Ghici care economie a crescut cu 800% în 25 de ani!
N-a fost până acum zi națională în care percepția generalizată să fie că „lucrurile merg bine”, dar dacă facem suma ultimului sfert de secol rezultatul este cel puțin surprinzător.
România va depăși anul acesta pragul de 10.000 de dolari pe cap de locuitor. Asta s-a mai întâmplat episodic în 2008 și 2014, dar la un curs mult mai favorabil al dolarului. Anul viitor va trece, probabil, de pragul de 10.000 de euro și, în funcție de cursul dolarului, sunt șanse să atingă chiar pragul de 12475 de dolari, cel care face formal diferența dintre țările cu venit mediu-superior și cele cu venit mare.
În 1992, PIB pe cap de locuitor coborâse până la un minimum al istoriei recente, de 1100 de dolari. Creșterea de aproape 10 ori în intervalul de 25 de ani este remarcabilă după orice standarde.
Procentual, este între primele 10 creșteri economice din lume în perioada menționată, într-o ligă de țări care erau la momentul respectiv de trei-patru ori mai sărace chiar și decât România: China (de la sub 400 la peste 8000 de dolari), Albania (de la 200 la 4000 de dolari), Guineea Ecuatorială (de la 300 la 8000 de dolari, după un vârf de peste 20000 când petrolul a fost scump), Vietnam, Laos, Armenia.
În continuare, România rămâne cea mai prosperă economie dintre toate, urmată îndeaproape de China. Mai departe în topul creșterilor, țările cu venit pe locuitor mai mare decât România sunt Cehia (locul 21) și Polonia (locul 30), ale căror economii au crescut de numai cinci ori în intervalul menționat. Singura țară comparabilă din aproape toate punctele de vedere, Bulgaria, cu care până în 2004 am stat la egalitate, a crescut în total de numai șase ori.
La coada acestui clasament găsim țări dezvoltate (Germania – 59%, Franța – 54%, Italia – 32%, Japonia – 24%) pentru care chiar și creșterile aparent mici înseamnă mii sau zeci de mii de dolari în termeni absoluți, dar și altele care au arătat ce înseamnă o tranziție cu adevărat ratată (Ucraina – 54%) – sau state eșuate (Republica Centrafricană – minus 16%, Gambia – minus 35%).
Media ponderată creșterilor din întreaga lume este undeva la 120% (de la 4600 la 10150 de dolari), ceea ce înseamnă că România a reușit să crească de patru ori mai repede.
Desigur că această creștere nu se traduce decât parțial în nivelul real al producției de bunuri și servicii sau în nivelul de trai, dar este totuși cel mai „curat” indicator atunci când vrem să facem o comparație între viteza unor economii diverse.
Creșterea a venit cu neajunsuri, dezechilibre și accidente de parcurs pe care le știm foarte bine, dar care o fac cu atât mai surprinzătoare. 5 ani din cei 25 au fost de recesiune, inflația a avut vârfuri de trei cifre, numărul locurilor de muncă a coborât de la 8 la 6 milioane, după ce la un moment dat mai rămăseseră doar 4 milioane, plus un vârf de exuberanță irațională care a triplat apoi datoria publică și lăsat creditele neperformante la 25%.
Discrepanțele dintre venituri (chintila superioară față de cea inferioară) au ajuns pe primul loc din Uniunea Europeană iar distribuția teritorială este la rândul ei dezechilibrată. Diferența de PIB/locuitor dintre București și cele mai sărace județe este de 1 la 6, comparabilă cu cea dintre Spania și Albania.
Totuși, o creștere dezechilibrată e probabil de preferat unei stagnări sau scăderi uniform-distribuite. Pot fi imaginate zeci de scenarii contrafactuale în care lucrurile să stea mai rău și destul de puține în care să fi fost chiar mai bine. Rețete de bună-guvernare economică sunt cu zecile, dar iată nici Bulgaria cu consiliu monetar și supraveghere fiscală strictă, nici Georgia cu reformele ei economice legendare, nici Belarus cu dirijismul său industrial autonomist și autocrat – fiecare țară cu succesele sala greu de contestat – n-au reușit performanțe mai bune ca al României.
