Riscograma

Ghici care economie a crescut cu 800% în 25 de ani!

N-a fost până acum zi națională în care percepția generalizată să fie că „lucrurile merg bine”, dar dacă facem suma ultimului sfert de secol rezultatul este cel puțin surprinzător.

România va depăși anul acesta pragul de 10.000 de dolari pe cap de locuitor. Asta s-a mai întâmplat episodic în 2008 și 2014, dar la un curs mult mai favorabil al dolarului.

Anul viitor va trece, probabil, de pragul de 10.000 de euro și, în funcție de cursul dolarului, sunt șanse să atingă chiar pragul de 12475 de dolari, cel care face formal diferența dintre țările cu venit mediu-superior și cele cu venit mare.

În 1992, PIB pe cap de locuitor coborâse până la un minimum al istoriei recente, de 1100 de dolari. Creșterea de aproape 10 ori în intervalul de 25 de ani este remarcabilă după orice standarde.

Procentual, este între primele 10 creșteri economice din lume în perioada menționată, într-o ligă de țări care erau la momentul respectiv de trei-patru ori mai sărace chiar și decât România: China (de la sub 400 la peste 8000 de dolari), Albania (de la 200 la 4000 de dolari), Guineea Ecuatorială (de la 300 la 8000 de dolari, după un vârf de peste 20000 când petrolul a fost scump), Vietnam, Laos, Armenia.

În continuare, România rămâne cea mai prosperă economie dintre toate, urmată îndeaproape de China. Mai departe în topul creșterilor, țările cu venit pe locuitor mai mare decât România sunt Cehia (locul 21) și Polonia (locul 30), ale căror economii au crescut de numai cinci ori în intervalul menționat. Singura țară comparabilă din aproape toate punctele de vedere, Bulgaria, cu care până în 2004 am stat la egalitate, a crescut în total de numai șase ori.

La coada acestui clasament găsim țări dezvoltate (Germania – 59%, Franța – 54%, Italia – 32%, Japonia – 24%) pentru care chiar și creșterile aparent mici înseamnă mii sau zeci de mii de dolari în termeni absoluți, dar și altele care au arătat ce înseamnă o tranziție cu adevărat ratată (Ucraina – 54%) – sau state eșuate (Republica Centrafricană – minus 16%, Gambia – minus 35%).

Media ponderată creșterilor din întreaga lume este undeva la 120% (de la 4600 la 10150 de dolari), ceea ce înseamnă că România a reușit să crească de patru ori mai repede.
Desigur că această creștere nu se traduce decât parțial în nivelul real al producției de bunuri și servicii sau în nivelul de trai, dar este totuși cel mai „curat” indicator atunci când vrem să facem o comparație între viteza unor economii diverse.

Creșterea a venit cu neajunsuri, dezechilibre și accidente de parcurs pe care le știm foarte bine, dar care o fac cu atât mai surprinzătoare. 5 ani din cei 25 au fost de recesiune, inflația a avut vârfuri de trei cifre, numărul locurilor de muncă a coborât de la 8 la 6 milioane, după ce la un moment dat mai rămăseseră doar 4 milioane, plus un vârf de exuberanță irațională care a triplat apoi datoria publică și lăsat creditele neperformante la 25%.

Discrepanțele dintre venituri (chintila superioară față de cea inferioară) au ajuns pe primul loc din Uniunea Europeană iar distribuția teritorială este la rândul ei dezechilibrată. Diferența de PIB/locuitor dintre București și cele mai sărace județe este de 1 la 6, comparabilă cu cea dintre Spania și Albania.

Judecând după creștere, București și cele mai bogate județe (Cluj, Timiș, Prahova, Constanța, Brașov, Sibiu) au crescut în ultimii 20 de ani mai ceva decât China, pe când cele mai sărace (Vaslui, Botoșani, Teleorman) n-au ținut pasul nici măcar cu media mondială menționată ceva mai sus.

Totuși, o creștere dezechilibrată e probabil de preferat unei stagnări sau scăderi uniform-distribuite. Pot fi imaginate zeci de scenarii contrafactuale în care lucrurile să stea mai rău și destul de puține în care să fi fost chiar mai bine. Rețete de bună-guvernare economică sunt cu zecile, dar iată nici Bulgaria cu consiliu monetar și supraveghere fiscală strictă, nici Georgia cu reformele ei economice legendare, nici Belarus cu dirijismul său industrial autonomist și autocrat – fiecare țară cu succesele sala greu de contestat – n-au reușit performanțe mai bune ca al României.

Dimpotrivă, succesul economic este, cumva paradoxal, suma unor politici economice incoerente, heirupiste sau chiar retrograde (uneori toate la un loc) – în orice caz, nu au fost momente în toți acești 25 de ani în care să existe o percepție semnificativă cum că „lucrurile merg bine”. Așa că probabil creșterea României va rămâne neexplicată pnetru știința politică și economică pentru cel puțin câteva decenii de acum încolo.

Contează însă dacă „magia” mai poate continua în felul de până acum.

