Standard
Lucian Davidescu

Legătura submarină Cipru – Grecia – Germania – Rusia şi motivul pentru care ea s-a fisurat

Jaful conturilor cipriote, izvorât din noaptea minţii birocraţilor europeni, aduce pe prima pagină a ziarelor financiare cel mai izolat colţ al Uniunii.

 

O ţară atât de excentrică – şi la propriu şi la figurat – încât totul ajunge să pară un experiment care să afle ce se întâmplă când cineva este împins cu spatele pe marginea prăpastiei  zonei euro. Se agaţă? Sare? Mai scapă?

Totuşi, Cipru a fost o ţară pivotală în istoria recentă a Uniunii Europene şi una dintre cauzele concrete ale crizei.

Cea mai mare bizarerie este aceea că o ţară a Uniunii Europene dar nemembră NATO este ocupată militar, în proporţie de trei optimi de o ţară candidată la Uniunea Europeană dar membră NATO – Turcia. Şi tot de aici au pornit problemele Greciei.

Cipru s-a separat de Marea Britanie în 1960. Grecii – majoritari – doreau unificarea cu ţara de origine, caz în care turcii – minoritari – ar fi preferat secesiunea. Pentru că populaţiile erau amestecate teritorial, s-a preferat soluţia de mijloc a independenţei. Ca garanţie, tratatul de separare prevedea un Senat şi o Curte Constituţională egal împărţite între greci şi turci.

Grecii n-au acceptat situaţia prea multă vreme. Dictatura coloneilor de la Atena a forţat o lovitură de stat unionistă la Nicosia, care l-a îndepărtat pe „părintele naţiunii”, Arhiepiscopul Makarios. Turcia era pregătită minuţios – în doar cinci zile, a invadat nordul insulei provocând eşecul loviturii de stat dar şi prăbuşirea dictaturii din Grecia.

Invazia Turciei a fost legitimă, în limitele tratatului de separare care îi permitea să intervină militar exact în astfel de situaţii. Însă rămânerea pe teritoriul cipriot după ce ameninţarea a fost îndepărtată nu mai e legitimă.

De aici s-a inflamat tensiunea militară dintre Grecia şi Turcia la nivelul pe care îl ştim şi astăzi.

Iar drept consecinţă, Grecia a dedicat apărării un procent din economie de câteva ori mai mare decât orice altă ţară europeană, ajungând la o armată cu totul supradimensionată. Singure, cheltuielile militare fac diferenţa dintre datoria uriaşă a Greciei şi datoriile mari ale majorităţii celorlalte ţări.

Se spune despre greci că sunt leneşi şi că nu plătesc taxe. Din statistici reiese că nu e aşa deloc. Ca număr de ore muncite, grecii sunt primii în Europa, chiar dacă productivitatea este ceva mai scăzută. Ca nivel de colectare a taxelor în PIB, Grecia este doar cu puţin mai jos decât media UE. Deficitul este însă mare tocmai din cauza cheltuielilor militare. Fără ele, adunate în patru decenii, datoria publică elenă n-ar depăşi 100% din PIB.

Însă starea de conflict din Mediterană a creat un circuit financiar foarte lucrativ. Folosindu-se de statutul nealiniat, Cipru a avut tot timpul acces la resurse financiare mai diverse, ca de exemplu cele ruseşti. În ultimul deceniu, relaţia s-a cimentat, iar aderarea la UE şi la euro a făcut-o aproape instituţională. Unul dintre circuitele financiare ar putea fi descris cam aşa:

Ruşii îşi depun banii în băncile cipriote – au auzit ei că în zona euro doar copiii mai iau în calcul serios să naţionalizeze banii ca rezolvare pentru criză.

Bancherii din Cipru cumpără obligaţiuni greceşti, că doar BASEL II, fosta biblie a prudenţei bancare, spunea că titlurile de stat au zero risc.

Cu banii împrumutaţi, ca să se apere de turci, grecii cumpără submarine germane şi fregate franţuzeşti – programul de înarmare nu s-a oprit nici măcar pe timp de criză.

Iar germanii iau banii şi cumpără eventual gaze ruseşti, ca să închidă cercul.

În toată schema, punctul vulnerabil a fost Grecia, care dacă nu foloseşte submarinele să-i jefuiască pe turci e forţată să ajungă în faliment. Cine să plătească? „Oricine altcineva”, spracht Deutschland, omiţând că în 2003 Tratatul de la Maastricht a fost transformat în toilettenpapier chiar de Franţa şi Germania, care aveau „nevoie de deficit pentru dezvoltare”!

Prim urmare, grecii, ciprioţii, ruşii, chiar şi englezii „că o meritau” plătesc.

Povestea cu „offshore-ul” este doar o perdea de fum pentru cei care nu ştiu că legătura fizică dintre contabilitatea bancară şi cea fiscală nu există. Existenţa unei firme în Cipru nu presupune obligatoriu un cont în Cipru, iar existenţa unui cont nu este legată neapărat de o firmă. De fapt, sunt foarte puţine firmele care au motive să-şi facă şi cont, deci care au fost „taxate” cu ocazia asta. Bani se „spală” destul de mulţi, însă ei prin definiţie nu stau prea mult în conturi, ca să fie găsiţi, aşa că şi în cazul ăsta prada este tot marginală. Iar anonimat nu există – o comisie rogatorie află imediat orice acţionar.

Victimele sunt în proporţie covârşitoare oameni obişnuiţi şi firme locale:

1 (cam jumătate din bani). Câteva sute de mii de ciprioţi şi de afaceri locale, care au conturi în bănci.
Ciprioţii – proveniţi din elitele greceşti care au colonizat insula – sunt o naţiune emancipată, cu puţine din caracteristicile-clişeu „orientale” sau „meridionale”. Un exemplu: ţara, săracă în precipitaţii, şi-a construit un sistem de 100 de baraje care să asigure apa menajeră şi pentru irigaţii. O singură ploaie mai intensă, de două săptămâni, din 2011, le-a umplut cât să ajungă pentru cinci ani.

2 (mai puţin). Câteva zeci de mii de ruşi, oameni de afaceri sau interlopi, fugiţi de mafie.

Majoritatea s-au mutat cu familiile şi cu copiii, atraşi de criminalitatea scăzută şi de preţurile modeste, şi îşi conduc afacerile de la distanţă.

3 (şi mai puţin). Câteva zeci de mii de englezi, rentieri sau pensionari, fugiţi de ploaie.

Pe lângă cele două baze militare permante care sunt teritoriu suveran britanic, sunt şi mulţi expaţi britanici – din care mulţi aristocraţi sau foşti militari care încă văd fostele colonii dintr-o perspectivă imperială.

4. (mult mai puţin). Câteva zeci de mii de români, muncitori sau ospătari, fugiţi de sărăcie.

Româna este deja a patra cea mai vorbită limbă din republică, iar şansele ca într-un magazin sau restaurant să găseşti pe cineva care vorbeşte româneşte sunt destul de mari.

Economiile lor nu mai puteau fi salvate, nu integral. Însă calea de rezolvare corectă a situaţiei era cu totul alta – una asemănătoare cu a Islandei:
În primul rând, trebuia să fie măturaţi integral acţionarii băncilor, apoi deţinătorii de obligaţiuni juniori, apoi seniorii (ăştia-s de obicei bănci „sistemice” din zona euro, care în scenariul de faţă scapă cu toţi banii neatinşi). Asta e ordinea corectă a asumării riscurilor.
Apoi, trebuia să fie tăiat proporţional sau integral din partea negarantată a depozitelor – ce depăşeşte 100.000 de euro.
Apoi, ciprioţii puteau eventual să se pronunţe – după modelul islandez – dacă îşi asumă sau nu paguba sub 100.000 de euro pentru nerezidenţi.

Iar UE ar fi avut la rândul său ocazia să demonstreze dacă garanţia depozitelor până la 100.000 de euro e sau nu e o vorbă în vânt.

În loc de toate acestea, Uniunea obligă Cipru să renege garanţia, provocând astfel un hazard moral care probabil va ruina euro.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Burca Costinel

Pai daca ar fi procedat altfel, asta ar fi insemnat ca Uniunea Europeana sa plateasca pentru bancile cipriote, adica Germania si tarile nordice, ca sudistii sunt faliti de multa vreme.

Cosmin Mateescu

Foarte bun articolul, probabil singurul profesional documentat pe care l-am citit in presa romaneasca.

