Standard
Lucian Davidescu

7 minciuni despre Cipru şi consecinţele lor

Bilanţul provizoriu al celei mai stupide gafe din scurta istorie a euro

1. Cipru e prea mic ca să aibă „efecte sistemice”
Contabil este adevărat, însă simbolic efectele sunt devastatoare. Dubiul aruncat asupra garanţiei de 100.000 de euro, controlul capitalului care face din euro cipriot o monedă nefungibilă deci de valoare mai mică, ocolirea demersurilor legale şi a celor democratice – toate acestea au compromis definitiv viitorul euro.

2. Taxa pe depozite e unică, nu se va aplica în altă parte.
E destul de limpede de ce lucrurile stau exact pe dos. Dar „gafele” ministrului de finanţe olandez Jeroen Dijsselbloem, care a explicat că soluţia din Cipru e un model şi că taxarea averilor este acceptabilă, au adus confirmarea oficială, cu subiect şi predicat.

3. Băncile şi-au asumat riscuri prea mari
Bank of Cyprus şi Laiki au pierdut bani odată cu falimentul Greciei, pe titluri de stat, cumpărate pe vremea când agenţiile de rating le considerau „investment grade” iar regulile de prudenţă bancară le considerau „lipsite de risc”. Şi când „testele de stres” din 2010 şi 2011 proclamau că toate băncile din Zona Euro sunt foarte solide. Iar celelalte bănci n-au pierdut nimic – erau solvabile până în noaptea blocării conturilor.

4. Nu trebuie să plătească germanii pagubele făcute de alţii
Germanii au plătit deja, când au vândut pe datorie, iar acum îşi văd banii blocaţi în zona crepusculară a Băncii Centrale Europene. Numai că un faliment cinstit al băncilor insolvabile (majoritatea) ar arăta că Germania şi-a asumat riscuri la fel de mari ca şi Cipru şi e pe cale să sufere consecinţe la fel de dureroase.

5. Erau banii oligarhilor ruşi
În prima etapă, s-a dovedit că depozitele ruseşti erau de doar 20 de miliarde de euro, adică 30% din total, majoritatea ale ruşilor stabiliţi în Cipru. Apoi, s-a descoperit că sucursalele din Moscova sau Londra au rămas deschise, astfel că doar cine n-a ştiut nu şi-a retras banii. Evaluările de până acum arată că ar fi ieşit „sub un miliard de euro”, însă probabil că suma finală va fi mult mai mare. La fel şi nota de plată a localnicilor.

6. În Cipru se face evaziune fiscală şi se spală bani
Posibil, dar câţi? Cipru este pe „lista albă” a OECD iar în cel mai recent raport Financial Action Task Force reuşeşte să îndeplinească toţi parametri. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ţări ca Germania sau Olanda, care stau mai prost. Ba chiar Olanda este un competitor direct pentru calitatea de „offshore” cu Antilele Olandeze.

7. Modelul de afaceri cipriot nu funcţionează
Este minciună doar pe jumătate. Modelul nu funcţionează în măsura în care nu funcţionează nici un model bazat pe împrumuturi toxice de stat, manipularea dobânzilor şi muşamalizarea fraudelor din bănci. Ironic şi neprevăzut, de aici ar putea apărea importanţa sistemică a Ciprului, care tocmai a început o anchetă criminalistică pentru a găsi vinovaţii. Până acum, toate anchetele de oriunde i-au tratat pe bancheri cu mănuşi, după principiul că dacă sunt găsiţi drept infractori sistemul începe să se prăbuşească. Însă Cipru nu mai are nimic de pierdut. Aşa că jafurile care au fost până acum muşamalizate ar putea începe să se deşire de aici.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Radu

@LD
„3. Băncile şi-au asumat riscuri prea mari”

Asta e adevarat, nu minciuna. Desi falimentul Greciei a facut gaura cea mai mare din Cipru, bancile cipriote s-au bulucit sa bage sute de milioane de euro ca sa finanteze Planorame si alte placinte speculative imobiliare atat in Cipru, cat si in alte tari. Placintele speculative sunt riscuri prea mari (ca doar nu o sa fie imobiliarele din Bucuresti la nivelul Parisului sau Londrei).