Rezumat la cifrele agregate, prezentul arată mai bine decât ne place să admitem. Chiar și dacă ne raportăm la cifrele medii, românii au azi un nivel de trai efectiv similar cu al Europei de Vest de la începutul anilor ’80, unde își risca lumea viața să ajungă trecând Dunărea înot. În București, situația este comparabilă cu Vestul de la începutul anilor ’90, unde era deja voie să vizitezi (cu viză) dar nu credea nimeni că vom ajunge vreodată.

Desigur că nici Vestul n-a stat chiar pe loc și să ajungi acum din urmă este din ce în ce mai complicat.

Însă nici miza nu mai este la fel de mare – probabil că o aliniere la 70-80% din media UE în viitorul previzibil ar fi mulțumitoare pentru toată lumea, cu condiția să se respecte și proporțiile economice și sociale ale Vestului.

Din păcate, după cum arată lucrurile acum, șansele ca asta să se întâmple sunt încă destul de îndepărtate. Da, românii au aproape de venitul mediu dintr-o țară dezvoltată. Dar o mulțime de lucruri care ar trebui să se întâmple în această etapă de dezvoltare economică.

Lipsesc investițiile publice masive în infrastructură, care facă economia competitivă din toate punctele de vedere. Măcar de-ar fi asta totul, că după cum am văzut „forța lucrurilor” face de multe ori abstracție de incompetența guvernării.

Mai grav este că lipsesc investițiile private (locale și străine), lipsesc afacerile antreprenoriale care înfloresc de obicei pe o piață cu venituri disponibile în creștere. Pentru ele nu prea există soluții administative directe, dar măcar cândva exista o Agenție pentru Investiții Străine. A fost desființată în 2009 și apoi – corelație, cauzalitate sau ce o fi fost – ISD-urile s-au prăbușit. Măcar din superstiție ar merita pusă înapoi, așa ca să vină după aia experții și să explice cum creșterea din nou a ISD „n-are nici o legătură”.

Balanța comercială este încă pe minus, când România se află într-o etapă istorică în care ar trebui să rămână pe plus din export. Exporturile sunt la 57 de miliarde de euro cu deficit de 10 miliarde, mult mai bine ca în 2008 când erau la 33 de miliarde și deficit de 20, dar încă departe de performanța încă modestă a Poloniei (50% din PIB) sau de cea remarcabilă a Cehiei (80% din PIB) – ambele cu excedent comercial care le permite acumularea de capital în economie.

Iar salariile, deși au crescut, sunt încă mult *în urma* productivității, contrar unor mituri urbane care își găsesc din când în când loc în spațiul public. Asta face să plece forța de muncă calificată și să vină mai degrabă capitalul „troubled” care speră că doar forța de muncă la preț de Vietnam (sau Coreea de Nord!) în interiorul UE îl mai poate salva.

Toate elementele de mai sus sunt ingrediente ale tacâmului otrăvit care poartă numele de middle-income-trap – purgatoriul în care se zbat de câteva zeci de ani majoritatea țărilor Americii Latine, de exemplu. Este punctul peste care o economie proaspăt-ieșită din sărăcie nu reușește să mai crească, din cauza unor blocaje sau fricțiuni apărute pe traseu.
Există teoretic mai multe scenarii pentru a depăși momentul:

– Viziunea politică și administrativă, materializată într-un plan cât de cât coerent. Sigur, e posibil ca până la urmă el mai mult să încurce, dar barem vom avea confortul sufletesc că a existat.

– Determinarea economică a Uniunii Europene – un exemplu în tușe foarte groase: să ia o decizie tranșantă, ori ne dă banii să-i tocăm cum ne taie capul, ori ne face autostrăzile la cheie cu comandă centralizată, dar fără să se mai complice cu proceduri care au ca rezultat că fondurile structurale nu mai vin deloc.

– Mobilizarea socială spontană, pe toate nivelurile de la antreprenor până la consumatori. Sună poate abstract, pentru că nu a existat vreodată așa ceva la noi. Însă consumatorii cu venituri medii și mari au împreună o putere pe care nici măcar n-o bănuiesc (deocamdată) – comparabilă sau chiar mai mare cu a votului democratic – în momentul în care decid, de exemplu, că merită să cumpere ceva mai scump sau, dimpotrivă, să boicoteze o companie, pentru o cauză comună.

La fel și antreprenorii care au un minimum confort financiar și un viitor cât de cât predictibil al afacerii.

– „Magia” de până acum, în care facem totul de-a-ndoaselea sau în cel mai bun caz nimic și totuși lucrurile merg neverosimil de bine. Chiar dacă nu există vreo garanție că va mai funcționa, tot are deocamdată cele mai multe șanse.