Tind sa am aceeasi parere, a fost decizie foarte proasta si care va determina multi cetateni ai UE sa retraga depozitele din banci pentru a-i tine la „saltea” exact ca in perioada 2008-2010. Pina ieri, era de neconceput ca o tara membra UE sa isi taxeze cetatenii cu 6.75% (si aici ma refer nu la depozitele presupus mafiote ci chiar la cetateanul de rand cu cont dub 100.000 euro). S-a creat un precedent grav si repercusiunile din partea pietei vor urma. Pacat, dramul de incredere castigat in ultimul an in randul consumatorilor a fost pierdut.

Radu

@LD
In general sunt de acord, cu o populatie de 6x mai mica decat a Turciei (si in plina implozie demographica, spre deosebire de Turcia), Grecia pur si simplu nu are cum sa isi mentina paritatea militara cu Turcia, si cheltuielile militare i-au cauzat mare parte din datorii (daca sunt acumulate pe ultimii 40 de ani). Mai bine le dadea americanilor sau britanicilor cateva baze navale in niste insule din Marea Egee aproape de Turcia, cu conditia ca sa ii apere de turci la nevoie, si apoi sa taie bugetul militar la sub 1% din PIB.

„Româna este deja a patra cea mai vorbită limbă de pe insulă”
Chiar asa? Credeam ca primile patru limbi sunt greaca, turca, engleza, si rusa. Sau poate sa fie si araba, multi crestini arabi din Iraq si Syria s-au refugiat in Cipru. Plus ca multi armeni refugiati de un secol in cipru (de cand cu genocidul din Turcia) inca vorbesc armeana.

http://en.wikipedia.org/wiki/Cyprus#Languages nu mentioneaza limba romana, doar romani (care are statut oficial de limba minoritara), poate faci confuzie intre ele?

Oricum, wikipedia zice ca 76% din ciprioti cunosc (mai bine sau mai putin) engleza, asa ca romanii care locuiesc in Cipru dar nu pe durata suficienta incat sa invete greaca, se tocmesc la piata englezeste.

UE este la rascruce–criza poate conduce fie la o uniune fiscala si politica, fie la o destramare, cu „se salveaza cine poate”. Vom vedea ce va vota parlamentul Ciprului–aripa de dreapta, sau „maoistii” cum ii numesti tu, se par ca vor accepta conditiile impuse de FMI/BCE/Merkel. Aripa de stanga, adica comunistii adevarati si aliatii lor, se pare ca prefera sa se darame toata sandramaua, ca apoi sa fie nationalizate bancile, cum le-a nationalizat Suedia in 1991 (detalii la http://en.wikipedia.org/wiki/Swedish_banking_rescue ). Cu ce aripa tii tu, cu cea de dreapta (maoista) sau cea de stanga (comunista) ?

Daca li se prabusesc sistemele bancare, Grecia si Ciprul probabil ca vor parasi eurozona, dar nu UE. Dar asta nu inseamna neaparat ca se destrama euro–tari mici precum Finlanda, Estonia, Slovenia, vor ramane intotdeauna in eurozona, chiar daca se ajunge sa fie doar ei si cu nemtii.

Oricum, nu prea vad importanta lui euro ca moneda propriu-zisa–contractele internationale pot oricum fi stabilite in euro, precum si pentru cine prefera, credite ipotecare etc. Ce beneficiu ar avea Romania sa renunte la moneda nationala (si la unealta politicii monetare in timp de criza)? Ce e rau daca ramane cu moneda nationala, nu pot bancomatele sa faca conversia daca moneda locala e diferita de moneda in care contul este tinut? La fel si in magazine, care e problema folosirii de bani cash din orice moneda? Cand ma duc in Canada am oricand optiunea de a plati si cu dolari americani (cash), doar ca cursul oferit de magazine nu este la fel de bun ca cel de la bancomate (e si normal, daca isi bat bani cu alta moneda, sa aiba un curs cu 2-3% mai inspre favoarea lor, ca este un serviciu care il fac voluntar).

In secolul 21 nici nu e nevoie de o singura moneda–o tara poate bine-mersi sa aiba o moneda nationala care practic sa fie folosita la doar cateva lucruri (pensii, alocatii de copii), dar practic 80-90% din preturi, salarii, contracte, si conturi bancare sa fie stabilite in euro (sau uncii de aur, sau Bitcoins, sau ce negociaza doua parti libere). Apoi la declaratiile de venit trebuie facuta conversia in moneda nationala, dar asta e o simpla chestie care pentru persoane fizice poate fi facuta o data pe an (la cursul oficial de pe 31 decembrie), sau pentru firme trimestrial sau pe ce termen trebuie platite taxele.

