Standard
Lucian Davidescu

Iată de ce actualul vot uninominal este cel mai bun posibil

La prima vedere, sistemul de vot care funcţionează acum în România poate părea inept şi şchiop. Dar atunci, de ce tocmai politicienii îl urăsc cel mai mult?

Gata, până şi liberalii i-au pus gând rău, deîndată ce s-au văzut pe cai ceva mai mari. Şi democrat-liberalii ar vrea să scape de el, deşi teoretic începe să-i avantajeze. Social-democraţii, măcar, l-au detestat de la bun început. Pentru că…

1. Mai întâi trebuie să înţelegem foarte clar fundamentele: nu există sistem de vot perfect. E un impas matematic: reprezentativitatea (există măcar un parlamentar ale cărui idei se potrivesc cu ale mele?) şi responsabilitatea (există măcar un parlamentar pe care pot să-l sancţionez sau să-l confirm prin vot direct pentru ce face?) se ocolesc reciproc.
Majoritatea ţărilor aleg să sacrifice una din componente şi aleg fie votul pe liste fie votul direct. Soluţia de compromis poate fi folosirea ambelor în paralel sau croirea unui sistem hibrid, care să adune ceva din avantajele ambelor metode sacrificând cât mai puţin. România este în ultima situaţie, iar avantajul său este că are cel mai simplu dintre sistemele hibride.

2. Actualul sistem de vot sacrifică o parte din responsabilitate (să spunem jumătate), însă reuşeşte să păstreze neatinsă reprezentativitatea. Ceea ce nu-i deloc puţin. Iar argumentul pentru care cred că în România este nevoie ca reprezentativitatea să nu fie sacrificată este acela că ea permite apariţia unor partide mici care, cu timpul, să le înlocuiască pe cele de acum. Dacă România ar merge doar pe cartea votului uninominal pur, asta ar însemna stop-joc. Aceleaşi opţiuni pentru totdeauna: ştreangul, glonţul sau satârul.

3. (Dacă există un mare dezavantaj este dubla reprezentare. Când fiecare cetăţean este reprezntat şi de un senator şi de un deputat, pe care i-a ales similar, răspundrea se disipează. Situaţia poate fi rezolvată tot inovativ. De exemplu, prin diferenţierea celor care au fost aleşi cu peste 50% – ca senatori de cei care au fost aleşi după redistribuire – ca deputaţi.)

4. Inovaţia majoră – care de altfel stârneşte şi cea mai multă confuzie – este competiţia dublă. Un candidat se bate simultan nu doar cu competitorii lui din acelaşi colegiu, ci şi cu colegii lui din aceeaşi circumscripţie. Din acest motiv, el poate pierde de pe locul 1 – pentru că ceilalţi colegi de partid au avut tot locul 1 dar scoruri mai bune – sau poate câştiga de pe locul trei – pentru că a fost cel mai bine-plasat candidat al unui partid mic. El va reprezenta alegători din întreaga circumscripţie.

5. Pe de altă parte, unul venit de pe locul trei a avut o şansă rară, iar acum – dacă vrea să mai obţină un mandat – trebuie să-i convingă şi pe cei care nu l-au votat.

6. E o tragedie că a pierdut cel de pe locul I? Da, cu siguranţă, pentru el este. Pentru alegători, mai puţin. Asta pentru că, în realitate, este vorba de cineva care a obţinut sub media unui partid care s-a clasat foarte bine. Adică un atârnător. Un listac pe stil nou. În mod normal, ar fi ajuns în turulal doilea, pe care putea (şi merita!) să-l piardă. Cazul Norica Nicolai este emblematic. Paraşutată de la Cluj la Călăraşi pentru a prinde sigur Parlamentul, a pierdut deşi avea puţin sub 50%. Cifră pe care candidaţii liberali locali au depăşit-o uşor.
Sigur, sunt şi excepţii, oameni foarte capabili, dar nu lor trebuie să le facă dreptate sistemul de vot .

7. Unul dintre marile dezavantaje ale sistemului uninominal pur este că există fiefuri, uneori de neclintit. Într-un colegiu unde partidul are susţinere de 80%, el îşi va permite să-l pună candidat pe Tatăl Hoţilor şi tot nu va scădea sub 50%. În sistemul de acum asta costă. Chiar dacă Tatăl Hoţilor este ales, altcineva – în alt colegiu – va pierde locul din cauză că numărul total de voturi al partidului e mai mic.

8. Chiar şi extrema cealaltă – a oamenilor aleşi cu voturi foart puţine (34 în cazul faimos al lui Koto Josef) – exstă o morală: fiecare vot chiar contează şi nu există lc neeligibil. Chiar dacă partidul te-a pus să faci figuraţie într-un colegiu în care stă prost, merită să te baţi pentru voturi, ca să-ţi ajuţi colegii şi ai totuşi o şansă de-a fi ales.

9. De ce nu le convine partidelor situaţia? Pentru că nu mai au control. Alegătorii şi hazardul pot refuza un scaun cumpărat cu bani grei sau pot propulsa figuri care nu răspund corect la comenzile de la centru.

10. Faptul că politicienii sunt nedreprtăţiţi şi supuşi hazardului nu e un dezavantaj ci, dimpotrivă, un avantaj. Asta îi va îndepărta pe oportuniştii care vor câştiguri mari ŞI sigure, în schimb ar putea lăsa loc pentru cei care nu depind de funcţii şi de şpăgi.
De ce nu se văd deja rezultatele? Pentru că e nevoie de timp. La primele alegeri după noul sistem, au încercat cu vechile feţe. Evident, au ajuns cam aceeaşi oameni. Dar au şi rămas destui pe dinafară cât să apară semne de întrebare.
La a doua rundă de alegeri, probabil vor merge tot cu reţeta veche, de data asta perfect conştienţi de riscuri. Abia a treia oară vor realiza că singura şansă este să vină cu candidaţi rezonabili.
Există vreun traseu mai scurt?


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

VictorCh

1. "Un candidat se bate simultan nu doar cu competitorii lui din acelaşi colegiu, ci şi cu colegii lui din aceeaşi circumscripţie."

Spre rusinea mea, nu sunt foarte familiarizat cu "amanuntele" si subtilitatile sistemului actual de vot, dar – bazandu-ma strict numai pe logica aplicata informatiilor incomplete pe care le detin – cred ca s-a strecurat o eroare de exprimare: LA VOT un candidat SE "BATE" intr-adevar cu competitorii (rivalii) sai din acelasi colegiu, dar si cu colegii lui – insa nu din aceeasi circumscriptie, ci din acelasi colegiu dar din alte circumscriptii. (Cu colegii lui din aceeasi circumscriptie se poate "bate" inainte de vot, pt pozitia pe "lista" de vot, adica pe foaie, in brosura – daca exista vreo pozitie considerata favorizanta (sau invers – defavorizanta) ). In modalitatea mea de a rationa, DOAR ASTFEL se poate explica faptul ca "…el poate pierde de pe locul 1 – pentru că ceilalţi colegi de partid au avut tot locul 1 dar scoruri mai bune…" (Nu cred ca intr-o circumscriptie electorala sa fie mai multe "locuri 1", ci doar cate unul per circumscriptie, dar mai multe pe colegiu.)

2. "Alegătorii şi hazardul pot refuza un scaun cumpărat cu bani grei sau pot propulsa figuri care nu răspund corect la comenzile de la centru."

Daca as fi sigur ca stiu in mod corect si pertinent CARE este acel reprezentant (din colegiul caruia ii apartine circumscriptia "mea" electorala) care nu se supune comenzilor "de la Centru", PE ACELA l-as vota (chiar daca ar candida din partea unei formatiuni politice care imi repugna). Este adevarat ca SI ASA poate sa voteze (in Parlament) inafara indicatiilor partidului dar numai in interesul lui, dar consider ca totusi ASA as avea cele mai mari sanse ca inainte de vot SA GANDEASCA (sa se gadeasca la subiectul votului si sa analizeze optiunile, variantele), nu sa voteze "conform indicatiilor de la Centru", fara ca macar sa stie pt CE anume ridica mana (sau baga bila, sau apasa butonul).

Ovidiu R.

Din nou un super articol marca Riscograma! Multumesc domnule Davidescu! Sunteti cel mai bun!

Flavian

Democratia. Pumnul in gura bagat celor 49% care gandesc altceva sau celor 40% care nu merg la vot de catre cei 30% care nu stiu ce fac. Politica. Praf in ochii celor care mai cred ca prin vot aleg ceva si in parlament se mai pot face minuni. Legea. Niste aberatii scornite de diverse grupuri de interes, votate stim noi cum de niste politicieni penibili si pe care unii le numesc legi. Dreptatea mi-o fac eu. Singura lege care mai are valoare in acest moment este cea a bunului simt: Guess Who – Manifest

Pe aceeasi tema, a intrarii in irelevanta a vechilor structuri, a statului si a legilor, un articol de la Dan Selaru: Dreptatea lui Benjamin Franklin. Nu va faceti iluzia ca lucrurile astea se intampla doar la noi: "Which Senators got paid off to support S.510 – the 'Food Safety' Modernization Act". Roberta manechina noastra e o banala amatoare cand vine vorba de "legi" cu dedicatie. Dar… la naiba, cica "legea" se aplica nu se discuta. Yea, right. Asa cum ziceam, legea bunului simt e singura care mai are o valoare in acest moment, restul prostiilor nu mai merita nici doi bani.

Florin Bejan

Problema cu dubla reprezentare nu o prea inteleg sa fiu sincer. In afara de Camera Lorzilor (mai sunt si alte camere superioare "nealese"?), care are atributii limitate de altfel, in sistemele parlamentare bicamerale vei fi reprezentat de doua persoane.