Chiar si titlurile de stat grecesti, in momentul in care au inceput sa ofere dobanzi speculative, era clar ca aveau riscuri mai mari decat ar socoti piata libera ca merita. Bancile nu ar trebui sa se joace la ruleta ruseasca/greceasca cu banii deponentilor–pentru asta exista speculanti gen Goldman Sachs si alte institutii, carora le prieste riscul. O banca cu banii deponentilor ar trebui sa puna bani doar in titluri de stat cu rating de AAA sau cel putin AA, ori Grecia nu a avut rating asa bun de multi ani.

Guru

Cine poate prevede dinainte miscarile economice este un „guru al economiei” … cine nu poate sa traga concluzii pertinente nici pe urma esteun „dobitoc” …. Se pare ca angajatii din banci, majoritatea, sunt in ultima categorie. Cu fiecare esec ei iau decizii tot mai proaste, si aproape tot timpul aleg variantele proaste… Se intampla asa ceva pentru ca la angajarea in banci sunt alesi acei indivizi puternic motivati financiar care sunt determinati de „bani”atat in alegerile personale cat si in cele profesionale, sunt determinati „puternic financiar’ , lasand la o parte celelalte motivatii. Determinarea puternic financiara poate fi un motor de dezvoltare , atat in dezvoltarea personala cat siin cea institutionala, doar pana la un punct apoi trebuie sa fie echilibrata de celelalte motivatii… Dezechilibrele necorectate duc intotdeuna la esec!!!

bluedanube

daca dupa „Nicosia e un model”… Bursa a inteles (s-a „inrosit” imediat) poate, poate ca s-a gasit arma pentru a ne intoarce la o normala economie de piata sau nu?! Dupa Hiroshima si Nagasaki de atomiche au fost lansate putine, insa s-au construit multe si, amenintarea a ramas constanta. Asta si pentru ca o asemenea asigurare ar conta foarte putin. In alte cuvinte daca spui „in Cipru am lansat o bomba atomica” pentru ca era un caz special di fapt spui „vedeti acum voi daca vreti sa deveniti un caz special”

augustin

@radu
„titluri de stat cu rating de AAA sau cel putin AA, ori Grecia nu a avut rating asa bun de multi ani.”mi se pare mie sau asta presupune ca statul sa se imprumute ?cel mai sanatos posibil este ca statul sa consume exact atat cat incaseaza prin taxe si impozite(asta nu presupune ca statul sa mareasca taxele si impozitele pana la cer),cu amendamentul important ca in perioade de boom economic statul sa isi creeze rezerve exact pt momente de contractie economica .mai e cazul sa discutam care ar fi beneficiiile acestui mod actiune?

Radu

@augustin
Ideal ar fi ca statul sa rezerve surplus in vremuri bune ca sa aiba ce cheltui in vremuri rele. Ideal ar fi si ca oamenii sa isi faca economii in vremuri bune ca sa aiba la nevoie (nu neaparat vremuri rele–pot fi investitii precum casa, masina, facultate etc).

In lumea reala putine state sau familii fac economii suficiente, si atunci se imprumuta. Cei care au un debt load mai mic decat venitul anual si isi platesc toate ratele promp au rating bun, si in general gasesc imprumuturi cu dobanzi foarte mici. Asa sunt state precum cele din Vestul UE, SUA, si chiar Japonia–desi are debt load mare, este un stat disciplinat si bogat.

Poate de intrebi de ce Grecia a avut downgrade la rating si a fost fortata sa plateasca dobanzi mai mari ca Japonia, desi Japonia are debt load mai mare? Nu sti precis, dar presupun ca au fost si alti factori–evaziunea fiscala prevalenta in Grecia si foarte rara in Japonia, coruptia prevalenta din Grecia si rara in Japonia, etc.