PIB/cap ($) între 1992 și 2016 și creșterea procentuală – Țară / 1992 / 2016 / %

sursa: Banca Mondială

 

Equatorial Guinea 296 8333 2715
China 367 8123 2116
Albania 219 4147 1798
Vietnam 144 2186 1417
Armenia 370 3606 876
Lao PDR 251 2353 839
Sudan 258 2415 837
Guyana 492 4457 805
Romania 1102 9474 760
Turkmenistan 821 6389 679
Nigeria 292 2178 645
Angola 438 3111 610
Maldives 1217 8602 607
Sri Lanka 554 3835 593
Suriname 957 6484 578
Mongolia 587 3687 528
Bulgaria 1212 7351 507
Bhutan 472 2804 494
Azerbaijan 676 3877 473
Slovak Republic 2909 16496 467
Czech Republic 3339 18267 447
India 314 1709 445
Macao SAR China 13461 73187 444
Indonesia 682 3570 424
Nicaragua 414 2151 420
Georgia 757 3854 409
Tanzania 174 879 406
Egypt Arab Rep, 697 3515 404
Samoa 799 4028 404
Poland 2459 12372 403
Kazakhstan 1515 7510 396
Bangladesh 285 1359 377
Costa Rica 2618 11825 352
Macedonia FYR 1165 5237 350
Dominican Republic 1510 6722 345
Kenya 329 1455 343
Panama 3122 13680 338
Nepal 172 730 324
Colombia 1386 5806 319
Liberia 111 455 312
Chile 3362 13793 310
Lebanon 1965 7914 303
Uganda 153 615 302
Bolivia 791 3105 292
Ireland 15730 61607 292
Guatemala 1075 4147 286
Qatar 15431 59331 284
El Salvador 1103 4224 283
Peru 1589 6046 280
Turkey 2842 10788 280
Uruguay 4082 15221 273
Ghana 415 1514 265
Philippines 814 2951 262
Honduras 652 2361 262
Ecuador 1690 5969 253
Trinidad and Tobago 4396 15377 250
Uzbekistan 603 2111 250
Ethiopia 203 707 248
Korea Rep, 8002 27539 244
Pakistan 428 1468 243
Hungary 3724 12665 240
Jamaica 1432 4868 240
New Zealand 11793 39427 234
Brazil 2592 8650 234
Singapore 16144 52961 228
Mauritius 2973 9628 224
Sierra Leone 157 496 216
Zambia 377 1178 213
Thailand 1927 5908 207
Jordan 1339 4088 205
Malaysia 3112 9503 205
Malta 8220 25058 205
St, Kitts and Nevis 5547 16725 202
Cabo Verde 995 2998 201
Belarus 1676 4989 198
Grenada 3191 9469 197
Guinea-Bissau 213 620 191
Israel 12838 37293 190
Tuvalu 1070 3084 188
Russian Federation 3096 8748 183
St, Vincent and the Grenadines 2574 7030 173
Burkina Faso 241 650 170
Australia 18616 49928 168
Dominica 2702 7145 164
Palau 5188 13626 163
Tonga 1435 3689 157
Saudi Arabia 7888 20029 154
Paraguay 1615 4080 153
Luxembourg 40966 102831 151
Fiji 2057 5153 150
Benin 318 789 148
Bahrain 9083 22354 146
Seychelles 6128 15076 146
Mali 319 781 145
Hong Kong SAR China 17976 43681 143
Haiti 306 740 142
Oman 6279 14982 139
Botswana 2848 6788 138
Mozambique 163 382 135
Rwanda 303 703 132
Norway 30524 70813 132
Tajikistan 347 796 129
Kiribati 639 1449 127
Vanuatu 1264 2861 126
United States 25493 57467 125
Chad 296 664 124
Iceland 27346 59977 119
Morocco 1295 2832 119
Algeria 1766 3844 118
Barbados 7465 16097 116
Kyrgyz Republic 513 1077 110
Cyprus 11310 23324 106
Tunisia 1801 3689 105
Yemen Rep, 485 990 104
Canada 20771 42158 103
Congo Dem, Rep, 220 445 102
Mexico 4093 8201 100
Lesotho 499 998 100
Switzerland 39436 78813 100
Bahamas The 11682 23124 98
Antigua and Barbuda 7297 14353 97
Swaziland 1418 2775 96
United Kingdom 20487 39899 95
St, Lucia 3994 7744 94
Finland 22338 43090 93
Netherlands 23599 45295 92
Marshall Islands 1844 3449 87
Portugal 10812 19813 83
Argentina 6798 12449 83
Namibia 2278 4141 82
Denmark 29570 53418 81
Belize 2667 4811 80
Cote d’Ivoire 847 1526 80
Austria 24820 44177 78
Brunei Darussalam 15271 26939 76
Belgium 23498 41096 75
Micronesia Fed, Sts, 1756 3069 75
Solomon Islands 1148 2006 75
Spain 16068 26529 65
Madagascar 246 401 63
Malawi 185 301 63
Greece 11177 18104 62
Zimbabwe 632 1009 60
Sweden 32339 51600 60
Germany 26334 41936 59
Mauritania 684 1078 58
Ukraine 1418 2186 54
France 23937 36855 54
South Africa 3481 5274 51
Burundi 191 286 49
United Arab Emirates 25994 37622 45
Togo 426 579 36
Congo Rep, 1138 1528 34
Niger 274 363 32
Italy 23167 30527 32
Gabon 5566 7179 29
Senegal 748 958 28
Comoros 610 775 27
Japan 31376 38895 24
Cameroon 918 1033 12
Guinea 486 508 5
Central African Republic 456 382 -16
Gambia The 729 473 -35
Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou