Riscograma

Programul Rabla: 5 efecte tembele

Maşini noi mai ieftine şi mai mult de lucru pentru producători şi importatori. Acestea ar fi efectele bune. Însă, nimic nu e gratis.

1. Cupoanele se vând pe „piaţa secundară” în jurul a jumătate din valoarea de 3.800 de lei. Din cauza asta, chiar şi cea mai ieftină maşină încă funcţională tinde să coste aproape la fel. Pentru cea mai mare parte a celor care stau la ţară, cu venituri mici, o maşină veche este singura alternativă omenească la a parcurge distanţele lungi în lipsa transportului în comun. Pentru ei, rabla utilă s-a scumpit acum de la 1.000 la 1.500 de lei. Diferenţa merge la topit.

2. Discountul le permite dealerilor să vândă mai multe maşini noi. În timpul ăsta, zeci de maşini vechi de doi-trei ani, returnate din contracte păguboase de leasing, zac în parcuri. Preţul nu coboară sub cel de la târg, pentru a nu canibaliza obiectul principal de activitate. În schimb, la export sunt vândute la preţuri incredibil de mici. În felul ăsta, o maşină importată în România acum trei ani pentru 10.000 de euro este exportată acum cu doar 5.000. O mare parte din diferenţă merge la topit.

3. Chiar şi după terminarea programului, chiar şi aşteptarea ca el să fie reeditat va da rablelor valoare de tezaur. Din motivul ăsta, valul de casări de acum ar putea fi urmat de o luuuuungă pauză, în care nciun proprietar nu va mai fi dispus să-şi vândă fierul vechi la valoarea de fier vechi.

4. Primul pretext pentru introducerea taxei a fost reducerea poluării. Per ansamblu, se obţine efectul scontat. Dar este exact ca în anecdota cu statisticianul care stă cu capul în cuptor şi picioarele în frigider: în medie, se simte bine. O rablă scotea fum mult pe vreun drum pustiu de ţară, dar o maşină nouă adaugă fum puţin la aerul deja irespirabil din oraş.

5. Orice program de „stimulare” a economiei, chiar şi atunci când costă doar câteva zeci de milioane de euro, este o batjocură câtă vreme statul are restanţe de 1,5 miliarde de euro către companii. E vorba de plăţi contractuale şi rambursări de TVA. În timp ce statul „stimulează” pe cine crede de cuviinţă (sau pe cine are mai mulţi bani pentru lobby), el produce şomaj şi falimente în afacerile care s-ar fi putut ţine pe propriile picioare.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou