Standard
Lucian Davidescu

Declaraţia comună a membrilor şi asociaţilor Troicii la căpătâiul Euro

Exclusiv 😀

 

1. Am fost stupizi când am acceptat ca unic standard de prudenţă BASEL II, care spunea că titlurile de stat sunt fără risc şi când am măsluit două teste de stres, în 2010 şi 2011, ca să spunem că toate băncile din Zona Euro sunt solide.
2. Am fost stupizi când am eliminat posibilitatea practică a sancţiunii pentru încălcarea Tratatului de la Maastricht – când voiam deficite de 7% în Franţa şi Germania.
3. Am fost stupizi când le-am vândut grecilor submarine şi fregate deşi ştiam că n-au cum să plătească.
4. Am fost stupizi când am impus prin directivă o garanţie de 100.000 de euro Europe-wide, de vreme ce o astfel de garanţie este imposibilă şi o minciună.
5. Am fost stupizi când am făcut uniune monetară, care să facă euro monedă-etalon şi să atragă resurse de bani şi din afara Europei. N-am ştiut că vor veni bani şi de la inacceptabilii oligarhi ruşi – acum ne put.
Regretăm, demisionăm.

D-nul Mario Draghi (preşedintele BCE, fost bancher Goldman Sachs)
D-nul Manuel Barroso (preşedintele CE, fost membru la „Tineretul Maoist”)
D-na Cristine Lagarde (directorul Fondului Monetar Internaţional „Don’t cry for me, Argentina”)
D-nul Jeroen Dijsselbloem („Diesel Bomb” aka preşedintele Eurogroup)
D-nul Herman van Rompuy (preşedintele Consiliului European, a nu se confunda cu senatorul Palpatine)
D-na Angela Merkel (cancelarul Germaniei şi al Provinciilor Anexate Voluntar)


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Burca Costinel

Eu cred ca garantarea depozitelor trebuie sa fie facuta pana la 20 000 de euro.

ion

de ce 20?

eu cred ca fiecare banca ar trebui sa spuna cat garanteaza, iar statul sa se asigure ca banii aceia chiar exista, altfel faliment iar responsabilii dati pe mana pagubitilor (nu a justitiei care nu functioneaza)

eu cred ca inflatia ar trebui sa fie 0

poti sa ma contrazici?

eu mai cred ca daca te fura la banca trebuie procedat la fel ca cu hotii taiate mainile, eu cred ca bancile care dau faliment trebuie sa dea faliment si sa nu fie salvate de stat
eu cred ca acei care au luat decizii proaste in functii de stat trebuie sa raspunda pentru ele toata viata, cu capul, si averea la propriu
eu cred ca orice ales nu trebuie sa stea acolo 4-5 ani, ci trebuie sa poata fi schimbat prin vot direct oricand

Stefan Apalaghie

Nu am fost stupizi . Am tras de timp pentru a lua salariile enorme , am aranjat familiile noastre si prietenii iar la nevoie ne sacrificam mergind si in pensie . Bineinteles ca speciala, nu de muritor de rind . „hasta la vista baby” . 🙂

Radu

@ion
Caveat emptor.
1) Cine vrea siguranta cu garantie de la stat, isi pune banii in banci din tari unde PIB-ul real este mai mare decat asseturile bancilor.
2) Cine nu are nevoie de garantie de la stat, isi poate pune banii in paradise fiscale (mai alaltaieri se facea promotie LD chiar pe acest blog la Cipru ca paradis fiscal) cu un sector bancar malign de 800% din PIB, apoi sa nu se astepte la nici o garantie de la nici un stat. Altcumva ar fi inconsecvent, la placinta inainte si la razboi inapoi.

Intotdeauna riscul si dobanzile/dividendele sunt proportionale. De aia platesc titlurile de stat grecesti dobanzi de 14x cat titlurile nemtesti, ca riscul de default e de 14x mai mare. De aia plateau bancile ciprioate dobanzi de 7x mai mare decat bancile americane, ca riscul era de 7x mai mare. Este foarte naiv a pretinde egalizarea riscului in momentul in care piata libera indica (prin dobanzile cerute de piata) o diferenta de un ordin de magnitudine.

