Standard
Lucian Davidescu

Cum să desfiinţezi statul: Mic ghid de gherilă anarhistă

Statul minimal, taxarea redusă şi libertatea de piaţă sunt singurele soluţii care mai pot ajuta România. Cu o condiţie: să aibă cine le dicta!

Republica Minerva a fost singura încercare serioasă de societate libertariană. Câţiva entuziaşti s-au apucat să construiască din banii lor, în 1972, o insulă artificială pe un recif din Pacific. La doar câteva luni distanţă, Regatul vecin Tonga, un arhipelag polinezian cu doar 100.000 de băştinaşi, a declarat război: „acolo pescuiam noi”. Coloniştii s-au dat duşi fără violenţă. Morala: calculul economic dă cu virgulă printre băştinaşi. Asta a avut tot timpul Keynes şi n-a avut Hayek: people skills.

5 sugestii:

1. Nu uita că eşti o minoritate. Poate te duce capul mai mult decât pe oricine, poate înţelegi economia până la ultimul detaliu, dar eşti în postura din care nu poţi impune nimic, nimănui. Ia exemplu de la socialişti, ascultă ce spun oamenii şi fă-te că îţi pasă! Singura şansă este negocierea la sânge şi bătaia pentru fiecare palmă de loc.

2. Nu speria vânatul. Până una-alta, majoritatea strigă huo când vorbeşti de privatizare în educaţie sau sănătate. Dacă le spui că banii din hârtie trebuie să dispară ieri, îţi vor răspunde scurt că eşti pupu. Sisi. Pa.

3. Statul există. Acceptă asta, e un fapt. Că nu-ţi convine, e partea a doua. Dar nu te face că nu există, pentru că nu mai înţelege nimeni nimic. Şi toată munca domnilor Mises, Hayek, Rothbard etc. riscă să pară… vezi 2.

4. Nu poţi şterge tabla. Porneşte de la ce ai şi maximizează cum poţi, fie şi prin metode neortodoxe. Nu contează regulile, contează rezultatulUite un exemplu: Poate că e perfect legitimă şi ştinţifică ideea că dieta strictă şi sportul sunt suficiente petru o viaţă sănătoasă. Ba chiar ai văzut studii cum că pacientul are şanse mai mari să moară pe mâna medicului, în spital, decât acasă. Dar când ai de tratat un alcoolic fumător care a venit la tine cu insuficienţă renală şi plăgi înjunghiate, ce faci? Îl trimiţi să alerge după morcovi, că aşa ai citit la manual şi aşa ţi se pare corect? Sau îl bagi la morfină, dializă şi cuţit?

5. Nu aştepta ca, după ce criza va schilodi statul, libertatea să vină de la sine. După asemenea momente apar – cel mult – dictaturi. Dacă nu eşti pregătit să fi convingător, alţii vor fi.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

C

Auch…doare.

Tactica imi pare corecta pana nu mai ai unde sa te ascunzi.

Poate in locul unor cursuri aflate acum in programa ar trebui sa se predea un pic de economie, un pic de notiuni bancare, niste chestiuni practice "cum sa-ti infiintezi o firma", cum sa folosesti un card , cum functioneaza si care sunt beneficiile asigurarilor, etc..la nivel elementar. Poate chiar sa incerci sa le explici corelatii. Minime( asa cum te-ai opri la medii in matematica- materie de a-6-a)

Cred ca singura sansa este sa ridicam un pic nivelul de educatie al celor care sunt masa de manevra al socialistilor. Sigur pensionarii, majoritatea, sunt reticenti…ei le stiu pe toate.Dar avem o speranta in generatiile mici necoapte.

Macar daca stapanesc notiunile poti sa explici mai tarziu ceva; acum multora le vorbesti ds SF-uri cand ataci asemenea subiecte

iokan

Bucurati-va -partial e rozolvat, in domeniul medicamentelor.Statul nu mai poseda farmacii. Suntem loa mana privatilor, care ridica preturile astronomic .Si le merge bine- de aceea ne-am pricopsit cu n farmacii /m2.Exista mafia: marile firme medicamente -doctori-farmacisti , care consuma bugetul de sanatate , desi acesta s-a dublat parca un ultimii ani.Am ramas pe mana rapacitatii particulare, cautatoare de profit pentru consiliul de administratie /proprietarii firme.Un stat cu functionari bine paziti sa nu cada victima coruptiei-(care, apropos, pleaca de la marile firme cvasimonopoliste sau potentati locali) . ar faca mai mult bine populatiei, masei, decat firmele care ajung sa plateasca soferii ce plimba medicamentele mai mult decat primeste un doctor.Exista venituri nesimtite nu numai la satt, ci mai ales la privat, in sectoare monopoliste.

andrei

@iokan…hehe ai omis faptul ca intr-o societate libertariana, acele firme private nu ar mai avea de la cine sa consume bugetul de sanatate pentru ca pur si simplu nu va mai fi stat. Ar ramane pe piata doar acele firme competitive, iar daca vor creste prea mult pretul medicamentelor, lumea nu va mai cumpara de la ei si vor da faliment. De asemenea, stiai ca adaosul comercial la medicamente este intocmit de catre stat? Asadar, statul hotaraste intre ce limite fiecare farmacie poate stabili pretul unui medicament…Oricum ai lua-o vinovatul va fi intotdeauna statul si socialismul…

Cezar

@iokan Tu esti naiv daca crezi ca doar farmaciile privatilor sunt orientate pe profit.Principala problema a farmaciior si producatorilor (citeste si ultima fraza ) de medicamente este ca statul le da banii foarte greu spre deloc cu spagi, interventii..care cresc costurile.

Nu te mai plange ca la farmaciile de stat ai fi gasit medicamente ieftine, daca statul mergea cu farmaciile pe pierdere ca sa ai tu medicamente ieftine cand aveai nevoie odata sau de 2 ori pe an, dar plateai impozite pe fiecare leu castigat cinstit.

Cine sa pazeasca functionarii de stat ? alti functionari de stat? De ce sa nu isi pazeasca mai degraba fiecare individ propria avutie ?

Apropo de medicamente, sunt multe laboratoare clandestine in tara ca ambaleaza medicamente sub numele mai multor firme (piraterie) si le vand prin farmacii, arata indentic …dar efectul este mediocru sau chiar placebo.

Sfatul meu este sa cumparati daca puteti de afara , oricum sunt si mai ieftine si efectul lor se face simtit asa cum scrie pe prospect. "testat pe propria piele" 🙂

Cezar

@Davidescu , da ai doarte mare dreptate, un atac direct asupra mentalitatilor nu are nici o sansa de reusita.Stim asta , Ratiu, Coposu, l-au incercat si adversitatea impotriva capitalismului a crescut imediat la cote de neimaginat.

Am avea nevoie de niste tehnici de lupta "corp la corp", poater si ceva NPL, daca fiecare dintre noi lumineaza macar inca un om, vom fi de 2 ori mai multi.

Traiasca lupta mpotriva socialistilor-burghezo-securisti!

de-a dura lex

cum să desfiinţezi statul?

foarte simplu: alegi de două-trei ori consecutiv acelaşi partid şi-l fură cu totul.

Stan Patitu

Problema libertarianismului este faptul ca e la fel de dogmatic ca si comunismul. Libertarienii se comporta asemei unor sectari care cred ca detin adevarul si, intr-un fel sau altul, trebuie sa-l impuna si "celor care nu inteleg". Societatea lor ideala e comuna primitiva: fiecare pentru el, fara nicio regula, cel cu bata mai mare il omoara pe cel slab si totul in numele profitului si al libertatii. Cine se opune este un "dusman de clasa" si trebuie exterminat. Comunistii visau la statul total, iar libertarianii la niciun stat. Ambele curente sunt extremiste. IN comunism individul era strivit de catre stat. IN societatea anarho-libertariana individul va fi strivit de alti semeni ai sai sau de corporatii pentru ca nu va mai exista cine sa impuna niste reguli de coexistenta.

stan

..la fel ca si in .., comunism ..

stan

@stan patitu

pai asta suntem nene . fiecare trage pentru el . asta e valabil pentru toate fiintele vii . instinctul de conservare e mai puternic ca orice .

si liberalism ( in varianta ,,austriaca " ) NU inseamna anarhie . nteles

pai iti protejezi TU interesul .

la fle ca sin socialism , comunsim , m.UE , nato , evu mediu ,..etc. asa cum e si va fi ..

ionut

De cand e libertatea dogmatica? 😀

de-a dura lex

@ ionut

nici în lucrările creştine, musulmane, comuniste, fasciste ş.a.m.d. nu scrie că trebuie folosită bâta împotriva cuiva.

aşa se întâmplă de fiecare dată când o idee devine ideologie (dogmă) şi apare un grup formalizat care şi-o însuşeşte (nu libertatea este dogmatică, cum te-ai exprimat anterior, ci libertarianismul).
organizaţia respectivă, ca atare, devine mai importantă decât ideologia.
şi membrii ei se consideră „cei buni”, cei din afară fiind „cei răi”.
aşa că se pune mâna pe bâtă.

ionut

"fiecare pentru el, fara nicio regula, cel cu bata mai mare il omoara pe cel slab si totul in numele profitului si al libertatii."

Sunt curios unde a vazut asta autorul nazbatiei de mai sus in lucrarile libertariene?

"Cine se opune este un “dusman de clasa” si trebuie exterminat"

Fals! Cine se opune libertatii este agresor, caruia sigur ca trebuie sa-i raspunzi pe masura (se cheama legitima aparare).

ionut

„Cum desfiintezi statul”?

Ce este statul? Un monopol artificial (inmanat). Raspunsul vine de la sine: „spargi” monopolul, ii opui acestuia o alternativa real privata. Si gata.

ionut

@de-a dura lex

1) Libertarienii autentici nu sunt grup! Sunt individualisti. "Organizatia" despre care vorbesti e o halucinatie/iluzie.

2) D.p.d.v. libertarian "rau" = agresor . Si atat. In rest toti sunt "buni" ,sau, mai bine spus, libertarianismul nu face nici o judecata de valoare (care logic ar fi subiectiva) asupra acestora. Deci libertarianismul ca promotor al libertatii n-are cum sa fie dogmatic decat intr-un singur sens: acela in care libertatea insesi este dogmatica. Si ESTE, in sensul ca nu poti spune ceva de genul "sunt liber cam … 83%" 🙂

de-a dura lex

@ ionut

şi cam cum menţii ordinea socială în absenţa statului?
cum faci ca oamenii să nu se omoare unii pe alţii?

ps. eşti sigur că foloseşti corect cuvintele [i]grup[/i], [i]organizaţie[/i] şi [i]individualism[/i]?

grup = ansamblu de persoane cu trăsături comune.
în acest caz, trăsătura comună este gândirea specifică libertarianismului – libertarienii autentici chiar formează un grup.

organizaţie = grup care acţionează pentru atingerea un obiectiv comun (obiectiv al grupului ca atare).
în momentul în care doi libertarieni autentici încearcă să convingă lumea că libertarianismul este bun, formează deja o organizaţie.

