urma liberei circulații a forței de muncă: au plecat astfel oamenii care nu puteau să-și găsească de lucru în condiții decente. Dar asta vine și cu beneficii (rapide) și cu costuri (pe termen lung).

Pentru cei care pleacă, beneficiile sunt că reușesc astfel să supraviețuiască în condiții decente. Costurile? Locul gol lăsat în urmă, care nu mai valorează nimic.

Pentru cei care acceptă imigranți, beneficiul este că pot să găsească astfel forță de muncă mai ieftină decât cea cu care erau neobișnuiți. Cu timpul descoperă și ei neajunsurile: șomaj, aglomerație în propriile școli și spitale, factura la pensie care mai devreme sau mai târziu va veni. Așa că nu mai sunt chiar atât de încântați, ba chiar englezii au ales chiar să iasă din UE, inclusiv din cauza asta.

Și devine clar că modelul globalist bazat în principal pe migrație nu mai funcționează. Că trebuie ceva mai mult echilibru – să se mute și banii, și mărfurile, și serviciile – tocmai pentru ca lumea să se ducă spre o oarecare omogenitate și coeziune.

Ce urmează este o poveste științifico-fantastică, dintr-un univers paralel în care luarăm deciziile bune la vremea lor sau dintr-un viitor îndepărtat în care dovedim că le putem lua.

Dacă nu merge Mahomed la munte, să vină muntele la Mahomed

Se făcea că 3,5 milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate, dintre care câteva sute de mii bune se ocupă cu medicina, asistența medicală sau îngrijirea paliativă sau pur și simplu au grijă de bătrânii din țările prin care s-au dus.

Se făcea că România era o țară cu locuri frumoase, cu viață liniștită și totuși ceva mai ieftină. Și că are 33 de stațiuni balneo-climaterice cu oarecare tradiție și cu tratamente uneori rare sau foarte rare.

Într-o zi, se strâng 100 de bănățeni și olteni din zona Severinului, care se ocupă cu asistența sanitară de toate felurile, în toată Europa, și își fac un grup de Facebook. Unii au mai mulți bani, alții știu de unde să-i ia cu împrumut, alții au mai multă școală, alții mai multă experiență de management, alții mai mult talent, alții mai mult tupeu, alții mai au ceva cunoștințe și influență prin țară, alții muncesc mult și cu drag, măcar de când au văzut că asta le aduce satisfacții pe măsură. Și fac împreună un PLAN!

„Hai să luăm noi un hotel din Băile Herculane”

Să-l facem frumos și bun, așa cum am văzut, așa cum știm, așa cum putem! Și să aducem cu noi 1000 de clienți care ne cunosc și ne îndrăgesc și pe care îi putem convinge să se mute. Nu râdeți încă! Sudul Spaniei este plin de sute de mii pensionari englezi care și-au lăsat casa pentru mai mult soare, chiar nu se găsesc 1000 de europeni care să vină pentru aer de munte, băi termale sau sulfuroase și prețuri mai mici?

„Cine se bagă?”

Planul de afaceri este lung și complicat până treci de etapa negocierilor. Greu, sigur, foarte greu. Dar oare n-au învățat românii și cum să se asocieze între ei cât au fost plecați? Poate mulți nu, poate unii da. Apoi este simplu:

„Cât luai în Austria?” / „1000 de euro în mână!” / „În România se poate deocamdată doar 700 – plus o parte din profit, dacă va fi”.


Sondajul de mai sus demonstrează că s-ar găsi destui doritori Nu toți, dar destui. Pentru că sunt la ei în țară, că găsesc prețuri puuuu-țin mai mici, pentru că stau în casa lor lăsată goală și nu mai plătesc chirie, pentru că au aproape copiii, părinții și prietenii. Pentru că… știe fiecare mai bine de ce.

Ce înseamnă asta

Acum cei 100 de români câștigă împreună unu – două milioane de euro pe an, bani pe care îi cheltuie în majoritate tot în țările în care se află.

În fantezia descrisă mai sus, 1000 de pensionari cu pensii de 1000 de euro fiecare vor veni în România cu 10 milioane de euro pe an, bani cu care nu doar că își vor plăti serviciile ci vor cumpăra aproape totul de aici – mâncare, servicii, divertisment – tot. Chiar și cu un singur astfel de Hotel, Băile Herculane își vor recăpăta strălucirea.

Puterea exemplului funcționează de minune la români. Uite, în sătucul bunicilor mei de la munte toți gospodarii aveau veceul în casă încă de pe vremea comunismului. Nu că era prea înstăriți, că erau și ei destul de săraci, nu că i-a obligat cineva, nu că au citit sau că au văzut la televizor. Ci pentru că a fost de ajuns să o facă unul singur. Apoi vecinii au văzut că e bine și au făcut-o și ei. Vecinii vecinilor au făcut-o de mândrie, să aibă și ei. Iar vecinii vecinilor vecinilor au făcut-o de rușine că încă n-au. Problemă rezolvată! Dacă te uiți pe statistici, cifrele pentru România sunt îngrozitoare – o casă din trei încă are buda în fundul curții. Dar dacă te uiți în realitate, observi cât de ușor și repede poate fi făcut un salt „imposibil”.

Cinci ani mai târziu, când lumea va vedea și înțelege modelul, vei avea 33 de stațiuni balneare înfloritoare, cu 100.000 de mii de clienți, cu 10.000 de locuri de muncă bine-plătite și încă multe alte zeci de mii indirecte. Un miliard de euro care intră în țară în loc să iasă, multe sate în jur care prosperă în loc să subziste, viață liniștită și prosperă, siguranța serviciilor publice și a pensiei.
Apoi mulți alții care s-ar putea întoarce ca să le vândă noilor clienți, în limba lor, tot felul de alte servicii de care mai au nevoie. Apoi, mulți alții care ar putea aplica modelul și în alte domenii cu care sunt ei obișnuiți: agricultură, construcții, servicii.

Din sondaj reiese că, în condițiile ăstea, s-ar întoarce fericiți cel puțin un milion de români, poate mai mulți. Și le-ar da și altora motive să se întoarcă sau măcar să nu mai plece!

O să spui că nu se poate așa ceva, că este o bazaconie, o aiureală, o fantezie. S-ar putea să ai dreptate, șansele sunt aproape toate de partea ta. Dar am o singură rugăminte: încearcă să ții minte povestea asta, găsește-i un colțișor modest în cutia cu vise!

Ca dacă totuși, printr-un miracol, se întâmplă, măcar să nu poți zice că n-aveai de unde să știi!

Citește și

Ghici care e cea mai productivă țară din UE

10 români care s-au întors din străinătate să facă afaceri de succes în agricultură

Ce înseamnă pentru români „Europa cu două viteze”. Războiul mondial de catifea

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou