Standard
Lucian Davidescu

O promisiune pe care n-o mai face nimeni: să fie aplicată legea salarizării unitare

Ştiaţi că în România există o lege care se încalcă pe ea însăşi? Nu doar că există, dar ea „funcţionează” deja pentru al treilea an consecutiv.

„Legea Salarizării Unitare” spune aşa: “În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru 284/2010 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”. NU se aplică!

Legea salarizării putea ţine loc de tăierea uniformă cu 25% încă de la jumătatea lui 2010. Privilegiaţii sistemului ar fi suferit mai mult, pierzând chiar şi 50%, în schimb cei cu salarii mici ar fi suferit puţin sau deloc. Din iunie, când salariile vor fi recuperate în proporţie de peste 93%, teoretic ar fi loc de creşteri tocmai pentru categoriile cele mai nedreptăţite – de exemplu medicii.

Însă legea nu s-a aplicat nici în 2010, nici în 2011 şi nici anul acesta. În programul de guvernare al lui MRU, îi era dedicat un singur rând, vag-heirupist: „Reforma salarizării personalului plătit din fonduri publice”. În programul de guvernare al lui Ponta, jumătate de rând, vag-ostil: „Reanalizarea Codului Muncii şi a Legii salarizării unice pentru salariaţii bugetari”.

În lipsa unui reper clar, se aplică tot creşterile uniforme. Câteva lămuriri pentru întrebarea dacă „sunt sau nu sunt bani”.

1. Ca principiu, nu mai „sunt bani” pentru nimic. Dacă bugetul merge pe deficit, orice cheltuială în plus trebuie luată din împrumuturi. Rămâne doar de stabilit cât de mari să fie împrumuturile nete, adică deficitul. Deocamdată, creşterea este încă interiorul celor „3% din PIB”. Miliardele „tampon” din trezorerie nu au vreo relevanţă: contabil, ele vor fi folosite doar pentru cheltuielile bugetate.

2. Există o a doua constrângere: aşa-numita „anvelopă salarială”, de 42 de miliarde de lei pe an. Vestea bună este că această anvelopă nu va fi depăşită. Datele de pe primul trimestru arată că s-au cheltuit cu salariile sub 92% din sfertul aferent de anvelopă. Asta înseamnă că teoretic era posibilă o creştere cu 9% încă de la începutul anului. Cu cât creşterea este amânată mai mult, cu atât procentul teoretic este mai mare. Deci „reîntregirea” până la sfârşitul anului acesta este perfect posibilă chiar şi în interiorul unei politici ultra-prudente.

3. Problema apare la anul când, teoretic, anvelopa se menţine dar salariile sunt plătite integral de la început. Indiferent de performanţele economiei, „anvelopa” este nemiloasă şi spune că trebuie să continue să plece angajaţi din sistem. Cifra se poate calcula, este undeva între 5 şi 10% faţă de numărul de acum. Aici, regula este inversă: cu cât mai târziu, cu atât mai mulţi.

Teoretic, pe cifre stăm perfect, iar ăsta e un motiv de îngrijorare maximă: bugetarii vor avea salariile reîntregite, cu toate excesele şi nedreptăţile conservate ca nişte mumii, însă cu motivaţii chiar mai puţine decât acum pentru aplicarea salarizării unitare. Altfel spus, trei ani pierduţi.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

alin

Acum au ajuns si bugetari parazitii carne te tun, dar multi isi merita soarta. Chiar si acum, in 2012, unii dau mii de euro pentru un a prinde un post de bugetar. Iar anii trecuti cand le mergea bine ii durea in cot de orice. Prin ineficienta lor perpetua s-au adus singuri in situatia de fata. Ca Rodica bugetara se plangea ca nu face fata cu munca si cafelele, dar a rezolvat problema mai aducand cateva rude incompetente in sistem, si tot asa.

Sa nu li se planga de mila, ca nu merita. Da, guvernul e praf, dar nu ii obliga nimeni sa ramana in sistem. Daca lucrezi intr-o firma nasoala (aka stat), nu e ok sa iti plangi de mila, ci te muti in alta parte. Cati dintre voi stiu ca programul efectiv al unui bugetar e cam de 6 ore pe zi ?

Adrian Tudosie

Un cerc vicios, din care se pare că e nevoie de cineva cu sânge în instalaţie ca să îl spargă. Cine ştie… ne-ar trebui poate un premier importat din altă ţară. Sau măcar un guvern care să aibă în spate o majoritate parlamentară confortabilă, astfel încât să nu se mai ajungă la tot felul de coaliţii păguboase, generatoare de tot felul de conflicte mioritice.

ionut

„Prin ineficienta lor perpetua”

Eronat, angajatii statului sunt cumplit de eficienti! Doar ca scopul statului e redistributia ilegitima, mijlocul cu ajutorul caruia isi atinge acest scop fiind talharia in forma continuata denumita pompos impozitare.
Altfel, cu cat talharul e mai ineficient, cu atat mai bine (sigur pentru cei talhariti) 😀

alin

@ionut > corect, depinde de perspectiva din care privesti 😀

ionut

@alin

Intotdeauna depinde de asta, exista si cealalta fata a monedei. D’asta tot „cant” ca e cazul ca lumea sa priveasca mult mai circumspect-critic, basmele astea cu „interesul comun”, „binele public” etc.

marks

Am o fabrica de paine.Mi-e mila de salariati si atunci maresc pretul painii sa plateasca clientii(maresc impozitele) si ma imprumut la banca(cresc deficitul). Ca patron este un scenariu imposibil. Clientii nu ma mai vor iar banca nici nu ma baga in seama. Ca politician insa scenariul mi se pare de bun simt si vitejesc si ma laud cu asta si culmea o mare parte din popor apaluda.Aplauda pentru ca i s-a spus ca se cresc impozitele la cei bogati si pare un fel de Robin Hood-iada sa iei de la bogati si sa dai la saraci. Problema este ca cei bogati sunt destepti informati si nu sunt legati de glie ca iobagii. Asa ca vor muta banii acolo unde sunt protejati si vor evita sa aibe case si masini ale lor cumparandu-le firmele de exemplu. In schimb imprumuturile tot le plateste cineva. Chiar daca declari faliment ca Argentina si nu mai dai azi nimic(cum viseaza unii greci) faptul ca dupa aceea zeci de ani nimeni nu-ti da nimic fara cash ca nu mai iei bani decat cu bani scumpi si ca moneda ta tot se duce la vale face ca sa platesti de fapt mai mult in final prin nivel de trai scazut etc… Asa ca greci, francezi sau romani care sperati sa va conservati nivelul de azi fara sa dati nimic dand votul oricarui politician Robin Hood care promite vise asteptati de fapt sa platiti mult mai mult in timp. Singurii avantajati sunt americanii care baga zazanie ca toata lumea sa fie ocupata si sa se faca ca nu vad fundamenmtele economiei americane care traieste bine tiparind hartii pe care restul lumii le cumpara ca prostii. Fiind mari si manipuland egoismele meschine europene pur si simplu fac hocus pocus cu lumea. Solutia? Pentru Romania nimic. Noi ne ridicam cu valul si ne scufundam cu el. Din vremea fanariotilor ne ploconim la un centru, furam la noi si ascundem comorile la ei si acceptam orice ni se toarna pe gat de sefii cei mari ai momentului (domnitori, democratie, socialism, etc…)

Stefan Apalaghie

Daca tin bine minte, domnul presedinte a declarat cindva ca noua lege a salarizarii ar avea nevoie de o „anvelopa” salariala de 50 miliarde lei pentru a fi aplicata integral . Deci , deja e o problema a ridica fondul de salalri la 44 miliarde lei . La 50 miliarde dar la doar 7 % din PIB , mai e necesar un mic efort tvarasi in cresterea PIB . 🙂

Lucian Davidescu

Fie asta, fie reducerea mai substanţială a unor salarii sărite bine din grilă.