Deci Romania poate fi de facto in euro, daca as ar vroi majoritatea, indiferent de cum este de jure. La fel cum in vremea antica moneda Imperiului Roman era folosita si in afara imperiului de facto, chiar daca nu era moneda oficiala de jure. Diferenta acum este ca in viitorul destul de apropriat aproape toate platile vor fi facute in mod electronic, deci oamenii nici nu vor mai vedea monezile (decat poate in piete rurale, sau in economia neagra).

„UE ar fi avut la rândul său ocazia să demonstreze dacă garanţia depozitelor până la 100.000 de euro”
Cand zici UE de referi la BCE? Cu banii cui ai dori tu sa fie garantate depozitele? Contributiile la fondul de garantii facute de bancile membre poate ca erau suficiente in vreme de boom economic, cand doar bancile idioate dadeau faliment, dar in vremuri de criza globala, ai cui bani ai vrea tu sa fie folositi pentru bailout, si pe ce baza legala? In SUA se folosesc banii guvernului federal pentru asta (prin contributiile la FDIC , si in vreme de criza suplinite de la bugetul general), pe baza legala de 8 decenii. Este BCE obligata in mod legal sa faca bailout bancilor cipriote, daca ele de capul lor nu au fost in stare sa contribuie suficient la un fond de garantare?

E interesant ca in aceasta situatie, comunistii si aliatii lor (aripa de stanga a parlamentului cipriot) au pozitia anarho-capitalista — statul sa nu faca nici o garantie daca bancile private sunt neputincioase, chiar daca asta inseamna sa se darame toata sandramaua de sistem bancar. De aia Ron Paul si alti libertarieni din Congressul SUA, la fel ca si cel mai de extrema stanga Congressman (Dennis Kucinich) s-au opus programului TARP in 2008 (in care presedintele Bush cel Mic a carpacit sandramaua americana cu un bailout). Extrema dreapta si extrema stanga converg in aceasta situatie. Eu personal nu sunt extremist, doar ca gasesc acest lucru interesant.

Lucian Davidescu

1. Am greşit când am zis „insulă” Corect, din Ciprul neocupat (în Sud abia dacă mai sunt vreo 300 de turci). Românii sunt undeva în jur de 40.000, veniţi în ultimii câţiva ani.

2. Nu contează „ai cui bani vreau eu”, că nu eu m-am pişat pe o garanţie. Eu vreau doar să se respecte ordinea de precedenţă normală la masa credală, nu unii să sară rândul.

3. Despre asta cu stânga şi dreapta ştii ce părere am – maoiştii pot fi în oricare parte:

Dan Duran

Ati uitat un amanunt destul de important totusi: de ce vor strainii sa-si depuna banii in Cipru si nu la ei acasa? Dobanzi mai mari, taxe mai mici, poate chiar evaziune fiscala? In oricare din aceste cazuri, taxa care se va percepe, va anula doar aceste beneficii, deci nu este vorba chiar de furt la drumul mare.

Burca Costinel

Mortul de la groapa nu se mai intoarce! 🙁

Lucian Davidescu

Precum zicea şi abatele Amalric înainte de masacrul a 20.000 de mii de bărbaţi, femei şi copii – unii „eretici”, alţii creştini: „Omorâţi-i pe toţi, Dumnezeu îi va recunoaşte pe ai lui”

Ciobabnul

Cateva oi (mai istete) imbracate in piele de lup se joaca, sperie celelalte oi.

nasty

6.7% reprezinta totusi dobanda pe 1 an si jumate si faptul ca Cipru este (neaga cineva?) un paradis fiscal, per total, daca ar fi tinut banii in alta tara din CE, poate ar fi pierdut mai mult de 6,7%.

Lucian Davidescu

„6.7% reprezinta totusi dobanda pe 1 an si jumate”
Uite unde duce lipsa de educaţie financiară.
Pentru unul care a economisit 30 de ani, 6,7% înseamnă economiile pe doi ani.
Iar cu dobânda pe 1 an şi jumătate trăieşte… un an şi jumătate.

cucu

clar , altu bani in banca nu mai e de tinut.

cash la saltea.

Stefan Apalaghie

Bine scris Lucian Davinescu . „solutia ” europeana la criza cipriota e confirmarea unei mari schimbari de mentalitate a sefilor UE (care in realitate sint niste interpusi prin numire a intereselor tarilor cu „greutate” din comunitate) . Respectiv RFG si Franta care nu admit in nici o forma ca sistemul lor bancar sa piarda ceva din investitile peste hotare . Conducerea UE , paladina statului de drept , a suprematiei legii in fata intereselor personale sau de grup, a aruncat peste bord aceste principii atit de mult vehiculate . Dovada :1- in oricare legislatie bancara e obligatia actionistilor sa recapitalizeze pierderile bancii si nu a clientilor . 2- statul cipriot garanta pina la 100.000 euro din fiecare cont curent (si asta la insistentele UE la inceputul crizei ) A fost stearsa aceasta lege garantie . Deci , UE se indreapta inevitabil catre salvarea sistemului financiar francez si german cu orice pret si legalizarea oricarei „inventii” de inginerie financiara . Exact cum au facut TOATE tarile comuniste dupa 1945 . Scuzele, motivele au fost mereu „justificate” . Atunci si acum .

Radu

@LD
„Despre asta cu stânga şi dreapta ştii ce părere am – maoiştii pot fi în oricare parte:”
Deci in parerea ta, indiferent ce se intampla azi, parlamentul Ciprului va lua o decizie maoista?
1) daca coalitia de dreapta accepta aceasta propunere cu haircut
2) daca comunistii si socialistii de stanga resping aceasta propunere, si orice bailout in general, si se darama toata sandramaua

Ar putea exista o decizie ne-maoista in parerea ta? In conditiile in care fondul pentru garantarea depozitelor nu are nici pe departe destui bani? Prespun ca estei pentru falimentarea si lichidarea bancilor, doar sa se respecte ordinea celor lichidati, de la cap la coada, sperand ca umilii deponenti romani vor fi la coada si vor scapa cu banii neatinsi?

Lucian Davidescu

1. Nu eşti deloc în temă cu mecanismul falimentului şi n-am timp să te pun eu. Deci vezi mai întâi cum funcţionează în mod normal (şi din ce motive!) apoi cine s-a băgat peste rând în cazul ăsta (şi cu ce consecinţe!).

2. Vezi că în dorinţa să-ţi iasă calamburul ai intrat în plin paradox matematic.
Nu pot fi ambele tabere majoritare în acelaşi timp (cel mult egale).
Aşa se face că nu o coaliţie sau alta decide ceva ci indivizii care „trădează” o coaliţie în folosul celeilalte.
Deci, ipotetic – presupunând că taberele ar fi egale, pentru o decizie maoistă e nevoie şi de stângaci şi de dreptaci.
La fel şi pentru o decizie nemaoistă, islandeză.

Chris Kay

Lucian, de ce ti se pare ca situatia din islanda a fost rezolvata exemplar? acolo s-au sters niste datorii, dar exista acorduri bilaterale prin care statul islandez s-a angajat sa plateasca depunatorii britanici…nu e un „virament” direct din contul cetatzeanului islandez in buzunarul statului, dar ghici, asumarea in numele statului a despagubirii strainilor nu se va face tot cu banii colectatzi din impozite, ceea ce presupune o crestere ulterioara de taxe, din buzunarul tuturor, nu doar a celor ce beneficiaza de serviciile bancare si au depozite bonificate cu dobanda la banca?

Lucian Davidescu

Nu. Toate cele trei încercări de acord bilateral au fost împiedicate prin trei referendumuri succesive.

Chris Kay

aaa…te referi la o solutie democratica? si ce validitate are asta? crezi tu ca englezii o sa ii lase pe islandezi sa scape doar pt ca au decis democratic sa nu plateasca?? un stat, in momentul in care incaseaza taxe de la o companie, si in momentul in care banca nationala autorizeaza si gireaza ca banca respectiva indeplineste normele de sigurantza, plateste!

e ca si cum noi am merge la un restaurant, impreuna cu un domn X, care comanda niste chestii scumpe…dupa ce a umflat matzul, respectivul domn X are un atac de cord si da coltzul… iar eu si tu, cind vine nota de plata, votam democratic sa nu platim nota:-))

Florin

Cati bani erau in bondurile bancilor si cine le detinea? Nu cumva tot aceleasi bancile cipriote care trebuie salvate acum? Este o chestie de semnatica, probabil ar fi putut sa rada si bondurile si se ajungea tot la aceasta situatie.