O varianta ar fi ca senatorii sa fie alesi pentru 6 ani iar deputatii 4 ani (oarecum sistemul american – ei au termene chiar mai scurte pentru unii din camera inferioara) si in felul asta s-ar mai diminua din problema "raspunderii disipate".

/social-democratii nu "detesta" sistemul actual

//subscriu totusi la felicitari pentru articol

Lucian Davidescu

@VictorCh

1. Să luăm chiar cazul Norica Nicolai. A candidat în circumscripţia Călăraşi şi a luat puţin sub 50% din voturi în colegiul ei. Ceilalţi doi liberali au luat peste 50% în colegiile lor, astfel că au intrat direct în Parlament. Din ACEASTĂ cauză, Norica Nicolai a rămas pe dinafară. Pentru că, deşi a fost prima din colegiul ei, s-a clasat ultima din propriul partid la nivel de circumscripţie.

2. Nu poţi fi sigur, poţi doar să concepi un sistem care îţi maximizează şansele.

@Ovidiu R.

Mulţumesc

@Florin Bejan

Corect, mă refer – mai exact – la redundanţă. Și mandatele, şi atribuţiile se suprapun perfect.

dragon

Harta e gresita, si Ungaria are sistem de vot mixt :D.

Lucian Davidescu

@dragon

Corect, mulţumesc, am modificat

Dan

Buna ziua, cred este foarte bun articolul ca studiu de caz si atit.

Schimbarile fundamentale care ar trebui facute ar fi cele legate de legea partidelor politice. Votul uninominal in doua tururi este cel mai ok pentru ca cel mai bun trebuie sa cistige.

Legea partidelor trebuie modificata astfel incit sa ofere posibilitatea ca :

1. Partidele sa se infiinteze foarte usor

2 procentul prin care un partid devine parlamentar sa fie mic

3. Statul sa trimita prin posta la toate familiile/persoanele cu drept de vot lista cu candidatii tuturor partidelor ai programele lor politice

4 alegeri partiale la doi ani ca la americani pentru reglarea unor schimbari aparute in piata politica

In acest fel problema celor mici care nu au bani

este rezolvata partial pentru ca legea va oferi sanse egale de informare votantilor si va

depinde exclusiv de politicienii acelor partide sa faca diferenta prin avantajele date de organizatie mici, mult mai creative si flexibile.

O parere doar

Lucian Davidescu

@Dan

"cel mai bun trebuie să câştige"

Cu asta nu-s de acord, cred că-i o pistă falsă. Ce să câştige? Nu-i niciun premiu în joc (n-ar trebui să fie). Alegătorul e cel mai bun, el trebuie să câştige.

VictorCh

“Un candidat se bate simultan nu doar cu competitorii lui din acelaşi colegiu, ci şi cu colegii lui din aceeaşi circumscripţie.”

"…a luat puţin sub 50% din voturi în colegiul ei. Ceilalţi doi liberali au luat peste 50% în colegiile lor…"

Poate ca am inteles eu gresit notiunile electorale (care – pe care o cuprinde, o include): colegiile electorale ale colegilor liberali (cei care au intrat direct in Parlament in detrimentul Noricai Nicolai) erau in aceeasi circumscriptie electorala cu colegiul dansei? Ei toti erau colegi de circumscriptie?

Lucian Davidescu

Da. O circumscripţie (judeţ sau sector) are mai multe colegii.

Pop Mihai

Ovidiu, nu te mai inchina la oameni care vorbesc frumos. Si demagogii vorbesc frumos (no offense autorului).

Acum, adresandu-ma autorului, nu ma leg de "demagogie" departe de acest site asa ceva, insa fata de multe articole bune, acesta este unul care cuprinde idei poate false, poate in contradictorii cu ce ar fi mai bine pentru sistem, pentru cetateni.

Sa le luam pe rand:

2. Cum adica ramane neatinsa nereprezentativitatea? pai sa zicem ca 40% dintr-un colegiu voteaza cu un om si iese pe acel colegiu un om cu 16% (nu intru in detalii, cunosc sistemul si observ ca il cunoasteti prea bine si dumneavoastra). Sigur, reprezentativitatea partidelor e aceeasi, dar cati oameni sunt reprezentati? Si sa nu aud ca ii reprezinta alt om din alt colegiu, din aceeasi circumscriptie, pentru ca e complet fals. Nici intr-un sistem 100% proportional nu se asigura reprezentativitatea. Democratia reprezentativa, ca si concept, a aparut in momentul in care o "comunitate", fie ea intreaga tara, a fost prea mare pentru ca toti oamenii sa-si dea cu parerea pentru orice. Ce am ales? Sa trimitem cate un reprezentant sa reprezinte oamenii. Adica oamenii isi aleg un reprezentant. Cata vreme sistemul iti impune un om care nu a fost ales de oameni, si iti zice, poate sa te reprezinte cineva din alt colegiu, este cu atat mai nereprezentativ. Putem zice ca dincolo de faptul ca fac parte din acelasi partid, alesul din alt colegiu a primit 0 voturi de la oamenii pe care "ar trebui sa-i reprezinte"si e chiar mai putin indreptatit fata de castigatorul cu 16% sa declare ca ii reprezinta pe acei oameni. Mai mult, nici nu o face! Ce candidat a mers in afara colegiului sa vorbeasca cu oamenii? Niciunul, pentru ca principiul de baza al sistemului e mai degraba "omul si colegiul", plus ca e normal sa se concetreze fiecare pe colegiul pe care a fost ales, inclusiv cel cu 16%, care cica ar trebuisa se intereseze de cei 16% din celelalte colegii.