Dimpotrivă, succesul economic este, cumva paradoxal, suma unor politici economice incoerente, heirupiste sau chiar retrograde (uneori toate la un loc) – în orice caz, nu au fost momente în toți acești 25 de ani în care să existe o percepție semnificativă cum că „lucrurile merg bine”. Așa că probabil creșterea României va rămâne neexplicată pnetru știința politică și economică pentru cel puțin câteva decenii de acum încolo.
Contează însă dacă „magia” mai poate continua în felul de până acum.
Rezumat la cifrele agregate, prezentul arată mai bine decât ne place să admitem. Chiar și dacă ne raportăm la cifrele medii, românii au azi un nivel de trai efectiv similar cu al Europei de Vest de la începutul anilor ’80, unde își risca lumea viața să ajungă trecând Dunărea înot. În București, situația este comparabilă cu Vestul de la începutul anilor ’90, unde era deja voie să vizitezi (cu viză) dar nu credea nimeni că vom ajunge vreodată.
Desigur că nici Vestul n-a stat chiar pe loc și să ajungi acum din urmă este din ce în ce mai complicat. Însă nici miza nu mai este la fel de mare – probabil că o aliniere la 70-80% din media UE în viitorul previzibil ar fi mulțumitoare pentru toată lumea, cu condiția să se respecte și proporțiile economice și sociale ale Vestului.
Din păcate, după cum arată lucrurile acum, șansele ca asta să se întâmple sunt încă destul de îndepărtate. Da, românii au aproape de venitul mediu dintr-o țară dezvoltată. Dar o mulțime de lucruri care ar trebui să se întâmple în această etapă de dezvoltare economică.
Lipsesc investițiile publice masive în infrastructură, care facă economia competitivă din toate punctele de vedere. Măcar de-ar fi asta totul, că după cum am văzut „forța lucrurilor” face de multe ori abstracție de incompetența guvernării.
Mai grav este că lipsesc investițiile private (locale și străine), lipsesc afacerile antreprenoriale care înfloresc de obicei pe o piață cu venituri disponibile în creștere. Pentru ele nu prea există soluții administative directe, dar măcar cândva exista o Agenție pentru Investiții Străine. A fost desființată în 2009 și apoi – corelație, cauzalitate sau ce o fi fost – ISD-urile s-au prăbușit. Măcar din superstiție ar merita pusă înapoi, așa ca să vină după aia experții și să explice cum creșterea din nou a ISD „n-are nici o legătură”.
Balanța comercială este încă pe minus, când România se află într-o etapă istorică în care ar trebui să rămână pe plus din export. Exporturile sunt la 57 de miliarde de euro cu deficit de 10 miliarde, mult mai bine ca în 2008 când erau la 33 de miliarde și deficit de 20, dar încă departe de performanța încă modestă a Poloniei (50% din PIB) sau de cea remarcabilă a Cehiei (80% din PIB) – ambele cu excedent comercial care le permite acumularea de capital în economie.
Iar salariile, deși au crescut, sunt încă mult *în urma* productivității, contrar unor mituri urbane care își găsesc din când în când loc în spațiul public. Asta face să plece forța de muncă calificată și să vină mai degrabă capitalul „troubled” care speră că doar forța de muncă la preț de Vietnam (sau Coreea de Nord!) în interiorul UE îl mai poate salva.
Toate elementele de mai sus sunt ingrediente ale tacâmului otrăvit care poartă numele de middle-income-trap – purgatoriul în care se zbat de câteva zeci de ani majoritatea țărilor Americii Latine, de exemplu. Este punctul peste care o economie proaspăt-ieșită din sărăcie nu reușește să mai crească, din cauza unor blocaje sau fricțiuni apărute pe traseu.
Există teoretic mai multe scenarii pentru a depăși momentul:
– Viziunea politică și administrativă, materializată într-un plan cât de cât coerent. Sigur, e posibil ca până la urmă el mai mult să încurce, dar barem vom avea confortul sufletesc că a existat.
– Determinarea economică a Uniunii Europene – un exemplu în tușe foarte groase: să ia o decizie tranșantă, ori ne dă banii să-i tocăm cum ne taie capul, ori ne face autostrăzile la cheie cu comandă centralizată, dar fără să se mai complice cu proceduri care au ca rezultat că fondurile structurale nu mai vin deloc.
– Mobilizarea socială spontană, pe toate nivelurile de la antreprenor până la consumatori. Sună poate abstract, pentru că nu a existat vreodată așa ceva la noi. Însă consumatorii cu venituri medii și mari au împreună o putere pe care nici măcar n-o bănuiesc (deocamdată) – comparabilă sau chiar mai mare cu a votului democratic – în momentul în care decid, de exemplu, că merită să cumpere ceva mai scump sau, dimpotrivă, să boicoteze o companie, pentru o cauză comună. La fel și antreprenorii care au un minimum confort financiar și un viitor cât de cât predictibil al afacerii.
– „Magia” de până acum, în care facem totul de-a-ndoaselea sau în cel mai bun caz nimic și totuși lucrurile merg neverosimil de bine. Chiar dacă nu există vreo garanție că va mai funcționa, tot are deocamdată cele mai multe șanse.
PIB/cap ($) între 1992 și 2016 și creșterea procentuală – Țară / 1992 / 2016 / %
Am dat abia acum peste articolul dumneavoastra, si v-as stresa cu niste intrebari.
De ce este facuta comparatia cu datele din ’92? Nu ar fi fost mai relevanta o comparatie de la revolutie incoace?
Daca ar fi fost facuta cu datele din 90, Polonia era peste noi in privinta cresterii, iar cresterea noastra ar fi fost in jur de 570%, nicidecum 800%.
Din 90 pana in 92 vad ca PIB-ul a scazut de la 1680 la 1102 $ per cap de locuitori conform sursei citate.
Nu era suficient sa raportam o crestere buna, dar nu cea mai buna?
De asemenea frazele de genul „Pot fi imaginate zeci de scenarii contrafactuale în care lucrurile să stea mai rău și destul de puține în care să fi fost chiar mai bine.” mi se par mult prea subiective pentru un articol bazat pe cifre si chestii tangibile, nu impresii.
Lucian Davidescu
Am explicat de ce, chiar dacă nu am detaliat prea mult. ’92 este fundul sacului la noi și, cred eu, momentul în care s-a clarificat potențialul exact, fără diferența de 1 la 3 dintre cursul oficial și cel real (cursul de retur la export, piața neagră), fără rezervele care au fost tocate și fără ușoara inerție monetară care a făcut ca inflația să fie inițial suportabilă. La polonezi nu prea a fost cazul de așa ceva, erau într-adevăr pe traseu de creștere deja, dar tocmai asta demonstrează că PIB-ul lor din ’90 chiar era destul de aproape de realitate.
Nelu
Salut Lucian. Imi place foarte mult site-ul tau dar ai putea sa creezi niste rubrici diferite ( economie, politica, social etc) ca sa caut si eu mai usor doar ceea ce ma intereseaza?
Manuel Transmission
Prietene, eu nu stiu pe unde traiti voi „economistii”, dar in lumea reala in mod sigur nu. Poate va jucati cu Alice prin Tara Minunilor.
Hai sa-ti spun eu ce „crestere” a avut Romania IN MOD REAL nu pe hartie sau prin tabelele alea Excel la care va zgaiti voi toata ziua. Nu conteza pe ce loc se afla in Europa, dar Romania este pe locul doi in lume dupa Siria.
In mod oficial peste 6 milioane de oameni au emigrat si acest exod nu s-a oprit. Neoficial iti garantez ca sunt plecati peste 10 milioane, pentru ca multi sunt plecati “la negru”, altii au multiple cetatetii, iar altii pur si simplu au renuntat la cetatenia romana. Daca te uiti pe wikipedia, la recansamantul din 2011 erau 20.121.641 de cetateni “numarati”, iar in 2017 sunt 19,638,000 estimati. Desi se pleaca pe capete, mai ales dupa ce Romania a intrat full in EU, se pare ca Romania a “pierdut” ~500.000 de locuitori.
Citat din ultimul articol postat: “Altă statistică arată că peste 200 de români părăsesc țara în fiecare zi și nu se mai întorc, deși ministrul românilor de pretutindeni susține că 50 la sută din diaspora vrea să revină în țară. Majoritatea celor care iau calea graniței, nu se mai întorc din cauza sărăciei, a corupției, a lipsei de civilizație și a nedreptății”
Ha! Ha! Ha!
Oare asa sa fie? Pleaca din cauza saraciei, coruptiei, barbarismului si a nedreptatii, dar in acelai timp plang de dorul Romaniei de se rupe camasa pe ei si vor sa se intoarca “in fuga”… de parca aceste probleme extrem de grave se vor rezolva de la sine, sau peste noapte.
Tinand cont de faptul ca Romania are o „super-mega crestere economica”, bejenarii au toate motivele din lume sa se itoarca in fuga. Evident ca le va fi foarte bine la intoarcerea in tara si au motive foarte serioase sa se intoarca: „TARA ARE CRESTERE ECONOMICA SI ARE NEVOIE DE EI”! Uraaaaa!
– Se pleacă din România ca în timp de război, diaspora are parte doar de vorbe goale, de tip Repatriot
(Deocamdată metoda Repatriot nu a dat roade, nu am auzit să se fi întors cineva cu succes, am auzit în schimb multe povești despre oameni întorși cu speranțe și bani de investit și plecați faliți și umiliți înapoi în diaspora… Semnificativ este că vor să emigreze nu doar cei cu venituri mici, dar şi cei cu venituri mai mari, angajaţi la multinaţionale, medici din clinici private etc., care invocă lipsa unor perspective de evoluţie profesională) http://www.gazetaromaneasca.com/focus/diaspora/se-pleaca-din-romania-ca-in-timp-de-razboi-diaspora-are-parte-doar-de-vorbe-goale-de-tip-repatriot/
Realitatea cu bejenarii, “repatriotii” si cu „cresterea economica” in imagini. Despre cum poti lua tepe cu aplauze si brio in Romania.
– Pierduți de România https://www.youtube.com/watch?v=vEBOoTUC-e4
Hai mai povesteste-mi despre „cresterea economica”, pentru ca eu unul… ma distrez teribil!
Apropo, cand vrei sa deschizi gura despre locuri de munca si somaj, nu uita sa iei in calcul si cele (cel putin) sase milioane de bejenari care au fost nevoiti sa emigreze pentru a putea avea unul. Vino si vorbeste-mi pe urma despre „cresterea aia economica” in care sa calculezi si miliardele trimise anual de diasporeni acasa, care in mod evident ca nu au nici o treaba ce productivitatea si eficienta economiei romanesti, dar in schimb, pune serios umarul la ea.
Relu
@Manuel Transmission
De unde știe profit.ro câți au dezertat din țară? De unde știe precis, ce „magic ball” au ei de știu cu precizie chestia asta, ce referință? Am citit „articolul” și nu are niciun punct de referință de sursele celor 4,5-5 milioane, în afară din curul lor. Nicio sursă, doar niște ambiguități.
Intre septembrie 2015 si august 2017 au mai plecat inca un milion si ceva de oameni si se pleaca in continuare. Suma celor plecati oficial se ridica la peste 6 milioane din 20.121.641 numarati si 19,638,000 estimati, dar la calcul lor le ies cam… 17%!!!!! Ha! Ha!Ha!
Știu că o să ți se pară o ideea „creizi” dar știai că:
1) Există o ‘diasporă’ și-naintea celui De-al Doilea Război Mondial de „români”? Da, da, oameni care s-au identificat ca „of Romanian origin” sau „of Romanian descendant”? Înainte de WWII și imediat după WWII când a existat fereastra aia liberă, cât era, până să vină comuniștii. În 1977 se raporta că erau 18 milioane în țară.
2) Autoritățile comuniste (deci securiștii și comuniștii, da?) au numărat și le-au ieșit, în 1989, aproximativ 23 milioane 400 mii de inși (43.400.000 rotunjit). Aici e o problemă: nu se știe câți Decreței și minorități etnice au intrat la numărat. Serios, chiar nu se știe. Unii au speculat că în 1989, eram aproape de 24 de milioane, alții că am depășit pragul.
3) Fă și tu un calcul: câți străini și-au făcut pașaport românesc? Nu cred că greșesc dar mi se pare că sunt considerați „români” doar și fiindcă au pașaport românesc.
Ha! Ha! Ha!
Oare asa sa fie? Pleaca din cauza saraciei, coruptiei, barbarismului si a nedreptatii, dar in acelai timp plang de dorul Romaniei de se rupe camasa pe ei si vor sa se intoarca “in fuga”… de parca aceste probleme extrem de grave se vor rezolva de la sine, sau peste noapte.
Hei, tu ai spus-o, în loc să ne facem curățenie în propria ogradă, ei aleg să dea bir cu fugiții, te citez: „de parca aceste probleme extrem de grave se vor rezolva de la sine, sau peste noapte”. Foarte corect spus, mă mir că ai scris asta, în loc să ne rezolvăm treburile „la noi acasă”, dezertorii aleg să (ce să vezi?) dezerteze, crezând că așa ne vom rezolva problemele „peste noapte” (cum ai zis).
Păi, nu le e rușine de neobrăzarea asta, tocmai ei, neprihăniții? Ao-ao-aoleu…
(Cifrele apar într-un studiu al Fundației Lufkin pentru Antreprenoriat și Migrație (FLAME) şi l-au lăsat perplex pe Guvernatorul BNR. “Sunt cifre aproape șocante”, a afirmat Mugur Isărescu)
Pe Mugur Isărescu îl doare-n cot câți sunt afară. Nu cred că ai priceput știrea pe care ți-ai citit-o pe diagonală. Învață să citești.
Apropo, cand vrei sa deschizi gura despre locuri de munca si somaj, nu uita sa iei in calcul si cele (cel putin) sase milioane de bejenari care au fost nevoiti sa emigreze pentru a putea avea unul.
De ce îi faci „bejenari”? Expații nu sunt „bejenari”, sunt ex-patrioți (expat, expați); adică, nu mai sunt români, chiar dacă s-au născut în România. E greșit să-i consideri „băjenar”, e foarte greșit.
De ce? Nimeni nu le-a pus pistolul la cap și i-a amenințat să plece. Au plecat de voia lor, nesiliți de nimeni, fără să comenteze nimic la adresa politicienilor în afară de „Mulțumim că ne-ați lăsat să plecăm”; deci, nu sunt „bejenari”. Acum că fac ei ifose pe facebook… mă lasă rece ipocrizia netrebnică și victimizare de scelerați.
Vino si vorbeste-mi pe urma despre „cresterea aia economica” in care sa calculezi si miliardele trimise anual de diasporeni acasa, care in mod evident ca nu au nici o treaba ce productivitatea si eficienta economiei romanesti, dar in schimb, pune serios umarul la ea.
Voi (bănuiesc de faptul că și tu ești expat, altfel, n-ai fi pus linkuri obsesiv-compulsiv la „gazeta romaneasca”) nu v-ați plătit taxele și impozitele la zi pentru bugetul național. Sunteți evazioniști rău, la fel ca alți politruci xenofili care au averi ascunse.
„-Păi da, da’ noi trimitem bani în țară la rude!”
Așa… și? Ce dacă? Ce mă interesează că ai trimis rudelor tale bani? Rudele tale își plătesc taxele și impozitele în numele lor, tu & alți expați nu v-ați plătit taxele & impozitele în numele vostru, la zi, încât să credeți că vă permiteți să comentați voi bla-bla-uri.
––––––––––––––––––––––––––-
Acum, fă tu calculele cu cele 6 milioane. Aia cu 10 milioane, ori e adevărată dacă se calculează populațiile ex-românești (ți-am zis, „expat” înseamnă „ex-patriot”, adică nu mai ești român; nici tu nu mai ești român, „Manuel Transmission”) care s-a împrăștiat încă din secolul 19 până-n prezent; ori e absolut falsă dacă se încearcă suprapunerea numărului din 1990 până-n prezent.
animalutul20
” Așa… și? Ce dacă? Ce mă interesează că ai trimis rudelor tale bani? Rudele tale își plătesc taxele și impozitele în numele lor, tu & alți expați nu v-ați plătit taxele & impozitele în numele vostru, la zi, încât să credeți că vă permiteți să comentați voi bla-bla-uri.”
daca taceai, filozof ramaneai………….. expatii platesc taxe si impozite daca mai au pt ce in tarishoara numita RROManistan sau DRAGNEEVistan…………dar toti banii astia trimisi de expati si cheltuiti de rudele sarace in tarishoara platesc la bugetul statului o buna bucata de TVA pretene…..adik vreo 17.35% din totalul sumelor trimise acasa (daca sunt cheltuite complet fiscalizat- desi chiar si nefiscalizat banii astia fac bine economiei pot ca ” misca” produse si servici……..)