Radu

De peste balta mi se pare ciudata ideea ca salariile bugetarilor sa fie stabilite de vreo lege. Mai natural ar fi ca in fiecare buget anual facut de Parlament, sa se stabileasca o suma fixa pentru fiecare minister, si apoi fiecare ministru sa decida. Asta cel putin in cazul celor cateva ministere (precum Apararea, ministerul de Externe etc) care chiar trebuie reglementate central. In SUA angajatii civili ai guvernului federal sunt sub 1% din populatie. Majoritatea bugetarilor (in principal invatatori si profesori) sunt angajati de stat, sau chiar de administrarea locala (politisti, pompieri etc). De asta nu e niciodata un subiect de discutie politica nationala cat sunt platiti bugetarii, si cand Congresul face un buget de austeritate (sau chipurile austeritate, ce austeritate poate fi cu nici o reducere in cheltuielile enorme pe complexul militaro-industrial), si determina inghetarea salariilor angajatilor federali, nici 1% din populatie nu e afectata direct.

In Romania cred ca ar fi mai bine ca ministerul sanatatii sau al educatiei sa vireze bani in cateva judete defavorizate, dar majoritatea bugetului sa fie stabilit la nivel de judet (si judetele sa retina TVA si impozitele colectate local). Si atunci fiecare judet sa decida cat merita platiti profesorii sau doctorii, si alti bugetari, sii fiecare localitate sa decida cat merita platiti angajatii locali. Atunci in mod democratic se va ajunge la un echilibru, probabil ca in SUA, unde bugetarii au salarii cu 10-15% mai mici decat angajatii din mediul privat cu calificari similare, dar au mai multa siguranta ca nu le trebuie sa isi schimbe jobul din cativa in cativa ani, si de obicei o asigurare medicala mai generoasa si o pensie mai buna. (Pensiile propriuzise au disparut practic din sectorul privat, exista doar individual retirement accounts fara nici un fel de garantie, doar cu o scutire de taxe).

In caz de criza bugetara, atunci fiecare judet poate alege din 4 solutii (sau o combinatie):
1) ridicarea taxelor (idee rea in timp de criza)
2) imprumut (daca se gaseste cu dobanda de 1-2% si este platit prompt dupa ce trece criza, nu e idee rea)
3) reducerea de personal
4) reducerea salariilor cu mentinerea numarului angajatilor

O variatia a #4 cu mai putine greve si proteste ar fi inghetarea salariilor in termeni nominali timp de cativa ani. Apoi inflatia va rezolva singura problema, cum se intampla la nivelul multor state din SUA de 4 ani (desi inflatia s-a incapatanat a fi anormal de mica). De aia alde Krugman tot scrie ca FED-ul ar trebui sa tolereze o inflatie de 3-4% pe an, ca la nivelul actual de 1-2% va mai fi nevoie de 6-7 ani pentru a se ajunge la un echilibru.

Pe termen lung, daca se descentralizeaza sistemul, se va ajunge la un echilibry stabil, ceea ca nu inseamna ca totul va fi egal; daca judetul Timis plateste profesorii dublu cat judetul Botosani, atunci profesorii si medicii vor vota cu picioarele. Si apoi Botosani va importa profesori si medici din Republica Moldova. Si Republica Moldova ii poate importa din Cuba sau Africa. Sau guvernul central poate subventiona facultatea pentru profesorii si doctorii care sunt dispusi sa lucreze cel putin 10 ani in zone defavorizate. Sau sa aloce bani de la bugetul central pentru ca zonele defavorizate sa ofere salarii competitive daca vor (dar macar sa plateasca din bani local jumate din salarii), ceea ce in parerea mea ar fi cea mai buna solutie.

Gabriela Bogzoiu-marascu

Adaugă un comentariu…dupa legea 284 mie mi-ar creste salariul cu vreo 50%; care-i adevarul, dupa ce lege sunt platita (medic rezident)?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.