3. nu are rost sa discutam despre uni- vs bi-cameral, dar aveti dreptate.

4. De ce militam pentru competitie dubla? Daca e sa avem oameni alesi dintr-un singur partid in toate colegiile? Nu e normal ca oamenii sa se bata in partid. Nu e normal ca un om sa aiba 40% intr-un colegiu, altul sa aiba 30% in alt colegiu si sa castige cel cu 30 (sigur ca vorbim de numar de voturi, dar presupunand un numar relativ egal al oamenilor intr-un colegiu) nici in interiorul partidului, nici intre partide. nici pentru clasa politica, nici pentru oameni nu e bine. vezi 2.

5. Imi indisplace Nicolai fiind din Cluj. Cu toate acestea, a avut aproape 50%. Adica ai lasat aproape jumatate din alegatori nereprezentati, ca sa mearga cineva din colegiu cu mult mai putin. Si aici nu intra restul oamenilor care oricum nu ar fi fost rteprezentati, pentru astfel procentul urca mult peste 50, al celor nereprezentati. Poate vei spune ca daca un partid castiga 50%-1 pe fiecare colegiu, merita sa aiba doar 50%-1 din parlament si paote eventual majoritate cu minoritatile. Eu iti spun ca un partid cu 50%+1 in toate colegiile are 100% din parlament, deci argumentul pastrarii proprotionalitatii, despre care am demonstrat ca are ca pret nsite absurditati, oricum nu e valid. Da, daca toti candidatii unui partid ar avea minim 50%+1 in cele 471 de colegii, am avea un parlament monocolor. Si e ori normal, pentru ca ne asumam asta cand introducem uninominalul, si atunci absurditatile pentru pastrarea PNL-ului Taricenesc in Parlament nu-si au rostul (hah, Crin si-a dat seama ca acum ei sunt pe 2 si de fapt e un sistem bun), ori nu ne asumam asta si lasam proportionalitatea. Ca cetatean, cred ca merita sa votez omul si sa-mi cunosc reprezentantul. Nu votez cu o politica a unui partid (care cuprinde multe idei si opinii) ci votez cu o politica a unui om. Iar daca mai multi oameni de drepata se unesc in parlament si sustin dreapta, foarte bine. De fapt, daca stam sa ne gandim de ce a aparut nevoie de identificare cu un partid, respectiv de ce avem nevoie de partide, cred ca ambele pot fi eliminate, daca potentialii candidati ar putea fizic sa explice toate politicile sale in domeniile de interes generale. Nu e posibil, deci exista o doctrina comuna, dar de aici si pana la a vota partide si nu oameni e o cale lunga si plina de greseli.

10. Sper ca partidele politice sa-si numeasca cei mai buni oameni pe care-i au, altfel ele pierd. Si daca nu pierd, atunci e vina oamenilor. Nu implementam sisteme pentru oameni prosti.

Revin la 2. Ce partide mici? Eu vreau sa-mi fa partid la Cluj. Nu cunosc pe nimeni din, sa zicem, Tulcea. Cum fac eu sa trec de pragul electoral pe tara, ca sa am macar 1-2 locuri in Parl? Nu mai usor fac activitate pe judet si in fiecare colegiu, explicandu-le oamenilor si am sanse la turul 2, respectiv la 4 senatori si 10 deputati? Trecerea pragului electoral este mult mai grea si nici nu asigura atatea locuri. Spre deosebire de Cernea, care in nic un sistem nu are sanse, eu chiar cred ca pot face mai multe, pornind de la teritorii mici.

loop

@Dan : Cu cat sunt mai multe partide politice, cu atat va fi mai greu sa se faca o politica de guvernare coerenta, uita-te la ce se intampla acum la noi , ce blocaj tampit exista in tara asta de atatia ani. Adu-ti amnite de guvernarea CDR cu 'jde factiuni si aliante, cand ajunsesera sa remanieze ministrii intre ei ca sa se pastreze portia de ciolan …

punk

Eu iti spun ca un partid cu 50%+1 in toate colegiile are 100% din parlament

De ce ? Pentru ca intamplarea face ca tu sa faci parte din majoritatea majoritatilor, si vrei un partid gras si frumos care sa-ti maximizeze tine beneficiile in defavoarea minoritatilor de orice fel ?

Un sistem pur-uninominal este o mare prostie cand ne uitam la starea jalnica a politicii romanesti. Avem nevoie de cel putin doua partide noi care sa creasca si sa forteze partidele existente fie sa se reformeze, fie sa dispara.

Tot ce putem spera este un sistem care sa gaseasca un compromis intre votul uninominal si cel pentru partid, in aceiasi masura in care romanii voteaza partidul vs. persoana.

Lucian Davidescu

@Pop Mihai

“sa nu aud ca ii reprezinta alt om din alt colegiu, din aceeasi circumscriptie, pentru ca e complet fals” Există întrebări cu răspuns exclus? 😀

2. Chiar dacă termenii sunt ambiguui (n-am găsit alţii mai buni), când spun reprezentativitate mă refer la reprezentarea proporţională a curentelor politice.

4. “Nu e normal ca oamenii sa se bata in partid?” Treaba lor. Dacă eu, alegător, am o pârghie în plus, cu atât mai bine.

5. Într-un sistem cu două tururi, Norica Nicolai mergea în turul doi, unde nu era total exclus să piardă.

10. Nu mă interesează vinovăţia altora, mă interesează ca sistemul să îmi servească mie interesele

Catalin

Parlament unicameral cu vot uninominal in 2 tururi de scrutin. Nu s-ar mai pune problema dublei reprezentari iar candidatul care castiga colegiul este in parlament. Astfel nu ar mai conta numarul partidelor fiecare avand atatia parlamentari cate colegii castiga. Dar cred ca principala problema a legislativului nu este modul cum este ales ci migratia de la un partid sau altul dupa alegeri fapt care in opinia mea este echivalent cu un fapt penal (inselaciunea). Adica un canditat cu vederi liberale castiga un colegiu unde votantii au majoritar orientare liberala si apoi trece la socialisti pt. unele beneficii personale (sau invers)?! Demnitarul care isi schimba orientarea politica sa-si piarda automat mandatul si sa se organizeze alegeri anticipate in colegiul de unde vine. Daca este reales bravo lui daca nu asta e.

florian

Foarte bun articolul, felicitari! Ma bucur sa descopar ca nu tot ce facem in Romania e prost sau insuficent analizat/

Pop Mihai

2. ok, vorbim de 2 reprezentari. pe mine ma intereseaza sa imi fie reprezentate interesele de un om care se identifica cu un curent politic (destul de greu de definit, depinde de la om la om), decat sa fiu reprezentat de un curent politic si atat. conteaza oamenii mult mai mult. In teorie, sunt curent si partide. In practica, e omul care, in fata faptului, isi da cu parerea, de obicei in fucntie de convingerile sale pe care le numim de stanga sau de dreapta. dar e REPREZENTANTUL meu. Pentru mine asta e mai important.

4. intr-adevar nu e cea mai amre problema ca se bat intre ei

5. foarte bine! daca norica nicolai castiga, castiga cu 50%+1, rezulta populatia nereprezentata era sub 50%. Daca mergea din turul 1, avea o legitimitate de sub 50% dar foarte aproape de jumatate, iar daca trimitem pe cineva de pe locurile 2-5 populatia reprezentata (de dragul discutiei sa ii zicem "direct reprezentata") e din ce in ce mai putina. Din nou, vorbind de reprezentarea intereselor oamenilor.

10. E interesul tau sa ajunga un om pe care "cei mai multi oameni"(preferabil majoritatea) il voteaza sau un curent (reprezentat de unul sau mai multe partide) pe care oamenii sa-l voteze? Daca prima varianta, atunci sistemul nu e bun, iar daca alegi a doua vairanta atunci nu s-au schimbat prea multe fata de proportionalul dinainte de 2007, decat ca oamenii sunt din intreaga romanie acolo. Insa nu ma mai ajuta deloc ca sunt din orasul meu, cata vreme nu ma reprezinta, in mod direct. cel mult ma ajut ca nu mai fura doar cei de pe lista propusa de la centru, ci fura "individual". Din nou, nu prea ma ajuta. Eu optez oricum pentru prima varianta si pana la urma la asta se rezuma toata discutia.

@punk

te-ai gandit ca poate sistemul a fost o cauza a actualei clase politice? Mai mult, daca ai nevoie de 2 partide noi, ele au mai multe sanse intr-un sistem uninominal.

"De ce ? Pentru ca intamplarea face ca tu sa faci parte din majoritatea majoritatilor, si vrei un partid gras si frumos care sa-ti maximizeze tine beneficiile in defavoarea minoritatilor de orice fel ?"