Tabelul de la http://en.wikipedia.org/wiki/Convergence_criteria#Fulfillment_of_criteria arata cat de riscante sunt vazute tarile, de exemplu Romania e de 4x mai riscanta decat UK, si Ungaria este de 5x mai riscanta decat UK

Si la http://en.wikipedia.org/wiki/Convergence_criteria#Reference_values se arata clar ca Grecia este de 12-14x mai riscanta decat UK, deci implicit orice banci si-au bagat banii in Grecia si-au asumat riscul. Nu sunt libertarian din fire, dar in aceasta instanta pozitia libertariana este destul de potrivita–nu degeaba a ajuns piata libera sa ceara dobanzi de risk Greciei, deci fraier e cine cumpara, nu cine vinde, caveat emptor.

Orice chilipir care este „too good to be true”, cum erau dobanzile stratosferice oferite de bancile cipriote in ultimii ani, de sareau chiar mai sus de dividendele imaginare ale lui Bernie Madoff, probabil ca si este prea bun ca sa fie real, si un investitor intelept cauta hibele. Daca e prea mult de cerut fiecarui investitor sa cerceteze hibele fiecarei banci, atunci UE/BCE ar putea face un rating la banci de 1/2/3/4/5 stele (invers proportional cu riscul), sa faca „stress test” etc. Dar nu vad de ce UE/BCE ar fi obligat sa ii scoata din groapa pe oligarhii rusi (care au cam 19B bagati in Cipru), ar fi fost suficient sa semnaleze riscul… In teorie si ratingul ar putea fi facut de organizatii private, si nu de BCE, dar s-a vazut acum 5 ani ca ratingul organizatiilor private era jalnic (dadeau rating the AAA la toate gunoaiele impachetate de credite imobiliare americane, si asta era si motivatia lor, pentru ca daca nu dadeau rating de AAA nu mai incasau cominisoane grase in viitor, si clientii s-ar fi indreptat la o alta agentie de rating, de aici si inflatia de ratinguri AAA)

riscograma

The Deeper Meanings of Cyprus (March 18, 2013)

The deposit-confiscation „bailout” of Cyprus reveals much about the Eurozone’s fundamental neocolonial, neofeudal structure.
At long last, Europe’s flimsy facades of State sovereignty, democracy and free-market capitalism have collapsed, and we see the real machinery laid bare: the Eurozone’s political-financial Aristocracy will stripmine every nation’s citizenry to preserve their power and protect the banks and bondholders from absorbing losses.

The deposit-confiscation „bailout” of Cyprus confirms the Eurozone’s fundamental neocolonial, neofeudal structure and the region’s political surrender to financialization.

The E.U., Neofeudalism and the Neocolonial-Financialization Model (May 24, 2012)

Let’s list what Cyprus reveals about the true state of financial-political power in Europe:

1. The Core-Periphery terminology masks the real structure: the E.U. operates on a neocolonial model. In the old Colonialism 1.0 model, the colonizing power conquered or co-opted the Power Elites of the periphery regions, and proceeded to exploit the new colonies’ resources and labor to enrich the Imperial core.

In Neocolonialism, the forces of financialization (debt and leverage controlled by State-enforced banking cartels) are used to indenture the local Elites and populace to the financial core: the peripheral „colonials” borrow money to buy the finished goods manufactured in the core economies, enriching the Imperial Elites with A) the profits made selling goods to the debtors B) interest on credit extended to the peripheral colonies to buy the core economies’ goods and „live large”, and C) the transactional skim of financializing peripheral assets such as real estate and State debt.

In essence, the core banks of the E.U. colonized the peripheral nations via the financializing euro, which enabled a massive expansion of debt and consumption in the periphery. The banks and exporters of the core exacted enormous profits from this expansion of debt and consumption.

Now that the financialization scheme of the euro has run its course, the periphery’s neocolonial standing is starkly revealed: the assets and income of the periphery are flowing to the core as interest on the private and sovereign debts that are owed to the core’s central bank and its crony money-center private banks.

This is not just the perfection of neocolonialism but of neofeudalism as well. The peripheral nations of the E.U. are effectively neocolonial debtors of the core (quasi-Imperial) banks, and the taxpayers of the core nations (now reduced to Germany and The Netherlands) are now feudal serfs whose labor is devoted to making good on any bank loans to the periphery that go bad.

Though we can term the E.U. a plutocracy or oligarchy, the neofeudal structure compels us to distinguish a class of those holding wealth and political power that is not limited to national border: this is an Aristocracy.

Serving the Aristocracy is a well-paid technocrat class of factotums, lackeys, toadies and enforcers. Below this well-compensated caste of technocrats is the larger class of debt-serfs, enslaved to interest payments on either their own debts or the debts of others, and bound by their class powerlessness to protecting banks and bondholders from losses.

Cyprus merely adds an expropriation twist to this well-oiled plunder: deposits will be expropriated directly to insure no Imperial (core) banks or bond holders lose money on their absurdly risky loans to periphery nations and serfs.

2. This is a supranational plunder. While commentators can wile away years debating how much Germany benefited from the euro, the real core is not national, it is supranational banks and the political machinery of the E.U. the banks have effectively captured.

The citizenry of Germany may approve or disapprove of the Cyprus expropriation, but it doesn’t matter either way: their own serfdom to banks and bondholders is simply being masked: the bailouts of periphery nations are transparently bailouts of core banks and bondholders.

The nation-states of the neocolonial periphery are simply convenient propaganda placeholders, useful misdirections aimed at the naive and sentimental, hollowed-out national structures propped up to mask the ugly neocolonial reality of servitude and plunder.

3. Democracy is a fiction when no matter who you vote for, the banks and bondholders win control of the national income stream and private wealth. Democracy in Europe is a travesty of a mockery of a sham, an absurd play which is acted out as a form of blood-sport circus to distract the masses from their powerlessness and debt-serfdom.

Democracy is a fiction when the policies protecting banks and bondholders from losses remain in place regardless of which political party, coalition or politico is nominally in power.

The German taxpayers’ private wealth is being expropriated via taxes to bail out core banks and bondholders; how is this any different from the blatant expropriation of private assets in Cyprus?

It is only a difference in technique; the result is the same: the forced transfer of wealth from those who earned it from their labor to banks and bondholders which in a truly capitalist economy would be immediately forced to absorb the losses of their leveraged, highly risky bets.

4. The ideological fiction of capitalism is dead in Europe. Capitalism is a fiction if capital that is placed at risk for a return cannot be lost.

5. Cyprus is a test to see how blatant the expropriation of private assets can become without triggering overthrow and revolution. If the furor dies down soon enough, then the same technique of expropriation will be imposed elsewhere. If the reaction is sustained and threatening to the Aristocracy, other less blatant expropriations will be tested in other neocolonies.

6. Divide and conquer is the propaganda order of the day. The Power Elites are attempting to set the serfs of the periphery against the serfs of the core, the goal being to keep both sets of serfs from realizing they are equally indentured to the core’s pathological political-financial Aristocracy.

http://www.oftwominds.com/blogmar13/cyprus3-13.html

ion

vezi ai ajuns si tu la rating, stele, etc. eu nu cred ca PIB-ul este un criteriu de garantie

criteriul de garantie este stabilitatea si functionarea regulilor dovedite in timp dar si de prezent

fiecare banca ar trebui sa declare cat garanteaza, si sa depuna banii cu care garanteaza undeva la vedere, daca nu mai are suficienti bani garantie fie nu mai accepta depozite fie zice cat mai garanteaza

nu inteleg de ce statul noi (firme, p. fizice), trebuie sa garantam bancii ceva?!