Ca sa raspund singur la intrebarea, valoarea bondurilor era de 184 milioane de euro conform WSJ, cum rezolva asta nevoia de capital de 10 miliarde de euro? Oricum eu daca as detine bonduri la bancile cipriote le-as vinde si la jumatate din valoare, numai sa mi le cumpere cineva pentru ca se va observa aceasta scapare si probabil vor fi măturate şi ele în următoarele 6 luni.

Gexge

Cate banci cipriote sunt de stat? Cate banci private au actionariat nemtesc? Lucrurile se leaga cumva.

Radu

@LD
„o decizie nemaoistă, islandeză”
Cu ce a fost diferita in mod esential decizia islandeza, ca si in Islanda s-a facut un haircut sever conturilor offshore?

http://en.wikipedia.org/wiki/2008%E2%80%932011_Icelandic_financial_crisis#Outside_Iceland arata ca islandezii au pus la referendum de doua ori daca sa faca un bailout integral bancilor falimentare, sau daca sa faca un haircut conturilor offshore , si de ambele date poporul a votat in mod democratic sa ii lase pe straini cu buzele umflate. Inseamna ca tot poporul islandez a fost „maoist” ca a votat

Si in Islanda isi parcasera banii oligarhii rusi si multi englezi care cautau dobanzi cat mai mari, sperand ca guvernul Islandei sa garanteze depozitele. Doar ca Islanda i-a lasat cu buzele umflate (spre deosebire de Irlanda, care a decis sa garanteze conturile bancare cu orice pret, din bugetul general dupa ce fondul de garantii s-a terminat, indiferent cat de crunta a fost austeritate care a rezultat).

La fel cu toate paradisele fiscale–cand se ajunge la situatia ca bani parcati acolo sa fie mai multi decat PIB-ul acelor tarisoare sau insule sau ce mai sunt, oricine se asteapta la vreo garantie este foarte naiv ca cei care raspund la emailurile nigeriene. La fel, oricine se astepta in 2007-2008 in SUA ca bancile ne-reglementate („shaddow banking”) sa aiba vreo garantie era naiv, guvernul SUA (prin mecanismul FDIC) a garantat doar depozitele bancilor reglementate. Garantie fara reglementare nu poate exista, si orice libertarian sau anarho-capitalist sustinea de-reglementare si acum se asteapta la bailouturi de la nanny state este ipocrit. Macar daca ar fi consecvent si ar accepta falimentul bancilor, si colapsul sandramalei ca Ron Paul.

Oligarhii rusi aveau parcati 19B euro in Cipru, mai mult decat PIB-ul insulei. A pretinde de la guvernul Ciprului garantarea depozitelor oligarhilor este ridicol. La fel, Islanda avea depozite cat 980% din PIB, Irlanda de 440% din PIB, si Ciprul de 800% din PIB, deci oricine si-a pus banii acolo ori era constient de risc (si faptul ca statul nu are cum sa garanteze sume asa gigantice), ori era inconstient, si oricum si-a meritat soarta.

Detalii la
http://www.piie.com/blogs/realtime/?p=3352
„To Be Ireland or Iceland?—The Real Choice Before Cypriot Voters”

Lucian Davidescu

„Cu ce a fost diferita in mod esential”

Nu vrei să te documentezi, dar ai putea măcar să citeşti mai atent răspunsurile pe care le ai deja.

În Islanda, au fost măturaţi complet întâi acţionarii, apoi deţinătorii de bonduri ca să rămână cât mai mult depunătorilor.

În Cipru , deţinătorii de bonduri senior sunt săriţi şi salvaţi din banii depunătorilor.

„A pretinde de la guvernul Ciprului garantarea depozitelor oligarhilor este ridicol”
Bun, bravooo! Numai că UE a pretins.

Gigel Chiazna

cam simplificatoare ideea cu circuitul. submarinele alea de la nemti probabil sunt 0.01 din pibul lor, mai degraba nemtii cumpara gaz cu bani de pe mercedesuri si bmw-uri si de ce nu iaurt muller

Lucian Davidescu

Puţin pentru nemţi, enorm pentru greci. Dacă sunt chiar aşa neimportante, germania putea zice „nu mai luaţi”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.