Nici pe departe. Eu doar constatam un fapt. Si anume, ca principiul reprezentarii curentelor, e pe undeva contrazis, avand in vedere ca intr-un colegiu in care un om ia peste 50%, automat castiga locul in parlament. Si atunci, nu-i mai bine sa avem ori sistemul anterior, ori oameni cu 50%+1 toti? Adica mult mai legitimi sa reprezinte un colegiu? Adica, daca nu vrei sa-ti asumi riscul asta(471 de oameni de la acelasi partid desigur oricum nu s-ar intampla), atunci nu trebuie sa fii de acord cu sistemul actual. Iar daca esti de acord cu sistemul actual, nu vad de ce nu l-ai perfecta? Eu din ce inteleg nu esti de acord.

Lucian Davidescu

@Pop Mihai

Nu ştiu sigur dac-am înţeles ce spui cu majoritatea de 50%.

Un partid cu jumătate din voturi poate lua 100% din locuri doar în sistemul cu două tururi (în sistemul cu un tur – FPTP – se poate şi cu mai puţin)

În sistemul românesc de acum, aşa ceva NU e posibil. În acest caz ipotetic este suplimentat numărul de locuri în Parlament (colegiile au şi câte doi reprezentanţi) atât cât este nevoie pentru păstrarea proporţionalităţi.

@Catalin

În cazul votului "ca pentru primar":

1. Alegerea individuală de genul acesta şi interzicerea migraţiei politice sunt contradictorii.

2. Câştigătorul are libertatea votului, deci oricum se poate alătura altei tabere formal sau informal.

3. În cazul acesta, partidele ar deveni – oricum – irelevante juridic. Efectiv nu ar fi nevoie ca ele să fie înfiinţate formal, doar simbolic.

4 şi cel mai important! Problema cea mai mare pe care o văd eu cu sistemul ăsta este că în Parlament nu sunt reprezentaţi oameni ci teritorii. Or interesele sociale din România nu sunt – cu excepţia celor maghiare – de natură teritorială, ci multistratificate. Deci e mai potrivit un parlament multistratificat. Eventual, ca soluţie de compromis, o cameră multistratificată şi una teritorială.

parvan

Pastrand specificul "riscograma" era interesant un grafic cu rata de refresh a parlamentarilor de la o legislatura la alta. penultimul paragraf ar putea fi astfel mai analitic 🙂 . refresh mai mare decat in 2008 n-a fost decat la CPUN vs MAN dar nici atunci factorul timp n-a lucrat cum zici tu, la 20 mai '90 refreshul a scazut, nu a crescut.

poate daca punem cifrele pe masa am putea sa reanalizam daca "fete noi" e o miza rationala sau este doar o emotie care ne indeparteaza de institutional si ne duce in tabloid.

Tot respectul pentru analiza conceptuala pe o tema "dezbatuta" foarte afectiv in spatiul public. Insa, poate bruiat de propriile afecte, gasesc viciata contrapunerea reprezentativitatii la nivel de populatie cu responsabilitatea la nivel de demnitar.

Concret, viciul ar consta in contrapunerea reprezentativitatii la nivel de alegator cu responsabilitatea la nivel de "ales".

Daca pui intr-o parte: fiecare cetatean care a exprimat un vot nemarginal (care depaseste pragul de intrare in parlament) este reprezentat in legislativ.

In cealalta parte ar trebui sa fie responsabilitate tot la nivel de cetatean: Indiferent daca un cetatean a votat sau nu parlamentarul din colegiu care a castigat mandatul, interesele lui sunt promovate de parlamentarul ales (de majoritate) ceea ce pune responsabilitate pe cetatenii care au votat parlamentarul ales. Cu cat uninominalul e mai "pur" cu atat cetatenii sunt mai responsabili in fata cetatenilor care au votat diferit. Cu cat anulezi mai mult vointa unor cetateni (care au votat minoritar si votul lor e anulat) cu atat cei a caror vointa s-a impus sunt mai responsabili in fata celor a caror vointa a fost anulata de sistemul electoral.

Responsabilitatea la nivel de parlamentar nu e opozabila niciunuia din cele doua sisteme. Indiferent cum a fost ales responsabilitatea parlamentarului tine de el, de partidul care l-a propus, de legi, de institutii. Marotele "intalnirilor cu cetatenii", "activitatii in teritoriul", aceeasi oameni vor candida in aceleasi colegii si vor fi sanctionati/premiati de aceeasi electori … sunt simple constructii discursive.

C.

Corectie importanta: sistemul actual de vot nu este unul "mixt". Este unul PUR proportional (vezi criteriile de stabilire a listelor eligibile, in textul legii) dar cu o metoda de selectie (procedura de atribuire) abracadabranta (prin colegii uninominale, cu exceptii).

Viciul major este metoda de selectie care nu are nimic stiintific si nu are nicio legatura cu principiile de baza ale unui sistem de vot. Exemple pe text, de exemplu, aici: premise.wordpress.com, pentru cei pe care chiar ii intereseaza (pentru ca, de fapt, nu intereseaza pe nimeni).

"Sistemul" este, fara exagerare, poate cel mai prost din lume, exista dictaturi in care doar se simuleaza democratia si au sisteme electorale mai coerente sau bantustane in care Constitutia banda desenata si au alegeri mai echitabile pentru cei care voteaza.

Cu tot respectul, chiar daca gasiti cateva "plusuri" fata de legea anterioara sau ca si rezultate, utilizarea acestora comparativa este o abordare sofista, pentru simplul motiv ca dupa actuala lege rezultatele in alegeri sunt cvasi-aleatorii. Se pot face predictii doar pe numere mari (max circumscriptii) si acelea bazate doar pe componenta proportionala a sistemului! De acolo incolo, ar fi mai echitabil un sistem bazat pe tragere la sorti. Macar teoria probabilitatilor are o baza stiintifica…

parvan

C: matematic poate fi catalogat "pur" reprezentativ dar perceptia publica si a "reprezentantilor" a facut ca efectele acestui nou mod de vot sa se departezeze de proportionalitatea votului pe care s-a castigat mandatul (vezi numarul de migratori, partid constituit direct in parlament etc).

personal impartasesc opinia ca aleatorul introdus de acest sistem este un element nociv (iar prin incercarea de controlare a aleatorului cu ajutorul altor institutii din colegiu este factor de disolutie) dar am constatat la numerosi concetateni ca tocmai acest aleatoriu este vointa lor politica.

PS: si eu am ajuns sa cred ca, la limita, pana si un sistem aleatoriu (ca la grecii vechi sau ca la juriile americane: aleator din "eligibili", eventual cu straturi prestabilite) ar fi mai putin confuz decat actuala improvizatie.

Lucian Davidescu

@parvan

Alte exemple: Ioan Talpeş a candidat în Bucureşti şi a pierdut. Anca Ciocumic a candidat în bucureşti şi a pierdut. Sistemul a funcţionat. Oameni au sancţionat figurile. Dacă erau pe locul trei sau patru pe o listă, acum erau în parlament.

@C. Pe cei care citesc aici sigur îi interesează, că altfel nu veneau 🙂

Nu este vot PUR proporţional. O singură persoană îţi asociază numele cu un singur partid.

parvan

Imi plac exempele tale 🙂 . Desi imi place sa cred ca talpes si constantineasca n-ar fi prins locuri eligibile, iar daca ar fi fost pusi pe locuri eligibile partidele ar fi pierdut mai multe voturi (circumscriptia fiind mai mare decat colegiul 🙂 .

PS: nu trebuie sa ma convingi ca au fost diferente nonideologice intre colegii, temerea mea e ca diferentele astea nu-s date de responsabilitatea alegatorilor ci de "reprezentarea" institutiilor din colegiu.

Temerea este amplificata in perspectiva unei noi iteratii pe acest "sistem" electoral pt ca, in predictia mea, variatia relativa a "vatafizarii" institutiilor are toate sansele sa fie mai mare decat eventualele beneficii aduse de eventuala crestere de responsabilitate a electorilor.

Lucian Davidescu

@parvan

La cât de mult le-au fost arătate feţele pe panourile din centrul oraşului (deci văzute de toţi bucureştenii) cred că ideea era să fie aleşi.

parvan

normal. nici nu indraznesc sa cred ca n-ar fi fost pe lista de 417. amageala mea e ca ar fi fost mai jos pe lista 🙂 .

Aminteam doar ca o buna parte din hazardul (pe care-l lauzi tu la punctul 10) provine doar din marirea numarului de locuri potential eligibile si nu-i musai ca toti cei care n-au intrat (ca n-au fost votati uninominal) … sa fi fost pe locuri eligibile in liste.

stan

intotdeuna am urat politrucii . pusi de iliescu pe lista sau ,,alesi " de pulime …

o sa ma duc si io la ,,vot " cand vom vota noi legile ( like oregon ) . ne vom vota noi reprezentantii in procese ( aka procurorul ) din an in an daca se poate , si voi fi judecat cu jurati ( sistemul ala undde avocatul apararii si cel al acuzarii sa fie de acord cu fiecare jurat . juratii dau verdictul si legea sa spuna exact cat ia omu . nu marje de genu de la 3 ani cu supendare pana la 7 ani executati dar intr-un sanatoriu sau puscarie gen hotel . legea care priveste sentintele la fel ca toate legile le da tot pulimea ca tot ei vor respecta sentintele )

sunt dispus sa-mi asum riscurile si pot tolera un astfel de ,,sistem " . imi asum faptul ca , oameni mai destepti ca mine sau mai prosti au aceleasi puteri & ma voi supune unei majoritati care poate sa greseasca .

sitemul asta republican cu aristocratie ( puterea celor putini ) ,,aleasa " sau ,,pe lista " ma lasa rece . nu inteleg ce tot ii dati cu democratie in sus , democratie in jos cand in lume exista numai aristocratie ( republicana , militara sau religioasa ) .

Gregorian

Avem un sistem uninominal aproape pur, devine mixt datorită redistribuirii, însă în actuala formulă lista tuturor oamenilor pe care îi trimitem indirect în parlament nu apare pe buletinul de vot.

Lista aceea trebuie să conţină toate propunerile unui anumit partid pentru circumscripţiile din colegiul curent (plus una sau două rezerve care ar putea să prindă un loc la redistribuire) şi să fie publicată într-o căsuţă adiacentă căsuţei ce conţine numele candidatului aceluiaşi partid în colegiul curent.

Cred că actualul sistem trebuie uşor corectat pentru a transparentiza acest lucru şi în plus cred că numărul circumscripţilor trebuie modificat, micşorat urmând ca locurile astfel economisite (prin micşorarea numărului de circumscripţii) să fie folosite doar pentru redistribuire.

De asemenea, cred că un al doilea tur de scrutin între candidaţii clasaţi într-o anumită circumscripţie ar fi soluţia cea mai corectă pentru evitarea unor anomalii şi ar da o şansă în plus unor candidaţi independenţi care se bucură de sprijin popular.

Rezumat:

+ Micşorare a numărului de circumscripţii dintr-un colegiu pentru a crea locuri speciale destinate redistribuirii.

+ Liste cu toţi candidaţii din colegiu sub candidatul din circumscripţie, pentru a le arăta alegătorilor care sunt posibilii beneficiari ai procesului de redistribuire.

+ Al doilea tur de scrutin pentru desemnarea câştigătorului unei circumscripţii, pentru a da o şansă în plus candidaţilor independenţi.

Nicu

Îmi explica si mie cineva de ce un sistem pur uninominal in doua tururi in urma căruia sa fie aleşi cei 200 sau 300 de parlamentari nu ar fi reprezentativ?

E ca si cum ne-am trimite primarii aleşi local sa ne reprezinte in Parlament.

Migratia politica ar fi de la sine rezolvată fiindcă nu am mai alege partidul ci persoana cu ideile sale. Nu ar mai fi nevoie de prag electoral, partide si alianţe.

Partidele ar deveni simple curente de idei. Grupurile s-ar forma in Parlament si nu ar mai fi pana la urma nevoie nici departide etnice. Responsabilitatea politica ar creste.

Acum, ca in Parlament ar intra persoane cu o ţinuta politica slaba e o alta poveste si tine de educaţia electorilor. Pana la urma la asa alegători – asa reprezentanţi !

Mihnea Anastasiu

Eu sunt de părere că votul uninominal şi renunţarea la bicameralism sunt nişte mari păcăleli. Primul scade reprezentativitatea votului, iar în forma actuală este şi destul de greu de înţeles, iar al doilea face din Parlament nu o instituţie de dezbatere a legilor, la care să se ajungă la un compromis rezonabil şi în care să existe un sistem de checks and ballances, ci un mecanism de legiferare cât mai rapidă, dacă se poate fără pic de dezbatere şi cu rezultat dinainte cunoscut de majoritatea parlamentară. Oamenii se lasă prea uşor influenţaţi de apostolii votului uninominal şi ai unicameralismului, uitând că numai în dictaturi mecanismul de legiferare este imediat. În democraţiile consolidate, o lege importantă poate petrece ani de zile de la iniţiere, până la consultări, dezbateri, negocieri, compromisuri, vot şi implementare…

Mihnea Anastasiu

Eu sunt de părere că votul uninominal şi renunţarea la bicameralism sunt nişte mari păcăleli. Primul scade reprezentativitatea votului, iar în forma actuală este şi destul de greu de înţeles, iar al doilea face din Parlament nu o instituţie de dezbatere a legilor, la care să se ajungă la un compromis rezonabil şi în care să existe un sistem de checks and ballances, ci un mecanism de legiferare cât mai rapidă, dacă se poate fără pic de dezbatere şi cu rezultat dinainte cunoscut de majoritatea parlamentară. Oamenii se lasă prea uşor influenţaţi de apostolii votului uninominal şi ai unicameralismului, uitând că numai în dictaturi mecanismul de legiferare este imediat. În democraţiile consolidate, o lege importantă poate petrece ani de zile de la iniţiere, până la consultări, dezbateri, negocieri, compromisuri, vot şi implementare…

riscograma

Sistemul uninominal de acum este greu de înţeles dar uşor de aplicat şi păstrează reprezentativitatea. De acord că legiferarea rapidă e o problemă, însă România are acum un parlament zerocameral de vreme ce un singur om – prim-ministrul – poate emite texte cu valoare de lege.

riscograma

Sistemul uninominal de acum este greu de înţeles dar uşor de aplicat şi păstrează reprezentativitatea. De acord că legiferarea rapidă e o problemă, însă România are acum un parlament zerocameral de vreme ce un singur om – prim-ministrul – poate emite texte cu valoare de lege.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.