acuma banca nu garanteaza nimic, ne trimite la stat, iar statul el zice ca garanteaza dar in formula actuala 100k pe cont, el nu are cum sa garanteze orice pib ar avea, in primul rand habar nu are cate conturi vor fi iar cel mai grav e ca banii aceia nu exista, el garanteaza de fapt prin faptul ca daca ceva poate aplica o masura din asta tampita si lua de la populatie, cum sa nu faci ce vrei ca banca in situatia asta? cireasa de pe tort bancile isi reduc riscurile vanzand cumparand contracte cu alte banci, mlastina …

in mod normal actionarii ar trebui sa acopere pierderile, din cate vad eu statul e primul garant … si se testeaza sau sugereaza ca clientii ar trebui si ei sa-si asume, eu sunt de acord sa-mi asum riscuri ca client, dar sa fie clar de la inceput sa scrie mare in reclama „NU GARANTAM NIMIC, SAU GARANTAM x% PRIN FONDUL CUTARE” iar statul sa iasa din schema el sa fie doar politia si justitia, a calcat cineva stramb in cap la propriu, arestat omu de la ghiseu, sefu, actionarul, da asa e normal, asta inseamna semnatura lor pe orice document

acuma noi vorbim ca 2 babe la piata … realitatea e mult mai complexa

Constantin Gheorghe

Asociate voluntar de nevoie, poate…

Lucian Davidescu

Nevoia de licurici

Chris Kay

mda…observ ca migrezi spre stilul fatalist al d-lui Sherbanescu

referitor la grecia mai toata lumea uita ca fostul guvern a MINTIT si a ascuns datorii imense tocmai pentru a intra in euroland si a putea sa se imprumute ieftin. si dupa ce a ajuns la masa, in loc sa infulece dupa citzi bani avea in portofel, a umflat matzul si mai cu pofta.

marea britanie a avut deficit de 10-12% in primul an de criza, dar nu si-a pierdut ratingul AAA…(l-a pierdut acum 1-2 luni, innecinduse ca tziganu’ la mal)…dar pe tot timpul crizei s-a imprumutat la niste dobanzi DERIZORII pe intern, stiu, o sa zicetzi ca are propria moneda…dar nu e asa…s-a imprumutat ieftin pt ca lumea a avut INCREDERE in britanici…daca grecia nu era in euroland, credetzi voi ca scapa de faliment????

Chris Kay

si ce garantzie ai ca nu vor veni altzii de 2 ori mai idiotzi in loc???

Lucian Davidescu

Dimpotrivă, demisia e o rezolvare, fatalist ar fi să credem că demenţii ăştia sunt singura soluţie 🙂

Lucian Davidescu

Varianta asta a început să tindă asimptotic spre zero

Cornel Jurja

Lucian Davidescu Stimabile , indiferent daca isi dau sau nu demisia, vor veni altii , care vor face tot jocul bancilor si al finantei mondiale. Nu stiu daca te-ai prins ca astia conduc lumea impreuna cu multinationalele (?!). Dincauza asta au inventat si sintagma „globalizare” si tot din cauza asta au un dinte impotriva Chinei , care se pare ca le cam incurca lucrurile.Si mai nou si Rusia.

Cornel Jurja

Intradevar, guvernul anterior din Grecia a mintit.Dar a mintit in complicitate cu statele puternice din UE care controleaza Comisia UE.Altfel cum vindea Germania submarine Greciei?!Si de ce Franta si Germania au incalcat primele directiva UE si gtratatul cu privire la deficitul bugetaar?Acum nu au decat sa plateasca!

Chris Kay

cit priveste pe merkel, responsabilitatea ei e sa nu arnuce banii contribuabilului neamtz in weceul sud-european. de ce dintr-o data toata lumea crede ca a le da guvernelor alora pomana e o DATORIE a uniunii?

tzie ti-ar conveni ca vecinul tau betziv si risipitor sa vina la tine ca sa mergetzi la banca ca sa girezi un imprumut pt el, fara sa ai vro garantzie ca banii aia ii vor imbunatatzi situatzia si el va putea sa iti plateasca banii???

de ce anul trecut totzi romanii au sarit in sus cina au aflat ca grecia va primi banii necheltuitzi ai romaniei?? in fond noi oricum nu am fi apucat sa ii cheltuim, deci nici macar nu se putea spune ca ii dadeam de la noi din buzunar!

Lucian Davidescu

Nu-i vorba de pomană, e vorba să respecţi ordinea de precedenţă şi garanţiile în caz de colaps bancar

Chris Kay

si daca sistemul bancar intra in colaps, cine plateste garantiile???

Gigel Chiazna

tare poza; baga si un watermark pe ea ca sigur o sa o mai preia cativa

Radu

@Chris Kay
„cit priveste pe merkel, responsabilitatea ei e sa nu arnuce banii contribuabilului neamtz … tzie ti-ar conveni ca vecinul tau betziv si risipitor sa vina la tine ca sa mergetzi la banca ca sa girezi un imprumut pt el, fara sa ai vro garantzie ca banii aia ii vor imbunatatzi situatzia si el va putea sa iti plateasca banii”

Sunt de acord cu tine, doar ca situatia este un pic mai complicata. Vecinul betiv inca poate sa lucreze (si de fapt grecii care au servicii lucreaza mai multe ore in medie decat nemtii chiar), si daca si-ar pierde serviciul ar iesi mai rau nu doar pentru el, ci in mod indirect pentru tine chiar. Problema e alta–vecinul betiv, de fraier ce este, cumpara de baut si la prietenii lui oligarhi, si atunci in mod clar trebuie sa ii pui conditii ca nici un cent de la bailoutul tau sa nu ajunga la oligarhi. Ba chiar ar fi bine ca vecinul sa faca un „clawback” de la oligarhi, daca ar recupera macar jumate cat au profitat ei de pe spinarea lui atunci asta ar acoperi jumate din gaura in care s-a gasit vecinul. Si tu ai risca mai putin din banii tai.

@LD
@LD
„peripheral “colonials” borrow money to buy the finished goods manufactured in the core economies ….. In essence, the core banks of the E.U. colonized the peripheral nations via the financializing euro, which enabled a massive expansion of debt and consumption in the periphery. The banks and exporters of the core exacted enormous profits from this expansion of debt and consumption.”

Daca asa e prezentata situatia, atunci vina principala este a perifericilor ca s-au intins mai mult decat le era plapuma, luand credite mai mari decat capacitatea lor de a purta aceasta povara. La fel ca si in SUA, cand a fost vina principala a americanilor cu servicii prost platite ca si-au luat case in varf de bula.

Dar si bancile au fost complice prin acesti factori:
1) „liar loans” au inchis ochii la faptul ca multi oameni nu se calificau nici la cele mai relaxate standarde, interesul lor a fost doar sa incaseze comisionul grasi, si apoi sa impacheteze si sa paseze gunoaiele la alti fraieri (de exemplu banci islandeze)
2) principal agent problem — nu au trebuit sa suporte ele consecintele defaultului, au pasat gunoaiele fie la fraieri privati (islandezii), fie in ultima instanta la stat (prin bailouturi). Este consecinta inevitabila a sistemului de privatizare a profiturilor si socializare a pierderilor, ca unul care imprumuta bani de la vecini (spunandu-le ca nu au de ce sa se teama de nici un risk), si apoi se duce la cazino si stie ca daca castiga isi pastreaza orice castig, dar daca pierde poate sa fie bailed out.
3) credite cu rate initial extrem de mici, dar care sa creasca vertiginor ulterior (in contextul in care americanii, din 1933 incoace, fusesera obisnuiti cu rate fixe)
4) tot felul de marketing ca sa ii faca pe bietii oameni sa simta ca „pierd ultimul tren” daca nu se bulucesc sa cumpere imobiliare, ca valorile tot vor creste, etc.

