Standard
Lucian Davidescu

Cât mai cresc salariile?

Aderarea la UE a dublat salariile din România în zece ani, dar dificultatea companiilor în a-și găsi angajați a crescut.

Salariul mediu net are șanse mari să sară de pragul de 500 de euro în 2017, după ce în cei 10 ani de la intrarea României în UE a crescut de la simplu la dublu.
În continuare, românii au printre cele mai mici salarii din Uniunea Europeană, lucru văzut rău de companiile care au lucruri de vândut, dar bine de către cele care își caută forță de muncă. Însă ultimele au constatat deja că lucrurile sunt destul de complicate, după ce ani la rând au eșuat în a găsi destul personal calificat la prețurile de piață.

Cuvintele-cheie sunt „destul“ și „calificat“. Piața forței de muncă este acum într-o situație debalansată, după ce libera-circulație a persoanelor, venită odată cu aderarea la UE, a împins „prețul de echilibru“ chiar mai mult decât creșterea efectivă a salariilor.

Ce înseamnă asta? În condițiile în care chiar și partea cea mai puțin calificată a forței de muncă își poate găsi de lucru în Vest cu 800-1.000 de euro, cei 200-300 de euro oferiți ca salariu de pornire în România nu mai sunt de ajuns. Există, desigur, un cost de oportunitate pe care și-l asumă, adică o ofertă mai mică pe care ar accepta-o pentru a fi mai aproape de casă. Însă cele 70-80% în minus (sau chiar și doar 50% cât este diferența până la salariul mediu) sunt inacceptabile pentru prea mulți.

Există și o categorie care acceptă diferența, care lucrează acum efectiv pentru salarii de 1.000-1.500 de lei net în industrie sau comerț, ceea ce întreține iluzia că „aceasta este piața“. Dar, deși acest nivel încă este valabil pentru afacerile existente, el nu mai este valabil pentru cele care vor să se extindă și să angajeze acum. Vor putea găsi cel mult personal suficient, dar necalificat sau insuficient, dar calificat.

Acest lucru este demonstrat de unii dintre angajatorii care s-au extins cu succes în ultimii ani – de exemplu retailerii Kaufland sau Lidl au înțeles să ofere salarii cu mult peste piață pentru a putea susține ritmul intens de creștere.

Contrar logicii contabilicești, asta nu le-a afectat – cel puțin nu în mod decisiv – competitivitatea: dimpotrivă, au reușit să câștige războiul prețurilor cu primul val de mari lanțuri de retail. „Avantajul“ salariilor mici, deja pierdut demult printre alte costuri, se dovedește acum o piatră de moară pentru ele – o adevărată capcană.

Din punct de vedere strategic și managerial, situația este greu de depășit. Este greu de digerat pentru investitori o creștere cu două cifre a salariilor, cât timp forța de muncă existentă se mulțumește cu ce primește acum. Este greu de explicat și pentru cei care ar vrea să intre pe piață de ce să ofere mai mult decât nivelul care funcționează deja. Deocamdată, toată lumea pare să fie resemnată cu acest blocaj.

Lucrurile se vor schimba, probabil, abia când vor apărea primele disfuncționalități logistice majore date de lipsa de personal. Când, de exemplu, o grevă sau o plecare în masă va duce în pragul falimentului vreunul dintre numele mari din comerț sau industrie.

Acesta este doar un scenariu posibil, variantele exacte de rezolvare sunt probabil de ordinul zecilor.

Un lucru pare însă limpede: dublarea de salarii din ultimii 10 ani este complet justificată din punctul de vedere al cererii și ofertei și, în bună măsură, sustenabilă prin productivitate. Și nu există vreun motiv pentru ca ea să nu continue în același ritm pentru încă pe atât, lucru de care ar trebui să țină seama orice strategie comercială pe termen lung.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Stoian Liviu

In prezent preturile bunurilor de consum, cu exceptia autoturismelor si a unor electronice, sunt la nivelul celor din 1975. In acea epoca mult hulita pensiile celor varstnici oscilau in jurula 2000-2500 lei, iar salariile intre 2500 si 5000 lei. In 1980 eu eram economist principal III cu un salariu de 3000 lei, iar mama mea, profesoara pensionara avea o pensie de 3000 lei. Azi eu am o pensie de 1300 lei, iar mama mea are o pensie la jumatate fata de aceea pe care o primea atunci (mama nu a fost niciodata membra PCR din cauza dosarului si nici nu a ocupat functii de director). In concluzie, salariile si pensiile de acum sunt o rusine pentru un european. In SUA, o persoana care nu a muncit niciodata primeste un ajutor social de 400 $, adica mai mult decat majoritatea pensionarilor romani. O fi corect ? Romania va incepe sa se dezvolte abia cand va depasi nivele din acei ani. Pana atunci asazisa crestere economica este doar o recuperare…

dan

aveti o memorie selectiva, dar mai ales, inexacta. in 1980, salariul minim brut era cca.1400 lei, pensia medie 970 lei, salariul mediu net 2238 lei.

http://www.analizeeconomice.ro/2015/08/ce-pensii-au-primit-romanii-intre-1980.html

http://www.opiniibnr.ro/index.php/finante/24-r-evolutia-economiei-intre-indici-si-indicii

in plus, desi va prezentati ca fost ”economist principal”, comparati date necomparabile: venituri de 2-300 euro din romania cu cele de 400 usd din sua, preturile din 1975 cu salariile din 1980.

Anton

Cei 200-300 de euro nu mai sunt de ajuns pentru ca ajutoarele sociale sunt consistente. Multi prefera sa stea cu ajutor social si sa nu faca nimic.

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.