La fel ca si la o familie care cere un credit, poate fi respinsa si pentru alti factori pe langa debt load–se uita si la recordul de amenzi auto, de cat de des se schimba serviciile, etc. Si atunci o familie poate fi respinsa de la un credit chiar daca debt load nu este chiar cel mai mare.

Mai este si un „self-fulfilling prophecy” cu povara datoriilor–Japonia poate ca are debt load de 200% din PIB, dar daca dobanda este de doar 1%, ii vine foarte usor sa plateasca ratele (doar 2% din PIB). Grecia poate ca are debt load de 150% din PIB (mai mic ca Japonia), dar daca i se cer dobanzi de 15%, inseamna sa plateasca 23% din PIB doar pe dobanzi la credite. Si asta duce la o austeritate fortata, marirea taxelor (care in special in timp de criza sugruma economia), evaziune mai mare, si tot cercul vicios care s-a vazut.

Orice creditor putea vedea acum 3 ani ca economia Greciei urma sa fie sugrumata daca dobanzile erau asa mari. Numai daca UE ar fi garantat titlurile de stat ale Greciei, si ar fi ajutat-o sa plateasca doar dobanzi de 4-5%, ar fi avut o sansa. Ergo, orice creditor in ultimii 3 ani care a cerut dobanzi de risc (contribuind astfel la sugrumarea economiei) este ca un camatar care cere dobanzi camataresti de la o martoaga, si apoi se mira ca a crapat martoaga de atata povara. Ar fi fost mai bine pentru toti (Grecia, Cipru, UE in general) ca grecia sa fi crapat acum 3 ani in loc de acum, un faliment atunci ar fi avut mai putin collateral damage ca acum.

augustin

@radu
vorbim despre state si nu despre familii,este cu totul alt nivel.ceea ce fac eu cu familia mea nu influenteaza cu nimic mersul economiei,in schimb ceea ce face statul influnteaza economia si poate duce face ca o situatie favorabil economica sa fie un dezastru.inainte de a filosofa pe teme diverse ca o fi ca o pati intereseaza-te de doua fenomene legate strans intre ele…..evictiunea financiara si evictiunea prin preturi…daca stai sa privesti lucrurile prin aceste doua fenomene ai sa intelegi exact ce vreau sa spun

Burca Costinel

Eu de abia astept finalizarea anchetei si pedepsirea vinovatilor.

Radu

@augustin
De acord, la scara macro sunt anumite lucruri care nu se vad la scare micro. Dar totusi paralele exista. La fel cum o familie are un credit rating care tine de mai multi factori, la fel si o tara. La fel cum o familie poate avea niste factori patologici care ii erodeaza pozitia financiara, la fel si o tara (doar ca in loc de alcoolism sau alte vicii, la tari viciile sunt coruptia, birocratia, evaziunea fiscala, etc).

Intr-o economie libera, statul nu controleaza preturile (vorbesc aici in termeni reali, nu nominali), la fel cum nici o familie nu controleaza preturile. Faptul ca un stat poate avea moneda sa si sa controleze preturile nominale este o diferenta doar nominala si pe termen scurt, dar nu reala si pe termen lung (decat prin efecte secundare–devalorizarea monedei poate reduce cheltuielile pe salariile bugetarilor si pensiilor fara greve si proteste).

Paralele au totusi o limita–un stat nu poate fi executat silit (de aia se numeste „sovereign debt”), isi pierde doar accesul la credit. Si statele mari precum SUA, Japonia, UK, etc se imprumuta in propria moneda, care este un avantaj aditional. In mod teoretic pot pune si controale la capital, ca sa il tina in tara, dar real nu prea se poate.

In special tarile care nu mai au independenta monetara, precum cele din eurozona sau cu moneda la curs fix fata de euro, se gasesc in clasica trilema macroeconomica de http://en.wikipedia.org/wiki/Impossible_trinity

trilemma in international economics which states that it is impossible to have all three of the following at the same time:
A fixed exchange rate.
Free capital movement (absence of capital controls).
An independent monetary policy.

Peter Christian Cucu

Ce dracului, măi, nu pricepeţi că bancherii N-AU CUM să piardă?! Banii învârt lumea iar bancherii învârt banii. Deci bancherii învârt lumea, bancherii n-au cum să cadă pentru că legile gravitaţiei NU li se aplică. Lumea în care trăim este o lume creată pentru bancheri, la care vă puteţi gândi ca la nişte înaripate comparativ cu noi, râmele. Nu mai visaţi că bancherii vor fi traşi la răspundere pentru ceva, vreodată! Nu cât timp banii vor fi acceptaţi ca mijloc de plată pentru mâncare şi energie!

D.P.

„Niciodata sa nu spui niciodata!”

Pana sa apara episodul Cipru era greu de crezut ca bancherii sau corporatiile ar putea fi vreodata scuturate, sau puse la colt. Probabil, acest sentiment de neputinta i-a facut pe politicienii din toata lumea sa caute solutii.

O balanta dezechilibrata a puterii nu ar face bine omenirii, un exemplu fiind statele gen Corea de Nord sau Romania de dinainte de ’89 pt ca ar conduce tot la un fel de dictatura. La nivel mic se intampla oarecum asemanator si in familiile in care unul „taie si spanzura” iar celalalt nu ridica ochii din pamant.

Politicienii ca Holande se bazeaza pe marea masa a populatiei (care de multe ori abia isi traieste doar viata de pe azi pe maine) fiind convins ca si alti politicieni o sa-i urmeze exemplul, in felul acesta temperand curajul bancilor si marilor corporatii.

Lucrurile s-au petrecut cu viteza prea mare in ultimii zeci de ani ceea ce a condus la dezechilibre pe multiple planuri, asa ca acum urmeaza o reasezare a lor la nivel macro.

W-end placut !

soryn

Cine zice ala este….mincinos
1. Nu e nici un dubiu in ce priveste garantia celor 100000 de euro, cei care au mai putin de 100000 de euro in cont nu sunt afectati cu nimic.
2.Rastalmacirile vorbelor olandezului sunt scoase de anglosaxonii de pe wallstreet si city pentru a destabiliza concurentul dolarului.
3. si 4. E o actiune la initiativa Germaniei care are o intelegere secreta cu Rusia pentru a lovi in evaziunile fiscale nationale. SUA vrea sa profite de ocazie pentru a recupera „clientii”, are nevoie mare de lichiditati.
5. Erau banii multor evazionisti europeni. Mario Draghi este banuit de delict de initiat, nu ar fi de mirare stiind ca este marioneta Goldman Sachs care a distrus Grecia. Au iesit 4,5 miliarde de euro nu „sub un miliard”.Majoritatea localnicilor nu pierd nimic, de ce oare revine minciuna asta.
6. Germania si Olanda….lol. Ce ziceti de Luxemburg, Elvetia, Londra, New York?
7. Poate explica cineva ce inseamna imprumuturi toxice de stat. Adica imprumuturile statelor sunt toxice?

Concluzie
Propaganda specifica anglosaxona pentru a distruge euro si UE tocmai pentru ca dolarul e in cadere libera

lolol, dupa ce a scazut euro cu 2 centime din cauza acestor zvonaci, a crescut cu 3 a doua zi. Asta demonstreaza clar ce risc este sa cada euro sau UE

ionut

@soryn

E nevoie si de d’astia ca tine. Stai linistit, bancile sunt deosebit de solide (aproape tepene), cand statu’ /suprastatu’ „garanteaza” ceva (o face cu resursele proprii, de la ma-sa d’acasa) intotdeauna asa se intampla. Iar euro e beton desi „dolarul e in cadere libera”! 😀

augustin

@asa ca idee
da imprumuturile statelor sunt toxice,sau poate nu observii ce se intampla prin jur?parca ii spune criza datoriilor suverane….

ionut

@augustin

Asa, ca idee, tu stii cu cine vorbesti despre „toxicitatea” statului? 😀

soryn

daca tot am norocul sa dialoghez cu baieti super destepti, poate intrati un pic in detalii pentru astia ca mine mai putin destepti:
-Pina la urma statul e toxic sau datoriile lui?
-Daca nici macar statul nu poate avea credibilitate, atunci cine?
-Cine este statul? cui apartine?
-Din „criza” subprimelor am inteles ca sunt toxice produsele derivate care au o valoare mare in bursa ce nu reflecta realitatea. Sa inteleg ca tarile valoreaza mai putin decat datoriile ce le au?
-Dupa afirmatiile voastre reiese ca toate statele sunt toxice, deci cu ce credeti voi ca ar trebui inlocuite? ca organizare a societatii.

ionut

@soryn

Detaliz de cca 3 ani pe blogul asta (si pe multe altele). Nu te impiedica nimeni sa citesti arhiva blogului (doar ca-ti trebuie ceva timp si disponibilitate).

Tu tine-ti in continuare „banii” in banca, nu te panica, n-ai nici un motiv, doar ai garantia statului (prin vocea a tot felul de birocrati inclusiv a onor guvernatorului bnr), nu?

soryn

@ ionut

Disponibilitate ar fi, timp nu prea dar faptul ca nu am citit toata arhiva forumului nu ma impiedica sa dialoghez. Merci pentru raspuns si pentru sfaturi. E prima data cand intru pe acest sit, forum tocmai din cauza minciunilor din acest articol propulsat pe alte situri. Sa nu credeti ca iau apararea bancilor, n schimb sunt la curent despre razboiul propagandei generat de wallstreet si city.

Vorbesti despre euro sau despre roni? sau despre toate monedele si toate bancile?
Poate sunteti la curent despre „razboiul monedelor” sau despre „razboiul economic” intercontinental?

@ peter

Pe cine ar trebui sa se bazeze Holande daca nu pe marea masa a populatiei care contribuie cu 70% la revenitul statului prin TVA?

Cristian Liviu

In vremurile demult apuse bancherii erau trasi la raspundere ,garantau cu averea lor ,erau bagati la pirnaie pe viata ,unii se sinucideau de rusine sau ajutati . Nu existau derivatele astea toxice .Atunci lucrurile functionau . Acum totul a luat-o razna de la conceptul to big to faill .

soryn

Stai linistit Liviu, o sa dispara si ideea asta preconceputa de „to big…”. Sunt zeci de banci ce dau faliment in SUA pe fiecare an ca sa nu zic pe luna, dar nu profita nimeni pentru a face propaganda impotriva SUA si a dolarului, pentru ca nici nu este nevoie, se autodistrug singuri fara ajutor exterior.

Radu

@LD
„3. Băncile şi-au asumat riscuri prea mari”

Tocmai am citit pe http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/180229.html ca Bank of Cyprus are ca active toxice mai multe Planorame speculative din Romania, in total cam 225M Euro, care cine stie cu cat pot fi lichidate in vreme de criza, probabil ca la sub jumatate din pretul inscris. Deci numai in Romania Bank of Cyprus are o gaura de cel putin 100M din imobiliare. Si sunt sigur ca are multe gauri in speculatiile care le-a facut si in alte tari. Ca sa paraphrazez o zicala din engleza, 100M aici, 100M acolo, 100M dincolo, si ajungem la sume serioase de bani, pe care statul cipriot este incapabil sa le acopere.

Deci e clar ca prin speculatii imobiliare, bancile cipriote si-au asumat riscuri prea mari, si consecinta ar trebui sa fie un faliment in ordine legala–intai actionarii, apoi bondholders, apoi deponentii cu conturi cu dobanzi mari, si la coada deponentii cu conturi curente. Gaura cauzata de speculatiile imobiliare este asa mare, incat chiar facandu-se abstractie de gaura facuta de statul grec, in mod sigur falimentul bancilor cipriote este inevitabil. Poate ca ai dreptate si s-a propus tunsoarea deponentilor inainte ca actionarii si bondholderii sa fie rasi 100%.

Activele toxice imobiliare din SUA care au crapat in 2008 au fost si mai mari, facand gauri de sute de miliarde de dolari. Doar AIG se pare ca a avut o gaura de 122.8B dupa cum reiese din http://en.wikipedia.org/wiki/American_International_Group#Chronology_of_September_2008_liquidity_crisis

Guvernul federal SUA, inca de pe vremea lui Bush cel Mic, a imprumutat AIG ca sa acopere aceasta gaura, si pana la urma bailoutul lui AIG s-a ridicat la 180B. Dar in aceleasi timp a fortat si lichidarea (nu imediata, ci pe decurs de 3-4 ani) a majoritatii asseturilor companiei. Pana la urma inteleg ca guvernul SUA si-a recuperat banii, dar actionarii AIG si-au pierdut 95% din bani.

La fel si cu celelalte companii americane carora guvernul SUA le-a facut bailout, pana la urma guvernul si-a recuperat 97% din bani, dupa cum reiese din

http://www.treasury.gov/initiatives/financial-stability/reports/Documents/December%202012%20Monthly%20Report%20to%20Congress.pdf

As of December 31, 2012, the Treasury has received over $405 billion in total cash back on TARP investments … of the $418 billion disbursed under the program.

Deci desi a fost vorba de sume gigantice cand s-a spart bula imobiliara americana in 2008, americanii au avut noroc ca gaurile facute in sistem nu au fost mai mari decat”
1) 4-5% din PIB-ul SUA
2) se puteau umple prin lichidarea asseturilor corporatiilor care au speculat, fara ca guvernul sa fie fortat sa cheltuie mult de la buget (sub 0.1% din PIB).

In cazul Ciprului, gaura este mai mare decat PIB-ul intregii tari, deci nici vorba sa poata guvernul sa o acopere (la fel cum si in 2008 gaura din bancile Islandeze a fost mai mare decat PIB-ul Islandei). Concluzia este ca guvernele nu ar trebui sa permita bancilor cu garantii guvernamentale explicite (sau corporatiilor care nu sunt banci dar care sunt „too big to fail” precum AIG, deci au garantii implicite) sa faca gauri mai mari decat se pot acoperi prin lichidarea lor, si penalizarea pentru incalcarea conditiilor ar trebui sa fie retragerea garantiilor. Guvernul Ciprului a permis lui Bank of Cyprus sa se intinda mai mult decat ii era plapuma, speculand in active toxice guvernamentale (Grecia) si private (Planorame dambovitene care nu valoreaza nici jumatate din creditele facute); mai precis, cred ca guvernul Ciprului trebuia sa conditioneze garantiile cu evitarea riscurilor mari.

Daca Bank of Cyprus vroia sa faca riscuri mari chiar si dupa ce era clar ca planoramele dambovitene urmau sa se desumfle (si asta trebuia sa fie clar inca de acum 5 ani, ca bula imobiliara urma sa faca poc), nu avea decat sa renunte la numele „Bank of Cyprus”, si sa isi schimbe numele in „cazinou pentru active toxice” (bula imobiliara damboviteana, titluri de stat grecesti etc), si atunci deponentilor le-ar fi clar cu cine au de a face, si ar putea sa decida daca vor sau nu sa riste, fara sa isi mai faca iluzii cu garantii guvernamentale.

Colapsul financiar nu poate fi prevazut prea specific de dinainte (nimeni nu poate ghici cand exact se va sparge balonul), dar teoretic faptul ca piata libera merge din bula in bula, si ca bulele sistemice (spre deosebire de bule minore precum bula „dot com”) se intampla de 2-3 ori pe secol este prevazut de economistul Minsky:

http://en.wikipedia.org/wiki/Minsky_moment
sau mai detaliat
http://en.wikipedia.org/wiki/Hyman_Minsky#Financial_theory

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.