Pentru ca angajatii bancilor sunt specialisti, si orice angajat care origineaza credite sau care evaluaza riscul creditelor face asta de sute de ori, responsabilitatea lor este mai mare decat a oamenilor ne-educati care se bulucesc sa ia credite, crezand ca au ajuns la cascaval.

Dar pana la urma revin la vechea zicala — caveat emptor, nebun este cine cumpara. Fie ca e vorba de casa la varf de bula, fie ca e vorba de dobanzi grase in banci ciprioate subrede, fie ca e vorba de titluri de stat cu dobanzi de 18-20% cum e cu Grecia (ca doar nu degeaba au ajuns dobanzile asa mari).

@ion
Garantiile private sunt ca asigurarile private–functioneaza doar cand putini oameni sunt afectati. Dar un risk sistemic e prea mare pentru asigurari private, la fel cum un uragan (Ca Sandy care s-a abatut asupra SUA acum 5 luni) face prea multa distrugere pentru ca companiile private de asigurare (si chiar si cele de reasigurare) sa poata face fata. Daca statul nu se implica deloc ca asigurator de ultim resort (subliniez ultim, nu prim), distrugerea poate dura zeci de ani ca sa se refaca de la sine, si oamenii nu vor sa locuiasca zeci de ani printre ruine (asa ca vor vota guverne care sa faca reconstructie). Decat anarho-somalezii, s-au obinuit de zeci de ani sa locuiasca printre ruine, incat au ajuns sa creada ca ruinele sunt starea normala a lucrurilor.

Lucian Davidescu

Foarte interesant. Iar investigaţia tocmai a început.

Bogdan George Cosbuc

In functie de algerile celor care conduc lumea din zilele urmatoare vom trai sau nu „Apocalipsa” financiara. Fiti optimisti. Bitcoin, aur, troc, siteme financiare alternative electronice(fara dobanzi camataresti) panouri fotovoltaice, autosustenabilitate, agricultura bio(viitorul este permacultura), motoare cu apa, OZN uri, medicina homeopate, naturiste , reiki, qi gong. Aveti de unde alege … fiecare dintre noi alege. Dumnezeu numai ne indruma.

Barac Virgil

si stupi cand ne dat limbi base

riscograma

The Greatest Weapon Against The Tyranny Of „Very Serious People” – Laughter

It is easy to get downhearted about the bullheaded stupidity of those who rule our world. It is just as easy to get morose when confronted with the fact that most of those around us seem to have bought the line that any genuine change for the better is politically (or financially, take your pick) impossible. Our particular antidote has always been laughter – which really is the best medicine. We have had countless “rolling on the floor” exercises over the years when contemplating the sheer idiocy of it all. No matter what the state of the world may be, each of us gets to pick those aspects of it which we deem genuinely IMPORTANT. The rest are not worthy of our serious consideration – but they ARE worthy of our derision.

Never forget, the “achilles heel” of anyone who’s driving aim in life is to CONTROL the lives of other people is his or her aching need to be taken “seriously”. No tyrant on any level can handle derision, it deflates them utterly by reducing their stature to its proper level in a way which they cannot escape. Imagine if they held an election and everybody laughed – and then went on about their IMPORTANT business.

In essence, the people who matter in the world are fully confident that they have earned the status of adult human beings and get exasperated with those who insist on treating them as children. There are times when this tiresome tendency can grate very sharply. But most of the time, it really is screamingly funny and really should be treated as such. As Soviet dissenter Vladimir Bukovsky pointed out in his wonderful autobiography – To Build A Castle – one of the most potent weapons wielded by all those who stood up against the tyranny which surrounded them was the political joke. It won a great victory in the end.

http://www.zerohedge.com/news/2013-04-28/greatest-weapon-against-tyranny-very-serious-people-laughter

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.