Relu
@animalutul20
daca taceai, filozof ramaneai………….
Se putea să nu apară polemnicul/proverbialistul/lozincarul? Nu, nu se putea, clar. Hai să vedem ce scrie analfabetul…
expatii platesc taxe si impozite daca mai au pt ce in tarishoara numita RROManistan sau DRAGNEEVistan…………
Ex-patrioții nu plătesc niciun ban pentru bugetul național. NI-CIUN BAN. Pe de altă parte, n-au probleme să plătească taxe și impozite în țările unde poposesc (acolo da, ai dreptate, plătesc taxe & impozite, dar se-ntâmplă să nu fie pentru bugetul României), deși, în timp ce nu-și plătesc taxele & impozitele la bugetul național, cred ei că li se cuvine să comenteze.
„RRomanistan”, asta de unde ai scos-o, slugarnicule? Din suptul străinilor și lozincilor lor? Banal, papă-lapte, banal.
dar toti banii astia trimisi de expati si cheltuiti de rudele sarace in tarishoara platesc la bugetul statului o buna bucata de TVA pretene….
„Pretene” s-o faci pe mă-ta.
Ce mă interesează pe mine că-i trimiți mă-tii & lu’ tac-tu bani de eugenii? Ce-mi pasă?? Ei își plătesc taxele și impozitele în numele lor, tu nu îți plătești taxele & impozitele în numele tău. Diferență.
Că săraci, nesăraci, ăstea-s conjuncturi, tu nu ți-ai plătit taxele & impozitele la stat de când ai plecat; iar ei în „sărăcia” lor, își permit să plătească taxe & impozite. Dacă sunt pensionari, au niște beneficii, dar își permit.
Ia, hai, mai spune-o p-aia cu trimisul banilor înc-odată, să mai râd. :-))
adik vreo 17.35% din totalul sumelor trimise acasa (daca sunt cheltuite complet fiscalizat- desi chiar si nefiscalizat banii astia fac bine economiei pot ca ” misca” produse si servici……..)
Știi ceva? Nu-i mai trimite bani mă-tii & lu’ tac-tu de eugenii. Serios, nu le mai trimite. Chiar vreau, chiar vreau să nu mai trimiți bani „rudelor sarace”. Tu și restul evazioniștilor ‘como se dice a la rumeno’.
Radu
Felicitari. Sa o tineti tot asa.
Ciobanu Emil
Cifrele date de dv sunt nerealiste.
In 1984 Romania realiza 1% din productia mondiala, acum 2 ani doar 0,34%
Avem aproximativ 5 milioane de salariati din care 1,2 bugetari si 5 milioane pensionari, de unde iese PIB ul indicat de dv?
Sunt judete in care sunt doi pensionari la un salariat.
De unde acest PIB pe cap de locuitor.
Mergeti si dv prin tarile asiatice si vedeti ce progrese sunt.
Mergeti la noi si vedeti platforme industriale distruse.
Relu
@Ciobanu Emil
Mergeti si dv prin tarile asiatice si vedeti ce progrese sunt.
Țările asiatice se bazează pe întreprinderi externe + forță de muncă extrem de ieftină (la margine cu sclavia); mulțumită conducătorilor lor care nu dau doi bani pe viața oamenilor (mai îngrozitor decât al noi). Acesta să fie model ideal?
Mergeti la noi si vedeti platforme industriale distruse.
De acord partea aceasta dar nu o suprapuneți peste așa-zisul „model din Asia”, care e, de fapt, model off-shore pe bază de forță de muncă ieftină (neo-colonialism/neo-bananierism).
m
Ce treabă are pib-ul cu Nr de salariați , pensionari și bugetari?
Daca a scăzut ponderea fata de acum 34 de ani, nu înseamnă că economia nu a crescut de 8 ori. Se vede oricum cu ochiul liber diferența între cat de amărâți eram in ’92 și cum suntem acum.
m
Platforme industriale distruse sunt in multe locuri
Contează că există altele mai noi și care produc mai mult
Dedal
Îmi place cum îi pui la punct pe rezistaci… cu finețe 😀