[i]individualism[/i] nu înseamnă a nu forma un grup.
înseamnă „a aborda individul ca individ şi nu ca membru al grupului”, nu „a nu-i aparţine unui grup” – sunt lucruri total diferite.

ionut

@de-a dura lex

organizatie = asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activităţi organizate.
Repet, renunta la halucinatie 😉

„şi cam cum menţii ordinea socială în absenţa statului?”

Securitatea/apararea sunt bunuri economice cu nimic diferite de celelalte, asa ca mecanismul optim pentru oferirea lor e piata. Firme de securitate (asigurare) concurente si private.

de-a dura lex

@ ionut

fals, o organizaţie nu necesită un regulament/statut.
cuvântul „organizaţie” este un termen de specialitate – puţin îmi pasă ce scrie într-un dicţionar generalist, importantă e definirea din acea specialitate (managementul, în acest caz).
iar în management organizaţia e definită exact aşa cum am scris în mesajul anterior – un grup de oameni care acţionează împreună pentru atingerea unui scop comun, al grupului.

——

nu mi-ai răspuns la întrebarea din mesajul anterior.

pe de o parte, nici vorbă ca securitatea şi apărarea să fie bunuri economice, supuse mecanismului pieţei.
un bun economic este un bun produs de cineva cu anumite costuri, costuri care urmează să fie recuperate pe baza preţului de vânzare.
nici vorbă de aşa ceva în cazul securităţii/apărării.

dar hai să lăsăm naibii partea de teorie economică, s-o luăm cât se poate de practic.
trăieşti într-o societate fără stat, iar individul X, care are posibilitatea fizică să-ţi dea în cap, vrea să-ţi dea în cap.
ce-l opreşte?
răspunsul meu este simplu: „nimic”.
sunt curios care este răspunsul tău.

ionut

@De-a dura lex

1)"un bun economic este un bun produs de cineva cu anumite costuri, costuri care urmează să fie recuperate pe baza preţului de vânzare (daca cineva este interesat de achizitionarea lui)

Nu vrei sa te mai gandesti? 😀

2) Ti-am raspuns la intrebare, da' n-ai fost atent.

Raspunsul e, exact ce-l "opreste" si acum (in afara de mijloace proprii, gard, caini, arma) adica politie, justie, practic firme de asigurare. Doar ca sunt real private, adica mult mai eficiente ca acum.

Tu ai impresia ca-l opreste teama de "institutiile statului"? 😀 😀

3) In ceea ce priveste "organizatia" iar esti in eroare, de exemplu etatisti sunt multi: si socialistii si liberalii si ecologistii si utilitaristii si egalitaristii. Acestia nu formeaza insa , nici pe departe, o organizatie. E ca si cum ai spune ca omenirea (cu exeptiile de rigoare) e o organizatie cu scopul de mentinere a vietii 😀

"importantă e definirea din acea specialitate (managementul, în acest caz)."

Ma umfla rasul! Nu vrei sa renunti la gogosi d'astea? Limbajul (fie el de specialitate) nu poate "viola" limba romana. E bine sa lupti cu conformismul, conditionarile si spalarea pe creier.

donjoe

Păi el, marele geniu pseudo-libertarian, s-a gândit dinainte la asta şi şi-a angajat firmă de pază şi protecţie sau s-a făcut abonat la vreo "poliţie privată". Aşa cum s-a gândit dinainte şi că va avea nevoie de şosele pe care să meargă şi s-a abonat la una dintre multiplele reţele private de drumuri, la una de trenuri etc., şi plăteşte la fiecare sume astronomice, dar măcar e "liber".

Cum sume astronomice? Păi ce Dracu' de eficienţă poate să aibă o poliţie privată care nu e legată de un sistem centralizat de evidenţă a persoanelor? Probabil fiecare poliţie privată va trebui să plătească tribut pe la toate firmele private de managementul datelor personale ale populaţiei (ca să fie sigură că prinde pe toată lumea, că nu toţi indivizii îşi vor da datele personale pe mâna oricui le cere) şi asta se va simţi în preţul serviciilor respectivei poliţii.

La fel, abonamentul la şoseaua privată va costa e-norm, câtă vreme nu toată lumea vrea să se aboneze la aceleaşi şosele şi deci fiecare firmă de administrare a unei reţele de şosele va avea mai puţini clienţi dar va trebui să ofere aproximativ aceleaşi lungimi de drum, ca să poţi ajunge măcar de la o reşedinţă de judeţ la alta dacă nu mai rău, iar asta va costa disproporţionat faţă de numărul de clienţi. Nu mai vorbim că reţelele multiple de şosele nu vor putea evita să se intersecteze, deci fiecare administrator de şosele va trebui să le plătească celorlalţi câte ceva pentru toate punctele de intersecţie unde se consideră că avantajul intersectării e de partea lui.

Şamd., aş putea continua la nesfârşit să arăt toate imbecilităţile şi ineficienţele care se pot naşte din aplicarea orbească a dogmei pseudo-libertariene de grădiniţă care se pare că excită din ce în ce mai mulţi naivi români. (Aşa e când n-ai gândire proprie, reacţionezi extremist ca un adolescent la toate influenţele din jurul tău: dacă ceva te-a deranjat în trecut şi reuşeşti să scapi, devii adeptul extremist al opusului acelui ceva. Cum am scăpat din ateismul de stat, cum am devenit toţi mari "creştini" mozolitori de icoane şi lingători de moaşte. Cum am scăpat de sub influenţa Rusiei, cum ne-am americanizat instant, înfulecând hulpav din orice se scurgea din SUA în direcţia noastră. Cum am ieşit din comunism, cum am devenit adulatori fanatici ai capitalismului liber-pieţist, care văd că devine pentru unii o nouă religie – dincolo de critică, dincolo de dovezi, dincolo de raţiune. Halal să ne fie.)

ionut

@donjoe

"Păi ce Dracu’ de eficienţă poate să aibă o poliţie privată care nu e legată de un sistem centralizat de evidenţă a persoanelor?"

Cine le impiedica sa aiba o baza de date comuna?

In ceea ce priveste producerea oricarui bun economic, piata libera este superioara monopolului artificial (statul). Iar transportul, infrastructura, "educatia", siguranta sunt bunuri economice.

Sume astronomice? In orice caz mult mai mici decat se platesc in situatia de acum: vezi deficitele bugetare "suverane".

"dogmei pseudo-libertariene de grădiniţă"

Libertatea cuvantului e o arma cu 2 taisuri in care multi nepriceputi "se accidenteaza" 😀

"dincolo de dovezi"

Dovezi? Care dovezi ? Pana acum dovezile demonstreaza ca orice activitate "privata" (ca de fapt toate sunt controlate si reglementate de stat) e mult mai ieftina decat cele de stat. Iar daca ar fi REAL privata ar fi si mai ieftina.

peter

Da de ce nu va duceti si voi, libertarienii romani, pe o insula pustie sa organizati acolo societatea perfecta? Si sa ne mai lasati …

ionut

@peter

Suntem pe „o insula aproape … pustie” 😀

peter

Da, ionut, ai dreptate. Romania e, din toate statele UE, cel mai aproape de un paradis libertarian. Justita e privata, oligarhii au propriile servicii de protectie si informatii, partidele la fel, educatia si sanatatea publica sunt in prag de desfiintare.
Inca un mic efort si veti fi libertarieni

de-a dura lex

@ ionut

« 1)”un bun economic este un bun produs de cineva cu anumite costuri, costuri care urmează să fie recuperate pe baza preţului de vânzare (daca cineva este interesat de achizitionarea lui)
Nu vrei sa te mai gandesti? 😀 »

nu, nu vreau să mă mai gândesc, am făcut-o îndeajuns în trecut.
un bun economic este ceea ce am scris.
probabil că tu te gândeşti la bunuri, nu la bunuri ECONOMICE (aşa cum ai scris).

« 2) Ti-am raspuns la intrebare, da’ n-ai fost atent.
Raspunsul e, exact ce-l “opreste” si acum (in afara de mijloace proprii, gard, caini, arma) adica politie, justie, practic firme de asigurare. Doar ca sunt real private, adica mult mai eficiente ca acum.
Tu ai impresia ca-l opreste teama de “institutiile statului”? 😀 😀 »

nu, nu mi-ai răspuns deloc.
pe ce baze s-ar impune o poliţie şi o justiţie private?
şi pe ce baze s-ar putea constitui asemenea instituţii?
să nu uiţi: ideea este că n-ar exista stat, deci nu ar avea cine să stabilească că o anumită instituţie (privată sau nu) are autoritate în comunitate.
într-o asemenea societate îmi fac şi eu poliţia mea proprie, cine mă opreşte?
şi mă apuc să împuşc membrii celorlalte poliţii.
şi îmi fac o justiţie care să-i condamne la moarte pe toţi cei care nu i se supun.
de cine să asculte un individ oarecare?

« 3) In ceea ce priveste “organizatia” iar esti in eroare, de exemplu etatisti sunt multi: si socialistii si liberalii si ecologistii si utilitaristii si egalitaristii. Acestia nu formeaza insa , nici pe departe, o organizatie. E ca si cum ai spune ca omenirea (cu exeptiile de rigoare) e o organizatie cu scopul de mentinere a vietii 😀 »

oricât te-ai împotrivi, nu poţi stabili tu sensul cuvintelor, cât timp restul lumii nu aderă la opinia ta.
organizaţia este ceea ce am scris.
dacă doreşti, îţi pot reda definiţiile din manualele de management.

în privinţa argumentului că „atunci şi omenirea ar fi o organizaţie cu scopul de menţinere a vieţii”, este fals:
membrii omenirii nu acţionează organizat pentru atingerea scopului comun (nu al tuturor, ci comun! – atenţie la sens) de menţinere a vieţii.
există doar unele grupuri care acţionează astfel, iar ele chiar sunt organizaţii.

« “importantă e definirea din acea specialitate (managementul, în acest caz).”

Ma umfla rasul! Nu vrei sa renunti la gogosi d’astea? Limbajul (fie el de specialitate) nu poate “viola” limba romana. E bine sa lupti cu conformismul, conditionarile si spalarea pe creier. »

ai ceva scăpări şi în ceea ce priveşte înţelegerea fenomenului lingvistic.
a viola o limbă (sau orice altceva) înseamnă a-i încălca regulile.
iar regulile unei limbi sunt gramaticale, de topică etc., în niciun caz de semantică.
da, limbajul de specialitate nu poate viola o limbă, dar aceasta înseamnă că nu poţi folosi într-un limbaj de specialitate o nouă categorie gramaticală (un al patrulea gen, de pildă, sau un alt timp al verbelor) ori o topică care iese din limitele acceptate.

în privinţa semanticii, lucrurile stau aşa:
un termen are sensul cu care este folosit în limba respectivă (uneori doar de un grup restrâns).
dacă este un termen de specialitate, sensul principal este cel definit în acea specialitate, putând exista eventual şi alte sensuri diferite, în vorbirea comună.
nu se pune deloc problema vreunei violări a limbii.

un exemplu pe care ar trebui să-l înţelegi foarte uşor, dacă ai trecut de clasa a V-a:
în limbajul comun cuvântul „greutate” vizează numărul de kilograme ale unui obiect.
dar în limbajul de specialitate din fizică acea mărime este numită „masă” – prin kilograme se măsoară masa, greutatea fiind exprimată în newtoni.
în limbaj de specialitate este total incorect să spui „greutate de 10 kg”.
nici vorbă de vreo violare a limbii de către fizicieni.
dacă, totuşi, crezi că fizicienii violează limba română prin definiţiile diferitelor mărimi fizice, te rog să sesizezi AcademiaRomână.

la fel şi în cazul cuvântului „organizaţie” – este un termen din domeniul managementului, sensul principal este cel din management (pe care ţi l-am scris).

pe de altă parte:
un cuvânt are toate sensurile cu care este folosit (care sunt recunoscute).
dacă un cuvânt are un sens într-un domeniu şi un sens diferit într-alt domeniu, atunci acel cuvânt are ambele sensuri în limba respectivă.
iar dacă un termen are un anumit sens într-un domeniu, iar în altul are un sens mai larg, sensul „de ansamblu” al termenului este, fireşte, acela mai larg.
în cazul nostru, „organizaţie” are sensul mai larg, pe care l-am invocat: acela de „grup de oameni care acţionează împreună pentru atingerea unui scop al grupului”.

John Galt

Lipseste Constitutia.

Adica exact ce ar fi facut diferenta intre anarhia (socialista) in care suntem acum si un liberalism clasic de dreapta, anglo saxon si libertarian cum e la mama lui acasa prin tea party-urile din US.

Si stii de ce? Pentru ca in dreptul francez invatat de 'ntelectualii tarii "proprietatea este un moft". Milioanele de victime din trecut.. doar un numar.

Trecerea din extrema stanga in cea dreapta (as in CORECTA, JUSTA, NATURALA), se va face PRIN FOC SI SABIE.

Petre, eu zic sa te pregatesti..

😀

ionut

@peter

1) Justitia e "privata", da' cu bani de la … buget!

2) Oligarhii au "propriile" servicii, da' cu bani de la buget!

3) Partidele la fel.

4) Sanatatea si "educatia" sunt in prag de desfiintare, da' cu bani de la buget!

Observi care e invariantu'? "Banii de la buget" fac posibile toate astea. Solutia e simpla 😀

Ti se pare ca-n ue e altceva? "Stay tuned", ca sa zic asa! Banuiesc ca stii ce deficite bugetare suverane "isi fac veacul" prin ue (si nu numai) si cresc in fiecare zi ca fat-frumos!. Atat poate statu'.

ionut

@De-a dura lex

1) Tu ai impresia ca bunul economic numit securitate/siguranta creste in copaci? Ai impresia ca e gratis?

2)"pe ce baze s-ar impune o poliţie şi o justiţie private?"

Pai "pe baza" ca orice monopol artificial este nociv. " Pe baza" ca cel caruia i-a fost inmanat monopolul impunerii constrangerii, prin initierea volentei coercitive (adica statul), se situeaza el insusi in afara acestei constrangeri, devenind astfel primul agresor.

3) Pentru a fi o organizatie nu e de ajuns sa fi un grup cu un scop comun, ci sa si actionezi organizat.

Conform definitiei tale si spectatorii de pe un stadion formeaza o organizatie! 😀

E o definitie eronata cea din "manualul de management". Definitia corecta este cea pe care am dat-o eu. Si conform ei nu exista organizatia libertarienilor, sau daca exista nu e de sorginte libertariana.

4)"în limbaj de specialitate este total incorect să spui “greutate de 10 kg”."

In orice limbaj este incorect sa spui "greutate de 10 kg"! 🙂

Eu am mai auzit enormitati d'astea de la un jurist, de exemplu, care sustinea ca "in limbajul juridic cuvantul fortuit are alt sens decat in cel obisnuit".

@John Galt

Constitutia (una dintre cele mai liberale din lume) nu a impiedicat sua sa involueze progresiv de la un stat minimal la unul socialisto- fascist, in mai putin de 300 de ani!

E o involutie inevitabila a statului (mai ales cel democratic, in care justificarea tuturor deciziilor se iau pe baza de numar). Odata ce-i inamanezi statului monopolul initierii violentei si al extragerii de proprietate (taxarea si impozitarea), acestava avea tendinta inerenta de a folosi aceasta pozitie (de monopolist) la maxim, nu la minim.

de-a dura lex

@ ionut

« 1) Tu ai impresia ca bunul economic numit securitate/siguranta creste in copaci? Ai impresia ca e gratis? »

poftim???!!!

de unde până unde o asemenea întrebare?!

tu citeşti, măcar, postările cărora le răspunzi?

nu prea cred, că altfel n-ai replica într-un asemenea mod, lipsit total de sens.

te rog mult să nu pui pe seama mea afirmaţii care n-au nici cea mai mică legătură cu ceea ce am scris.

iar în calitate de absolvent de ştiinţe economice (şi acum profesor în acea facultate), te rog foarte mult să te documentezi înainte să mai vorbeşti de bunurile economice (sau de alte concepte din domeniu), pentru că faci nişte confuzii enorme.

« 2)”pe ce baze s-ar impune o poliţie şi o justiţie private?”

Pai “pe baza” ca orice monopol artificial este nociv. ” Pe baza” ca cel caruia i-a fost inmanat monopolul impunerii constrangerii, prin initierea volentei coercitive (adica statul), se situeaza el insusi in afara acestei constrangeri, devenind astfel primul agresor. »

tu îţi dai seama ce spui?!

dacă autoritatea n-ar fi *monopolistă* (nu e corectă folosirea acestui cuvânt în postarea ta, dar trec peste asta, e clar ce ai vrut să spui), ar exista cel puţin două autorităţi în aceeaşi privinţă.

ceea ce ar fi absurd.

unitatea (individul sau organizaţia) ar fi în situaţia în care să urmeze reguli contrare.

dar mai mult: dacă unitatea ar avea libertatea să aleagă autoritatea căreia să i se supună, ar însemna că restul nu sunt autorităţi – în mod logic, dacă ar exista cel puţin doi indivizi care să aleagă două autorităţi diferite, ar însemna că fiecare dintre "autorităţile" existente nu este, de fapt, o autoritate, deci n-ar exista autoritate deloc.

n-ar exista nici securitatea de care îţi place să vorbeşti, nici multe altele.

« 3) Pentru a fi o organizatie nu e de ajuns sa fi un grup cu un scop comun, ci sa si actionezi organizat.

Conform definitiei tale si spectatorii de pe un stadion formeaza o organizatie! 😀 »

nu, pentru că spectatorii aceia nu acţionează organizat pentru atingerea unui scop al grupului ca atare.

în primul rând, nu toţi spectatorii vor acelaşi lucru – de regulă, sunt suporteri ai două echipe diferite (plus neutri, de multe ori).

în al doilea rând, chiar dacă pe stadion ar fi doar suporteri ai aceleiaşi echipe, nu există un scop al grupului ca atare – să câştige echipa iubită nu este un scop al acelui grup, ci o simplă dorinţă a fiecărui membru; scopul unui grup priveşte grupul ca atare.

în al treilea rând, chiar dacă acel grup ar avea un scop al grupului, membrii lui nu acţionează neapărat organizat (nu neapărat – uneori o fac).

dar, în cazul în care mai mulţi spectatori au un asemenea scop al grupului ca atare (de exemplu, recunoaşterea acelui grup de către club) şi acţionează organizat pentru acest lucru, ei chiar formează o organizaţie.

este cazul grupurilor de suporteri intitulate "galeria nord" etc.

« 4)”în limbaj de specialitate este total incorect să spui “greutate de 10 kg”.”

In orice limbaj este incorect sa spui “greutate de 10 kg”! 🙂

Eu am mai auzit enormitati d’astea de la un jurist, de exemplu, care sustinea ca “in limbajul juridic cuvantul fortuit are alt sens decat in cel obisnuit”. »

iarăşi scrii nonsensuri.

în prima propoziţie pui limbajul de specialitate mai presus de limbajul general.

în fraza următoare, invers: pui limbajul general mai presus de cel de specialitate.

este un nonsens să o aduci pe una ca argument pentru cealaltă.

nu cunosc prea bine limbajul juridic, dar dacă acolo cuvântul "fortuit" chiar are un alt sens decât cel din limbajul comun, atunci într-o discuţie pe o temă juridică acel cuvânt trebuie folosit cu sensul din limbajul juridic (repet: nu cunosc acel limbaj, nu ştiu dacă acolo "fortuit" chiar are un sens diferit de "întâmplător").

dar, de altfel, chiar ştiu un asemenea cuvânt – "culpă" înseamnă în limbajul comun "vină"; dar în limbajul juridic se face distincţie între culpă şi vină.

dacă consideri că în limbajul juridic acel cuvânt este folosit aiurea, încălcând regulile limbii române, te rog să te adresezi parlamentului, să modifice Codul Penal şi Codul Civil.

John Galt

De-a dura lex, ia cu paine:

Conflictul de bază în lumea de astăzi este conflictul între principiul individualismului şi cel al colectivismului.

Individualismul afirmă că omul are drepturi inalienabile care nu i pot fi răpite de nici un alt om, nici de un număr oricât de mare de alţi oameni, şi nici de vreun grup sau de vreun colectiv. Prin urmare, fiecare om există prin propriul său drept şi de dragul lui propriu, iar nu de dragul vreunui grup.

Colectivismul pretinde că omul nu are drepturi, că munca lui, corpul lui şi personalitatea lui aparţin grupului, că grupul poate face cu el tot ce doreşte, în orice fel doreşte, de dragul a orice ar decide el că reprezintă bunăstarea sa proprie. Prin urmare, fiecare om există numai prin permisiunea grupului şi de dragul acestuia.

Aceste două principii constituie rădăcinile a două sisteme sociale diferite. Conflictul de bază al lumii de astăzi este conflictul între cele două sisteme.

2. Ce este un sistem social?

Un sistem social este un cod de legi pe care oamenii îl respectă pentru a putea trăi împreună. Un asemenea cod trebuie să aibă un principiu de bază, un punct de plecare, altfel nu poate fi întocmit. Punctul de plecare este întrebarea: puterea societăţii este limitată, sau este nelimitată?

Individualismul răspunde: puterea societăţii este limitată de drepturile individuale inalienabile ale omului. Societatea poate să întocmească numai legi care nu violează aceste drepturi.

Colectivismul răspunde: puterea societăţii este nelimitată. Societatea poate face orice legi doreşte şi poate să le impună oricui, în orice manieră doreşte.

Exemplu: în sistemul bazat pe principiul individualismului un milion de oameni nu pot adopta o lege prin care să omoare un om spre beneficiul lor. Dacă ei totuşi o fac şi îl omoară, ei încalcă legea — legea care îi protejează dreptul la viaţă — şi sunt pedepsiţi.

Într un sistem bazat pe principiul colectivismului un milion de oameni (sau oricine ar pretinde că i reprezintă) poate să adopte o lege prin care să omoare un om (sau orice minoritate), ori de câte ori consideră că ar beneficia de pe urma morţii lui. Dreptul lui la viaţă nu este recunoscut.

În sistemul bazat pe principiul individualismului este ilegal să omori un om, iar acesta are dreptul legal de a se apăra. Legea este de partea unui drept. În sistemul bazat pe principiul colectivismului este legal ca o majoritate să omoare un om şi este ilegal ca el să se apere. Legea este de partea numărului.

În primul caz legea reprezintă un principiu moral.

În al doilea caz legea reprezintă ideea că nu există principii morale, iar oamenii pot să facă orice doresc, cu condiţia ca să fie suficient de numeroşi.

În sistemul bazat pe individualism, oamenii sunt egali în faţa legii, în orice moment. Fiecare are aceleaşi drepturi, indiferent dacă e singur sau este însoţit de un milion de oameni.

În sistemul colectivist oamenii trebuie să formeze bande ca să se opună unii altora — iar cel care se întâmplă să aibă cea mai mare bandă la un moment dat, deţine toate drepturile, în timp ce cel care pierde (individul sau minoritatea) n are nici unul. Orice om poate fi stăpân absolut sau sclav neputincios — în funcţie de mărimea bandei sale.

Un exemplu de sistem bazat pe individualism sunt Statele Unite ale Americii (vezi Declaraţia de Independenţă).

Un exemplu din cel de al doilea sistem: Rusia Sovietică şi Germania Nazistă.

În sistemul sovietic, milioane de ţărani ("chiaburi") au fost exterminaţi prin lege, o lege justificată prin pretextul că aceasta era spre avantajul majorităţii, despre care grupul conducător pretindea că ar fi împotriva chiaburilor. Sub sistemul nazist, milioane de evrei au fost exterminaţi prin lege, o lege justificată prin pretextul că aceasta era spre binele majorităţii, despre care grupul conducător pretindea că ar fi antisemită.

Legea sovietică şi legea nazistă au fost consecinţe inevitabile şi consistente ale principiului colectivismului. Aplicat în practică, un principiu care nu recunoaşte vreo morală şi vreun drept individual nu poate da naştere decât la brutalitate.

Aveţi asta în minte când încercaţi să decideţi care este sistemul social cel mai adecvat. Trebuie să începeţi prin a răspunde la prima întrebare. Fie puterea societăţii este limitată, fie nu este. Nu pot fi ambele în acelaşi timp.

John Galt

3. Care este principiul de bază [al unei ţări libere]?

Principiul de bază al [unei ţări libere] este individualismul.

[O ţară liberă] este construită pe principiul că omul posedă drepturi inalienabile;

• că aceste drepturi aparţin fiecărui om ca individ, iar nu oamenilor ca grup sau colectiv;

• că aceste drepturi sunt proprietăţi necondiţionate, private, personale ale fiecărui om — iar nu o posesiune obştească, socială, colectivă a unui grup;

• că aceste drepturi îi sunt acordate prin faptul naşterii sale ca om, iar nu printr un act al societăţii;

• că omul deţine aceste drepturi, nu de la colectiv şi nici pentru colectiv, ci împotriva colectivului — ca o barieră pe care colectivul nu o poate trece;

• că aceste drepturi constituie protecţia omului împotriva altor oameni;

• că numai pe baza acestor drepturi oamenii pot să aibă o societate a libertăţii, justiţiei, demnităţii umane şi decenţei.

Constituţia [unui stat liber] nu este un document care limitează drepturile omului, ci un document care limitează puterea societăţii asupra omului. [Constituţia Statelor Unite ale Americii este un asemenea document.]

4. Ce este un drept?

Un drept este o încuviinţare a acţiunii independente. Dreptul este ceea ce poate fi exercitat fără permisiunea cuiva.

Dacă exişti numai pentru că societatea îţi permite să exişti, înseamnă că de fapt nu ai drept la propria ta viaţă. O permisiune poate fi revocată în orice moment.

Dacă înainte de a întreprinde o acţiune trebuie să obţii permisiunea societăţii, înseamnă că nu eşti liber, indiferent dacă permisiunea îţi este sau nu acordată. Numai un sclav acţionează prin permisiune. Permisiunea nu este un drept.

Să nu faceţi eroarea, în acest punct, gândindu vă că un muncitor este un sclav şi că îşi deţine locul de muncă prin permisiunea patronului. Nu îl are prin permisiune, ci prin contract, adică printr o înţelegere mutuală, voluntară. Un muncitor poate să şi părăsească slujba, pe când un sclav nu poate.

John Galt

5. Care sunt drepturile inalienabile ale omului?

Drepturile inalienabile ale omului sunt: viaţa, libertatea şi căutarea fericirii.

Dreptul la viaţă înseamnă că omul nu poate fi lipsit de viaţa sa spre binele altui om şi nici al oricărui număr de alţi oameni.

Dreptul la libertate înseamnă dreptul omului la acţiune individuală, la opţiune individuală, la iniţiativă individuală şi la proprietate individuală. Fără dreptul la proprietate individuală nici o acţiune independentă nu este posibilă.

Dreptul la căutarea fericirii înseamnă dreptul omului de a trăi pentru el însuşi, de a alege ceea ce constituie pentru el fericirea personală, individuală, şi de a acţiona pentru realizarea ei, atâta timp cât respectă acelaşi drept al altora. Aceasta înseamnă că omul nu poate fi forţat să şi consacre viaţa fericirii altui om şi nici unui număr de alţi oameni. Aceasta înseamnă că colectivul nu poate decide care să fie scopul existenţei unui om şi nici să i prescrie ce să constituie, pentru el, fericirea.

6. Cum ne recunoaştem unul altuia drepturile?

Deoarece omul are drepturi individuale inalienabile, rezultă că aceleaşi drepturi sunt deţinute individual de fiecare om, de toţi oamenii, în toate momentele. Prin urmare, drepturile unui om nu pot şi nu trebuie să violeze drepturile altuia.

De exemplu: omul are dreptul la viaţă, dar nu are dreptul să ia viaţa altuia. Are dreptul să fie liber, dar nu are dreptul să înrobească pe altul. Are dreptul să şi aleagă propria fericire, dar nu are dreptul să decidă că fericirea sa constă în mizeria (sau uciderea, sau jaful, sau înrobirea) altuia. Fiecare drept pe care îl exercită defineşte acelaşi drept al unui alt om, şi i serveşte ca ghid care să i indice ce poate şi ce nu poate face […]

Un individualist este un om care recunoaşte drepturile individuale inalienabile ale omului, ale sale proprii şi ale altora.

Un individualist este un om care spune: "Nu voi dirija viaţa nimănui şi nu voi lăsa pe nimeni să mi o dirijeze pe a mea. Nu voi conduce şi nu voi fi condus. Nu voi fi stăpân şi nu voi fi sclav. Nu mă voi sacrifica altcuiva şi nu voi sacrifica pe nimeni mie însumi".

Un colectivist este un om care spune: "Să ne adunăm, băieţi, şi atunci avem voie orice!".

John Galt

7. Cum stabilim că un drept a fost violat? (

Un drept poate fi violat numai prin forţă fizică. Un om nu poate să l lipsească pe altul de viaţă, nici să l înrobească, nici să i interzică căutarea fericirii, decât folosind forţa împotriva lui. Ori de câte ori un om este făcut să acţioneze fără consimţământul său liber, personal, individual, voluntar, dreptul său a fost violat.

Prin urmare, putem să tragem o linie de demarcaţie clară între drepturile unui om şi cele ale altora. Este o separaţie obiectivă, ceea ce înseamnă că nu este supusă unor diferenţe de opinie, sau unei decizii majoritare, sau unui decret arbitrar al societăţii. Nici un om nu are dreptul să iniţieze folosirea forţei fizice împotriva altui om.

Regula practică de comportare într o societate liberă, o societate a individualismului, este simplă şi precisă: nu poţi aştepta şi nici nu poţi cere vreo acţiune de la un alt om, decât prin intermediul consimţământului său liber, voluntar […]

Un vechi truc colectivist afirmă că oricum nu există libertate absolută, pentru că, de exemplu, nu eşti liber să omori; societatea îţi limitează libertatea când nu îţi permite să omori; deci societatea deţine dreptul să ţi limiteze libertatea în orice fel găseşte de cuviinţă; prin urmare, lasă la o parte iluzia libertăţii, căci libertatea este ceea ce societatea decide că este.

Nu societatea, şi nici vreun drept social, sunt cele care îţi interzic să omori, ci dreptul individual inalienabil al celuilalt de a trăi. Acesta nu este un "compromis" între două drepturi, ci o linie de demarcaţie care păstrează ambele drepturi neatinse. Această demarcaţie nu este dedusă dintr un edict al societăţii, ci din dreptul tău propriu, individual, inalienabil la viaţă. Definirea acestei limite nu este făcută în mod arbitrar de societate, ci este conţinută implicit în definiţia dreptului tău propriu de a trăi.

În interiorul sferei drepturilor tale proprii, libertatea ta este absolută.

btw: "fortuit" vine din FORTIS care inseamna PUTERE dar mai inseamna si RAPTURE / RAPERE / RAPTOR, adica PRADATOR, insa NU in sensul care crezi tu (sau hotii socialisti/aharhisti ce se ascund dupa deget) ci in sensul JUST, RATIONAL, "Norocos" (sau "intamplator", daca vrei – desi ABSOLUT NIMIC PE LUMEA ASTA NU E INTAMPLATOR), mai exact in sensul unui VIOL CARE OFERA LIBERTATE.

Stii, proprietatea nu e un furt. E o alegere rationala. JUSTA. O pietricica pe marginea drumului poate avea "valoare economica" NUMAI DACA E A MEA!! Altfel nu.

Da, stiu, e un paradox destul de complicat aici. Insa e singurul mod in care lumea a avut, are si va avea un viitor. E un viol al ratiunii asupra "status quo"-ului, e singura chestie care "ne" asigura un viitor tuturor, la gramada, indiferent daca vrem sau nu, indiferent daca Ionut vrea sau nu sa fie in aceeasi organizatie cu tine sau cu mine. E ca gravitatia care se aplica ORICUI desi fiecare este SINGUR, individualist. Este exact acelasi mod NATURAL (si numitor comun) prin care eu si ionut, desi suntem extrem de individualisti, ALEGEM sa fim de aceeasi parte a baricadei (avem aceeasi directie), ba chiar paradoxal pana si tu (un socialist pana in maduva oaselor – dupa parerea mea) esti fara sa vrei redus la exact acelasi numitor comun, la exact aceeasi conditionare ca mine sau altii: VIATA.

John Galt

Dar hai sa continui:

8. Care este funcţia legitimă a statului?

Funcţia legitimă a statului este să protejeze drepturile individuale ale omului, adică să protejeze individul împotriva forţei brutale.

Într un sistem social corespunzător, oamenii nu folosesc forţa unul împotriva altuia; forţa poate fi folosită numai pentru autoapărare, adică pentru apărarea dreptului violat prin forţă. Oamenii delegă statului autoritatea de a folosi forţa ca ripostă, şi numai ca ripostă.

Un stat de tip adecvat nu iniţiază folosirea forţei. El foloseşte forţa numai ca ripostă împotriva celor care au iniţiat utilizarea ei. De exemplu: când statul arestează un criminal, nu statul este cel care violează un drept, ci criminalul este acela care a violat un drept şi, făcând o, s a plasat el însuşi în afara principiului drepturilor, unde oamenii nu au altă cale de a acţiona asupra lui decât prin folosirea forţei […]

Este important să ne amintim că toate acţiunile definite drept criminale într o societate liberă sunt acţiuni ce implică forţa şi numai la astfel de acţiuni se răspunde prin forţă.

[Pe de altă parte], nu există crime împotriva societăţii. Criminalul nu încalcă un drept social, ci un drept individual. Toate crimele sunt comise împotriva unor oameni, împotriva unor indivizi, iar nu împotriva societăţii. Si este tocmai datoria unui sistem social corespunzător şi a unui stat de tip adecvat să protejeze individul împotriva atacurilor criminale, împotriva forţei.

Când, însă, statul devine el însuşi iniţiator al forţei, nedreptatea şi corupţia morală implicate sunt cu adevărat de nedescris […]

Nu este posibilă nici o justificare teoretică a unor asemenea acţiuni, şi singurul lor rezultat practic nu poate fi decât vărsarea de sânge şi teroarea pe care le puteţi observa într o ţară colectivistă.

Perversiunea morală implicată este următoarea.

Dacă n ar exista nici un fel de autoritate de stat sau organizare socială, oamenii ar fi nevoiţi să recurgă la forţă pentru rezolvarea tuturor dezacordurilor dintre ei. Succesul fiecăruia va depinde de numărul adepţilor şi de cel al adversarilor, iar dinamica alianţelor va face dificilă perpetuarea tiraniei unuia şi aceluiaşi grup.

Într o societate colectivistă, o majoritate are dreptul legal de a priva prin forţă o minoritate (sau un individ) de drepturi individuale, iar minoritatea (sau individul) nu are dreptul să se opună hotărârii majorităţii. Colectivismul face ca violenţa să fie legală, iar rezistenţa la violenţă să fie ilegală. El îl privează pe individ de însăşi posibilitatea de a riposta. Colectivismul aprobă prin lege forţa brutală organizată a majorităţii (sau a oricăruia care pretinde că o reprezintă) şi transformă minoritatea într un obiect neputincios şi dezarmat al exterminării. O mai profundă pervertire a justiţiei este de neimaginat.

În practică, când o societate colectivistă violează drepturile unei minorităţi (sau ale unui singur om), rezultatul este că şi majoritatea îşi pierde drepturile şi cade ea însăşi sub stăpânirea totală a unui mic grup care conduce exclusiv prin forţă […]

Diferenţa între folosirea forţei ca ripostă (aşa cum este utilizată de către stat într o societate individualistă) şi folosirea forţei ca instrument politic principal (aşa cum e folosită de stat într o societate colectivistă), este aceeaşi ca între un asasin şi un om care este nevoit să omoare în stare de legitimă apărare. Un stat adecvat acţionează pe principiul legitimei apărări. Un stat colectivist acţionează ca un asasin.

John Galt

9. Poate exista un sistem social "mixt"?

Nu poate exista un sistem social care să fie un amestec de individualism şi colectivism. Într o societate dată, drepturile individuale sunt fie recunoscute, fie nu. Ele nu pot fi recunoscute doar pe jumătate […]

O societate care recunoaşte drepturile omului în unele legi ale sale, dar nu în toate, nu poate fi calificată drept sistem mixt; din existenţa unei asemenea societăţi nu se poate trage concluzia că un compromis între principii de bază ce sunt contradictorii în teorie ar putea fi făcut să funcţioneze în practică. O asemenea societate nu funcţionează — ea doar se dezintegrează. Dezintegrarea necesită timp. Nimic nu se dezintegrează imediat, nici corpul uman, nici societatea umană.

10. Poate o societate exista fără un principiu moral?

Mulţi oameni adoptă astăzi părerea, naivă, că societatea poate face orice doreşte, că nu sunt necesare principii, că drepturile sunt doar o iluzie şi că doar convenienţa este ghidul practic de acţiune.

E adevărat că societatea poate să abandoneze principiile morale şi să se transforme într o cireadă care aleargă înnebunită spre pieire, tot aşa cum este adevărat că omul poate să şi taie beregata oricând doreşte. Dar omul nu poate să o facă dacă doreşte să supravieţuiască, iar societatea nu poate abandona principiile morale dacă doreşte să existe.

Societatea este un număr mare de oameni care trăiesc împreună în aceeaşi ţară şi care au de a face unii cu alţii. Dacă nu există un cod moral bine definit pe care oamenii să l înţeleagă şi să l respecte, ei nu au nici o bază pentru a se înţelege, căci nici unul nu poate şti la ce să se aştepte din partea vecinului său. Omul care nu recunoaşte nici o moralitate este un criminal; când ai de a face cu un criminal nu poţi să faci nimic altceva decât să încerci să i spargi tu capul, înainte de a ţi l sparge el; nu aveţi nici un alt limbaj, nici un fel de alte norme de comportare mutual acceptate. Într o societate fără principii morale oamenii nu pot să convieţuiască decât ca nişte criminali […]

Dacă neglijăm moralitatea şi o substituim cu doctrina colectivistă a domniei nelimitate a majorităţii, dacă acceptăm ideea că majoritatea poate face orice doreşte şi că orice acţiune a majorităţii este dreaptă pentru că este făcută de majoritate (acesta fiind criteriul binelui şi al răului), cum vor aplica oamenii această regulă în practica vieţii lor de toate zilele? Cine constituie majoritatea? în raport cu fiecare om în parte, toţi ceilalţi sunt membri potenţiali ai acelei majorităţi care poate să l distrugă după bunul ei plac şi în orice moment. În aceste condiţii fiecare devine duşmanul fiecăruia; fiecare trebuie să se teamă de toţi şi să i suspecteze pe toţi; fiecare trebuie să încerce să jefuiască şi să ucidă primul, înainte de a fi jefuit şi ucis.

Dacă credeţi că acestea sunt doar considerente abstracte, să luăm ca exemplu practic Europa. În Rusia sovietică şi Germania nazistă cetăţenii particulari sunt cei ce au îndeplinit partea cea mai abjectă a muncii KGB-ului şi a Gestapo ului, spionându se unii pe alţii, livrându şi propriile rude şi prieteni poliţiei secrete şi camerelor de tortură. Acesta a fost rezultatul în practică al predicării teoretice a colectivismului. Aceasta a fost realizarea concretă a acelei lozinci vide, corupte a colectivismului care pare atât de nobilă la prima vedere: "Binele obştesc este deasupra oricăror drepturi individuale".

Fără drepturi individuale nu este posibil nici un bine obştesc.

Colectivismul, care plasează grupul deasupra individului şi cere oamenilor să şi sacrifice drepturile de dragul aproapelui lor, conduce la o situaţie în care oamenii n au altă posibilitate decât să se teamă, să se urască şi să se distrugă între ei.

Pacea, securitatea, prosperitatea, cooperarea şi bunăvoinţa printre oameni, toate aceste lucruri considerate social avantajoase, sunt posibile numai într un sistem al individualismului, în care fiecare om îşi poate exercita în siguranţă drepturile sale individuale, ştiind că societatea există pentru a i proteja drepturile, iar nu pentru a i le distruge. Atunci fiecare va şti ce poate şi ce nu poate să facă vecinilor săi, şi ce pot sau nu pot vecinii săi (sau un milion de vecini) să i facă lui. Doar atunci este el liber să aibă de a face cu ei ca un prieten şi ca un egal.

Fără un cod moral nu este posibilă nici o societate umană adecvată.

Fără recunoaşterea drepturilor individuale, nu este posibil nici un cod moral.

John Galt

11. Este "cât mai bine pentru cât mai mulţi" un principiu moral valid?

"Cât mai bine pentru cât mai mulţi" este una dintre cele mai corupte lozinci strecurate printre oameni.

Această lozincă nu are nici o semnificaţie concretă, precisă. Nu există nici o cale pentru a o interpreta cu bunăvoinţă; există însă nenumărate căi pentru a o folosi la justificarea celor mai infame acţiuni.

Care este definiţia "binelui" din această lozincă? Niciuna, cu excepţia a ceea ce este bine pentru cei mai mulţi. Cine decide, într o problemă specifică, ce este bine pentru cei mai mulţi? Soluţia este evidentă: decid cei mai mulţi.

Dacă consideraţi că aceasta este moral, va trebui să aprobaţi următoarele exemple, care constituie aplicarea exactă a acestei lozinci în practică: cincizeci şi unu la sută de oameni înrobind pe ceilalţi patruzeci şi nouă; nouă canibali flămânzi mâncându l pe al zecelea; o gloată omorând un om pe care l consideră periculos pentru comunitate.

Germania avea şaptezeci de milioane de nemţi şi şase sute de mii de evrei. Cei mai mulţi (nemţii) sprijineau statul nazist care le a spus că binele lor cel mai mare s ar realiza prin exterminarea celor mai puţini (a evreilor) şi prin jefuirea bunurilor lor. Aceasta a fost oroarea realizată în practică de o lozincă perversă acceptată în teorie.

V-aţi putea întreba dacă nu cumva majoritatea din toate aceste exemple a realizat într adevăr un bine pentru sine însăşi? Nu, n a realizat, deoarece "binele" nu se determină prin numărătoare şi nu este realizat prin sacrificarea cuiva în folosul altcuiva.

La prima vedere s ar părea că această lozincă conţine ceva ce pare nobil şi virtuos, că ea spune oamenilor să se sacrifice pentru cei mulţi. Dacă este într adevăr aşa, ar trebui oare atunci ca majoritatea să dorească să fie virtuoasă şi să se sacrifice de dragul minorităţii, minoritate care să fie suficient de abjectă pentru a o accepta? Nu e bine aşa? Ei bine, ar trebui atunci ca minoritatea să fie virtuoasă şi să se sacrifice majorităţii, care ea să fie abjectă, acceptând sacrificiul?

La prima vedere am putea avea impresia că cei ce pronunţă această lozincă se plasează în mod altruist printre cei puţini care se vor sacrifica pentru cei mulţi. Dar de ce ar face o? Nu există nimic în această lozincă care i ar împinge să o facă. E mult mai probabil ca ei să încerce să se alăture celor mulţi şi să înceapă să i sacrifice pe ceilalţi. Ceea ce lozinca le spune de fapt, este că n au de ales decât între a jefui şi a fi jefuiţi, între a strivi şi a fi striviţi.

Corupţia acestei lozinci constă în implicaţia că "binele" majorităţii trebuie să fie realizat prin suferinţa unei minorităţi, că beneficiul unuia se bazează pe sacrificiul altuia.

Dacă acceptăm doctrina colectivistă că omul există numai de dragul altuia, atunci rezultă că fiecare plăcere a sa (sau fiecare înghiţitură de hrană) este un păcat şi o imoralitate dacă alţi doi o jinduiesc. Dar în aceste condiţii oamenii nu pot mânca, respira sau iubi (toate astea sunt egoiste […]), oamenii nu pot trăi de loc împreună şi nu pot să facă nimic altceva decât să ajungă să se extermine unii pe alţii.

Numai pe baza drepturilor individuale poate fi definit şi realizat vreun bine, privat sau obştesc. Numai când fiecare om este liber să existe pentru binele său propriu, fără a i sacrifica pe alţii sieşi şi fără a fi sacrificat pentru alţii, numai atunci fiecare om este liber să muncească pentru binele maxim pe care l poate realiza pentru sine însuşi prin propria sa alegere şi prin propriul său efort. Iar totalul unor astfel de eforturi individuale este singurul gen posibil al binelui general, social.

Să nu credeţi că alternativa la "cât mai bine pentru cât mai mulţi" ar fi "cât mai bine pentru cât mai puţini". Alternativa este: binele maxim pe care şi l poate realiza fiecare om de pe pământ prin propriul său efort liber.

Dacă sunteţi un individualist […], contribuţia cea mai mare pe care o puteţi aduce este să eliminaţi o dată pentru totdeauna din gândirea voastră, din vorbirea voastră şi din inima voastră lozinca goală "cât mai bine pentru cât mai mulţi". Respingeţi orice argument, împotriviţi vă oricărei propuneri care are drept singură justificare această lozincă. Aceasta este o cursă. Este un pur precept colectivist. Nu l puteţi accepta şi în acelaşi timp să vă consideraţi individualist. Alegeţi: este ori una, ori alta.

John Galt

12. Poate un motiv "bun" justifica o dictatură?

Caracteristica unui om cinstit, în contrast cu cea a unui colectivist, este că el crede ce spune şi ştie ce crede.

Când spunem că drepturile individuale le considerăm inalienabile, vrem să spunem chiar asta. Inalienabil înseamnă ceea ce nu putem retrage, suspenda, încălca, restrânge sau viola — niciodată, nicicând, sub absolut nici un motiv.

Nu se poate spune că "omul are drepturi inalienabile, exceptând cazul când afară e frig şi în fiecare a doua marţi", tot aşa cum nu se poate spune că "oamenii au drepturi inalienabile cu excepţia unor împrejurări critice", sau "drepturile omului nu pot fi încălcate decât în scopuri drepte".

Drepturile omului sunt fie inalienabile, fie nu sunt. Nu poţi vorbi de drepturi "semi inalienabile" şi să crezi că eşti cinstit sau întreg la minte. Când începi să pui condiţii, să formulezi rezerve şi excepţii, admiţi că există ceva sau cineva deasupra drepturilor omului, cineva care le poate încălca la propria i discreţie. Cine? Bineînţeles, societatea, adică colectivul. Pentru ce motiv? Pentru binele colectivului. Cine decide când trebuiesc violate drepturile? Colectivul. Dacă asta este ceea ce crezi, du te acolo unde ţi e locul şi recunoaşte că eşti un colectivist. Apoi acceptă toate consecinţele pe care le implică colectivismul. Aici nu există jumătăţi de măsură. Nu poţi să ai şi varza unsă, şi slănina în pod. Nu te păcăleşti decât pe tine însuţi.

Nu te ascunde în spatele unor capcane lipsite de sens, cum ar fi "calea de mijloc". Individualismul şi colectivismul nu sunt părţi ale aceluiaşi drum, având în mijloc o potecă de refugiu. Individualismul şi colectivismul sunt două drumuri care duc în direcţii opuse. Unul duce spre libertate, dreptate şi prosperitate, celălalt — spre sclavie, oroare şi distrugere. Alegerea trebuie să o faci tu însuţi.

Răspândirea crescândă a colectivismului în lume nu e datorată vreunei isteţimi deosebite a colectiviştilor, ci faptului că cei mai mulţi dintre cei ce i se opun cred de fapt ei înşişi în colectivism. Un principiu odată acceptat, nu cel şovăitor, ci cel hotărît, este cel ce va învinge; va învinge nu cel care e mai puţin consecvent în a l aplica, ci cel care îl aplică cu toată consecvenţa. Dacă te angajezi într o cursă spunând: "vreau doar să alerg primii zece metri", cel care spune: "voi alerga până la linia de sosire" te va învinge. Dacă spui: "vreau să încalc drepturile omului doar un pic", comunistul sau fascistul care spune: "voi distruge toate drepturile omului" te va înfrânge şi va câştiga. Calea i ai deschis o tu însuţi.

Permiţându şi această necinste şi evaziune iniţială, oamenii au căzut, în problema acceptabilităţii unei dictaturi, în capcana colectivistă. Cei mai mulţi îşi fac datoria, condamnând în vorbă dictaturile. Dar foarte puţini sunt cei care adoptă o poziţie clară şi identifică dictatura cu ceea ce este ea de fapt, şi anume un rău absolut, în orice formă, de către oricine, pentru oricine, oriunde, oricând şi indiferent pentru ce motiv s ar exercita.

Foarte mulţi se lasă antrenaţi într o tocmeală obscenă asupra diferenţelor dintre "o dictatură bună" şi "o dictatură rea", asupra motivelor, cauzelor sau raţiunilor care ar putea justifica dictatura. Colectiviştii au înlocuit întrebarea "vreţi o dictatură?" cu "ce fel de dictatură vreţi?". Ei îşi pot permite să accepte disputa începând de aici; ei şi au impus astfel punctul de vedere.

Foarte mulţi oameni cred că o dictatură este îngrozitoare dacă este "pentru o cauză rea", dar acceptabilă şi chiar de dorit dacă este "pentru o cauză bună". Cei care înclină către comunism (aceştia se consideră ei înşişi drept "umanişti") pretind că lagărele de concentrare şi camerele de tortură sunt un rău dacă sunt folosite "în mod egoist", "în avantajul unei anumite rase", aşa cum a făcut o Hitler, dar destul de onorabile dacă sunt folosite "în mod altruist", "în avantajul maselor", cum a făcut o Stalin. Cei care au o slăbiciune pentru fascism (aceştia se consideră de obicei ei înşişi "realişti" intransigenţi) pretind că biciurile şi supraveghetorii de sclavi sunt mijloace nepractice când sunt folosite "ineficient", ca în Rusia, dar foarte practice dacă sunt folosite "eficient", ca în Germania.

(Ca un simplu exemplu al direcţiei în care un principiu greşit poate conduce în practică, remarcaţi că "umaniştii", care sunt atât de preocupaţi de uşurarea suferinţei maselor, îşi dau girul, în cazul Rusiei, unei asemenea stări de mizerie a întregii populaţii, cum nu a existat niciodată şi nicăieri în istorie. Iar "realiştii" intransigenţi, care se străduiesc atât de serios să fie practici, îşi dau girul, în Germania, priveliştei unei ţări devastate şi total ruinate, rezultat final al unei dictaturi "eficiente".)

Când discuţi despre ce este o dictatură "bună" şi ce este una "rea", ai şi acceptat şi girat principiul însuşi al dictaturii. Ai acceptat premisa unui rău absolut — a dreptului tău de a înrobi pe alţii de dragul a ceea ce crezi tu că este bine. De aici încolo singura întrebare este cine va conduce Gestapo ul. Nu vei fi niciodată capabil să ajungi la o înţelegere cu semenii tăi colectivişti cu privire la ce anume constituie o cauză "bună" sau "rea" care să justifice brutalitatea. Definiţia ta preferată ar putea să nu corespundă cu a lor. Vei putea să susţii că este bine să măcelăreşti oameni numai de dragul celor săraci; altcineva ar putea afirma că este bine să măcelăreşti oameni numai pentru cei bogaţi; ai putea afirma că este imoral să măcelăreşti pe oricine, în afara membrilor unei anumite clase; altcineva ar putea să susţină că este imoral să măcelăreşti pe oricine în afară de cei care aparţin unei anumite rase. Singurul lucru asupra căruia veţi cădea de acord va fi măcelul însuşi. Si aceasta este tot ce veţi realiza.

Din moment ce admiţi principiul dictaturii, îi încurajezi pe toţi ceilalţi oameni să facă la fel. Dacă ei nu doresc varianta ta preferată de dictatură sau nu le place "bunul motiv" pe care l invoci, ei n au altă opţiune decât să te răstoarne şi să instaureze varianta lor preferată de dictatură pentru motivul lor "bun", să te înrobească înainte de a i înrobi tu pe ei. O "dictatură bună" este o contradicţie.

Chestiunea nu este: pentru ce scop ar fi acceptabil să înrobeşti oameni, ci: este sau nu acceptabil să înrobeşti oameni. A spune că o dictatură poate fi justificată prin "motive bune" sau "motive altruiste" constituie o corupţie morală incalificabilă. Toate tendinţele brutale şi criminale pe care omenirea a învăţat (prin secole de ascensiune lentă din sălbăticie) să le identifice ca rele şi nepractice, şi au găsit acum adăpost sub o acoperire "socială". Mulţi cred acum că e un păcat să jefuieşti, să omori şi să torturezi pentru tine însuţi, dar este o virtute să o faci dacă este în folosul altora. Nu poţi să recurgi la brutalitate pentru propriul tău avantaj, spun ei, dar dă i bătaie dacă e vorba de avantajul altora. Fraza poate cea mai revoltătoare care poate fi vreodată auzită este: "Desigur, Stalin a măcelărit milioane, dar asta e justificabil, căci era spre binele maselor". Colectivismul este ultimul refugiu al sălbăticiei în mintea omului.

Nu i consideraţi niciodată pe colectivişti drept "idealişti sinceri, dar care se autoamăgesc". Propunerea de a înrobi pe unii de dragul altora nu este un ideal; brutalitatea nu este "idealistă", indiferent de scopul urmărit. Să nu spui niciodată că dorinţa de "a face bine" prin forţă este un motiv bun. Nici setea de putere, nici prostia nu sunt motive bune.

* Titlul original: Textbook of Americanism, retipărit de publicaţia The Intellectual Activist, New Yotk, 1987.

Revista Krisis numărul 3 – 1996

ionut

@de-a dura lex

1)"poftim???!!!

de unde până unde o asemenea întrebare?"

Ma gandeam eu ca raspunsul e negativ. Atunci "siguranta" este un bun economic!

2) Cine controleaza "autoritatea"? Sa nu-mi spui povestea aia cu "cetatenii prin vot", ca ma umfla rasu'.

Repet, mecanismul optim pentru asigurarea bunurilor economice (inclusiv securitatea/siguranta) este piata nu guvernul.

3) "in prima propoziţie pui limbajul de specialitate mai presus de limbajul general.

în fraza următoare, invers: pui limbajul general mai presus de cel de specialitate."

Nu exista asa ceva! 😀

In prima propozitie "limbajul general"/popular e gresit, in a 2-a "cel de specialitate" e gresit.

" dar în limbajul juridic se face distincţie între culpă şi vină."

Eronat, limbajul juridic face distinctie intre "greseala" si "vina". "Culpa" are 2 sensuri recunoscute semantic: si greseala si vina. Cu alte cuvinte limbajul juridic face distinctie in mod firesc intre cele 2 greseala si vina, in perfect acord cu semantica.

ionut

Extra300 a avut amabilitatea sa faca efortul sa posteze o parte din “Obiectivismul-filozofia ratiunii” si “Breviarul libertatii” a lui Ayn Rand. Lucrari care sunt ocolite si ascunse sistematic de catre “autoritatile” etatisto/socialist-colectiviste la care face apel @de-a dura lex.

Care, din pozitia de “profesor de economie”, stie definitia bunului economic. Lucru care nu-i ajuta la nimic din moment ce nu stie sa si recunoasca, de facto, un bun economic (cum ar fi “siguranta”).

“iar în calitate de absolvent de ştiinţe economice (şi acum profesor în acea facultate), te rog foarte mult să te documentezi înainte să mai vorbeşti de bunurile economice (sau de alte concepte din domeniu), pentru că faci nişte confuzii enorme.”

Sofismul “apelul la autoritate” (argumentum ad verecundiam) este destul de des folosit, insa foarte rar cel care-l “comite” face apel la chiar “autoritatea” lui! 😀

ionut

@Lucian

Am un comentariu in spam (de 2 ori). E vreo problema cu el?

de-a dura lex

@ John Galt

mii de scuze, dar n-am înţeles clar poziţia ta în discuţie (n-ai scris-o explicit).

iniţial am crezut că aduci argumente contra celor scrise de mine.

dar textele pe care le-ai scris sunt, de fapt, pro.

dacă ai vrut să mă contrazici cu acele texte, înseamnă că m-am exprimat mai neclar şi nu s-a înţeles ce-am vrut să spun.

eu sunt un adept fervent al ideii de individualism (şi există sute bune de oameni care pot confirma acest lucru 🙂 ).

oricum, indiferent de intenţie, îţi mulţumesc pentru intervenţie 🙂

ps. mi se pare doar, sau există niscaiva scăpări în acele texte?

în SUA, pomenită acolo ca fiind ţara cea mai individualistă, există pedeapsa cu moartea.

în multe ţări mai degrabă colectiviste această pedeapsă nu există.

pps. individualismul/colectivismul nu este doar o caracteristică a unui sistem artificial (regim), ci şi o caracteristică culturală, un anumit mod de a gândi, simţi şi acţiona al unei societăţi.

în mare, individualismul instituţionalizat este rezultatul individualismului cultural.

dar lucrurile devin cam complicate când un regim colectivist (precum cel fascist) fiinţează într-o societate puternic individualistă (precum cea germană, dar nu numai – şi cea italiană este individualistă).

întrebarea mea este: oare cum se face că ideologiile pe baza cărora s-au format regimurile totalitare au apărut tocmai într-o societate puternic individualistă?

părerea mea este că asemenea ideologii au pornit de la câte o idee cu un caracter puternic pro-individualism (deci era normal să apară în Germania), dar acea idee este utopică şi poate fi pusă în operă doar într-un mod colectivist.

exact cazul libertarianismului: da, sună foarte frumos să nu existe stat ş.a.m.d. – în sine, este o idee individualistă; dar este o utopie, cel puţin pentru acest nivel de dezvoltare a speciei umane – punerea în operă a unui asemenea ideologii ar înseamna un regim colectivist.

sunt curios care este opinia ta, răspunsul la acea întrebare.

ionut

"exact cazul libertarianismului: da, sună foarte frumos să nu existe stat ş.a.m.d."

Scopul libertarianismului nu este dizolvarea statului, ci libertatea (de optiune in cazul asta), adica opunerea unei alternative real private statului. Temerea tuturor etatistilor/socialista este ca aceasta ar avea ca rezultat disparitia statului. Ceea ce probabil ca s-ar si intampla (pe termen destul de lung). Ceea ce ar da dreptate libertarienilor 😀

Pe de alta parte, toti etatisto/socialistii afirma ca libertarianismul este utopic, da' sub nici un chip nu sunt de acord cu incercarea de demonstratie empirica a acestei afirmatii!

Iar minarchistii au o mare problema: ramanerea statului (odata infiintat) la stadiul minimal. Ceea ce este o iluzie. Exact ca si cum odata ce i-ai inmanat unui talhar monopolul si autoritatea exclusive de a talhari intr-un spatiu geografic, te astepti ca acesta s-o faca la minim.

de-a dura lex

@ ionut

of, of, of…

faci nişte confuzii mari de tot.

şi m-am cam convins că încerc degeaba să-ţi explic anumite lucruri.

discutăm în gol, după atâtea mesaje încă nu mi-ai răspuns la întrebarea din prima mea postare.

încerc, totuşi, pentru ultima dată să te lămuresc cum stau lucrurile cu securitatea, bunurile economice şi piaţa.

sunt nişte chestiuni elementare de economie.

piaţa nu reglementează nimic decât dacă este o piaţă LIBERĂ.

o piaţă liberă este una cu mai mulţi ofertanţi, în care nu este îngrădită administrativ intrarea unora noi.

funcţia de securitate socială nu poate fi îndeplinită decât de o instituţie care are autoritate asupra cetăţenilor (dreptul de a pretinde un anumit comportament din partea lor, inclusiv dreptul de a le interzice anumite acţiuni, considerate ca fiind nocive).

într-o comunitate nu pot exista mai multe autorităţi în acelaşi domeniu, pentru că ar avea pretenţii incompatibile; mai mult, dacă cetăţeanul ar avea puterea să aleagă căreia i se supune (la fel cum alege, pe piaţă, un bun economic sau altul), acele autorităţi ar înceta să mai fie autorităţi.

"piaţa" securităţii sociale NU poate fi una liberă.

deci problema acestei securităţi NU poate fi rezolvată prin mecanismul pieţei.

securitatea socială NU este un bun economic, supus regulilor unei pieţe libere.

probabil că tu te gândeşti la securitatea individuală, care într-o anumită măsură poate fi şi un bun economic (pentru paza casei apelezi, într-adevăr, la un serviciu disponibil pe o piaţă liberă).

dar întrebarea mea era despre securitatea socială, care este o cu totul altă chestiune.

ionut

@de-a dura lex

1)Cine controleaza autoritatea?

2) "Securitatea sociala" e o multime vida. Ce-i aia? Cum sa poti pune "securitatea sociala" mai presus decat cea individuala? Adica poti, da' se cheama ca esti colectivist.

de-a dura lex

@ Ionuţ

1. ce înţelegi prin "a controla" autoritatea?

2. dragul meu, fie cum spui, securitatea individuală este mai presus de cea socială.

ţi-am dat dreptate (pe moment), eşti mulţumit?

dar asta nu înseamnă că securitatea societăţii este lipsită de importanţă (sau că este o mulţime vidă).

în acest moment, statul este cel care asigură securitatea societăţii.

acesta este rolul statului – statul este un instrument pe care comunitatea l-a creat pentru a-şi satisface anumite nevoi, între care la loc de cinste stă chiar securitatea acelei comunităţi.

iar faptul că în anumite comunităţi şi/sau epoci a fost pervertită semnificaţia statului nu anulează funcţiile statului în societate.

îţi redau cu copy/paste ceea ce te-am întrebat la începutul discuţiei:

« şi cam cum menţii ordinea socială în absenţa statului?

cum faci ca oamenii să nu se omoare unii pe alţii? »

încă nu mi-ai dat un răspuns pertinent, te-ai rezumat la a scrie nişte sloganuri ("mecanismul pieţei rezolvă totul"), la a face tot felul de confuzii, la a pune pe seama mea afirmaţii pe care nu le-am făcut şi la a mă lua la mişto.

eu argumentez tot ce spun, te rog s-o faci şi tu.

dacă consideri că piaţa rezolvă problema securităţii comunităţii, te rog să-mi explici mecanismul respectiv, nu să fluturi un slogan şi să faci afirmaţii despre mine (că aş fi colectivist, că aş avea halucinaţii ş.a.m.d.).

ionut

@de-a dura lex

1) Cine te apara de abuzurile autoritatii?

2) N-am spus ca e lipsita de importanta am spus ca nu poate fi mai presus decat cea individuala, adica cea individuala nu poate fi incalcata in numele celei colective (asa cum justifica statul orice actiune violenta).

3) Pai primo, pozitii critice ale starii actuale:

Natura statului

Contradictiile interne ale statului

Despre relatiile intre state

Si acum mecanismul mentinerii ordinii sociale in absenta statului:

Productia privata de aparare

Iti stau la dispozitie pentru orice raspuns, nelamurire sau dorinta de a polemiza pe marginea subiectului.

de-a dura lex

Ionuţ, am citit puţin din textul-ţintă al ultimului link, dar este fix genul de texte pe care le ocolesc.

sună fain şi "demonstrează" multe, doar că pornesc de la nişte premise false.

exact la fel au "demonstrat" Marx şi Engels că viitorul omenirii este comunismul, fasciştii că o economie funcţională nu se poate baza decât pe marile corporaţii, Hitler că non-arienii sunt naşpa, creştinii că Isus a înviat, musulmanii că Isus n-a înviat, evreii+creştinii+musulmanii că există Dumnezeu, ateii că nu există Dumnezeu, "dacologii" că dacii au inventat scrisul, adepţii lui "intelligent design" că viaţa de pe Terra este creaţia unor extratereştri ş.a.m.d.

mie îmi trebuie "facts", nu oratorie.

argumente, dovezi, logică, raţionament, clarificarea conceptelor şi, mai presus de toate, experiment.

cât timp înţelegi greşit semnificaţia statului, poţi demonstra orice referitor la el.

acel Hoppe, chit că are un nume germanic, înţelege greşit conceptul de stat şi relaţia dintre stat şi cetăţeni.

porneşte de la ideea că cetăţeanul este subordonat statului (modul comun de percepţie în lumea non-germanică).

dar relaţia este inversă, cea din concepţia germanică: statul nu este decât un instrument creat de om pentru a-şi rezolva problemele, deci statul este subordonat cetăţeanului.

faptul că adesea statul a îmbrăcat o formă tiranică nu înseamnă că statul în sine este tiranic, ci că acei indivizi care ocupat poziţiile înalte în stat au fost tiranici (şi că indivizii fără putere au considerat normală acea distribuire inegală a puterii în societate).

nu statul, ca concept, pune taxe mari, ci unele implementări ale statului au stabilit asemenea taxe.

eu vorbesc despre stat din această perspectivă: este un instrument folosit de o comunitate pentru a-şi rezolva problemele.

este un rău necesar (cel puţin în acest stadiu de dezvoltare a omului ca specie şi a umanităţii).

dacă vrei, comunitatea este un fel de AGA, iar statul un fel de CA.

societatea de astăzi are probleme care nu pot fi rezolvate decât în mod organizat (inclusiv securitatea).

iar prin acţiunea organizată pentru a atinge scopuri ale comunităţii se naşte o organizaţie.

adică statul.

statul nu este, ca concept, un instrument de tortură.

este doar un cadru organizat în care acţionează membrii comunităţii.

acest cadru organizat este obligatoriu să existe.

dacă nu-ţi place statul, construieşte o altă organizaţie; atâta doar că acea organizaţie nu va fi altceva… decât stat.

ionut

1)"porneşte de la ideea că cetăţeanul este subordonat statului "

Pai exact asa si este! Interesele statului (publice) sunt deasupra interesului individual.

2)"dar relaţia este inversă, cea din concepţia germanică: statul nu este decât un instrument creat de om pentru a-şi rezolva problemele, deci statul este subordonat cetăţeanului."

Serios? Drepturile si libertatile fundamentale ale individului sunt neglijate, ba chiar calcate in picioare, tot timpul prectic, in numele "intereselor statului." Cum faci sa-ti subordonezi statul odata ce el este detinatorul legal al folosirii violentei, cel care stabileste valoarea taxarii si a impozitarii si beneficiarul acesteia?

3)"faptul că adesea statul a îmbrăcat o formă tiranică nu înseamnă că statul în sine este tiranic"

Tot timpul statul e tiranic. Incearca sa i te opui s -ai sa vezi. De fapt incearca doar sa nu-ti platesti taxele si impozitele, si vei vedea cine cui e subordonat si cine e tiranul.

De fapt si mai putin. Presupune ca un individ, pur si simplu, nu vrea, de exemplu, pensie "de stat" (publica). Cum face sa renunte legal la ea? Iti spun, nu poate, singura lui eventuala sansa e sa dea statul in judecata. Asta-i dovada ca statul e un agresor.

4)"ci că acei indivizi care au ocupat poziţiile înalte în stat au fost tiranici"

Pai statul asta inseamna: acei indivizi. Nu e un concept abstract.

5)"nu statul, ca concept, pune taxe mari, ci unele implementări ale statului au stabilit asemenea taxe."

Pai esenta problemei nu e asta, ci ca statul insusi impune nivelul impozitarii (care se stabileste pur discretionar, adica in functie de preferintel personale ale celor pusi in functii. Asta deoarece statul nu functioneaxza pe baza tandemului profit-pierderi, neavand la indemana avantajul calculului economic). Iar tendinta inerenta, istorica e ca nivelul impozitarii si reglementarii sa creasca constant (pe perioade lungi).

6)"dacă nu-ţi place statul, construieşte o altă organizaţie"

Glumesti? Pai exact asta e ce imi interzice prima data si cel mai vehement statul: sa-i contest monopolul asupra impunerii constrangerii! Adica sa-i opui o alternativa real privata.

Era bine sa citesti tot textul din ultimul link…

7)"societatea de astăzi are probleme care nu pot fi rezolvate decât în mod organizat (inclusiv securitatea)."

Fals! Asta e iluzia pe care o intretin etatistii, in scopul incercarii de justificare a "statului". De fapt, marea majoritate a problemelor (cel putin in ceeea ce priveste securitate) e initiata chiar de stat.

De exemplu, cine cui declara razboi? Cetatenii americani celor irakieni? Aproape niciodata. Ci Ci statul american celui irakian.

Alt exemplu: productia asa-numitelor "bunuri publice". Cum ar fi strazile. Pe care numai statul e chemat sa le produca. Nu cred ca are rost sa mai spun cat de eronata e acesta credinta (strada/autostrada este o inventie, ca toate celelate, privata).

de-a dura lex

Ionuţ, nu înţelegi deloc rostul statului.

şi confunzi ideea cu implementarea ei, esenţa cu circumstanţa, conţinutul cu forma.

ceea ce susţii tu este ca şi cum ai spune că "cuţitul e folosit pentru a face rău, deci cuţitul e ceva rău".

poziţiile noastre sunt incompatibile – din punctul meu de vedere, cuţitul este un instrument care taie, fabricat pentru satisfacerea unor nevoi care nu afectează bunăstarea altor oameni – deci ceva util, care nu contravine drepturilor omului, ba poate chiar ceva indispensabil în lumea de azi.

faptul că unii folosesc cuţitul pentru a ucide este cu totul şi cu totul o altă chestiune – nu cuţitul este problema, ci cei care îl folosesc aiurea.

tu vezi doar faptul că există ucigaşi cu cuţitul.

la fel, statul are utilitatea lui; faptul că unii îl folosesc într-un mod pervers este cu totul altceva – nu ideea de stat este problema, ci cei care o pun în practică într-un mod eronat.

dacă înţelegem diferit conceptul de stat, discutăm degeaba – eu mă retrag.

aş putea să-ţi răspund la chestiuni punctuale, însă sunt sigur că n-are rost – degeaba discut despre copaci, dacă nu vezi pădurea.

de pildă, ai afirmat că « De fapt, marea majoritate a problemelor (cel putin in ceeea ce priveste securitate) e initiata chiar de stat.

De exemplu, cine cui declara razboi? Cetatenii americani celor irakieni? Aproape niciodata. Ci Ci statul american celui irakian. »

aş putea să-ţi răspund că oamenii se războiau şi fără existenţa statului; nu doar în comuna primitivă, ci şi acum 100-200 de ani, în zone precum Amazonia.

aş putea să-ţi spun şi că clanurile de cimpanzei se luptă între ele pe viaţă şi pe moarte; la fel, clanurile de lei, manguste sau furnici.

aş putea să-ţi spun chiar că şi în cadrul speciilor fără comunităţi, indivizii se războiesc la fel de abitir.

dar n-o fac, pentru că ştiu din această conversaţie că nu te interesează astfel de argumente raţionale.

dacă vrei neapărat să crezi că statul este vinovat pentru războaie, pur şi simplu crezi acest lucru, iar dovezile contrare nu contează deloc – aşa că eu sunt în plus într-o astfel de conversaţie.

la urma urmei, eu nu vreau să te conving de nimic.

tot ce-am vrut a fost să văd argumentele celor care susţin posibilitatea convieţuirii oamenilor de astăzi în absenţa statului.

din păcate, nu am văzut niciun astfel de argument.

poate data viitoare.

ionut

@de-a dura lex

"şi confunzi ideea"

Ideea in sine e iluzorie si utopica.

Adica inventam un mecanism (statul) caruia ii inmanam monopolul "utilizarii legale" a fortei, a constrangerii si a extragerii de proprietate (taxe si impozite), cu scopul de a ne apara pe noi de noi insine(asta oricum e o simpla poveste, statul n-a aparut in nici un caz asa), dupa care ne asteptam ca acest mecanism, pe care noi insine l-am situat in afara constrangerii (si care este condus tot de oameni) sa nu abuzeze de ea. UTOPIE.

Ulterior descoperim pe parcurs ca nu mai avem la indemana nici un instrument, in afara fortei, de a supune statul vointei noastre.

Iar comparatia cu cutitul e eronata, da cutitul desi este util poate fi si mortal, dar nu e obligatoriu! 😀

"aş putea să-ţi răspund că oamenii se războiau şi fără existenţa statului; nu doar în comuna primitivă, ci şi acum 100-200 de ani, în zone precum Amazonia."

N-am afirmat niciodata ca societatea fara stat ar fi perfecta…

ionut

@de-a dura lex

Adica un prim pas necesar, dar nu si sufiecient pentru ca idea de stat (vazut ca mecanismul inventat cu scopul de a asigura siguranta sociala) sa inceteze a fi utopic, ar fi ca institutiile statului sa fie populate cu persoane 100% benevolente, corecte, si care as puna mai presus de interesul personal pe cel colectiv, adica ingeri.

Si nici macar asa nu este de ajuns, adica ingerii mai au nevoie de o calitate: trebuie sa fie si omniscienti (inclusiv in ceea ce insesmna cunoasterea viitorului). De ce? Pentru ca statului ii lipseste acel formidabil instrument care se numeste "calculul economic" si care este responsabil cu impartirea optima a resurselor "rare".

Adica fie ei si ingeri la conducerea statului, care este nivelul de siguranta optim si cum il aflam? Ca sa stim ce nivel de impozitare optim sa avem. Cat sa fie, 5% dn pib? 10%? sau 14,3?

Si care este distributia optima a politiei? Un politist la fiecare cartier cu o masina? Sau un politist la fiecare persoana cu un tanc si inarmat pana in dinti? Si care sunt infractiunile (contraventiile) de care fortele politienesti trebuie sa se ocupe cu prioritate? Violurile? Uciderile? talhariile? Furturile de masini? etc. La fel in cazul justiei, armatei. Acestea sunt raspunsuri pe care numai piata le poate da.

Adica birocratia cu cat este mai compenta, cu atat necesita resuse mai mari pentru autointretinere si crestere continua.

Cum in lumea reala nu traiesc ingeri, sau si daca traiesc , nu sunt in nici un caz omniscienti, se intampla exact ceea ce se poate intampla : actionand in orb, in plin haos calculational, institutiile statului, au nevoie pentru a "functiona" (catusi de putin multumitor) de din ce in ce mai multe resurse. De aici si deficitele bugetare suverane uriase, in crestere continua.

Unde mai pui ca socialism/etatismul "ingineriei -sociale", a mai inventat un artificiu, acela de a include sub umbrela sintagmei "siguranta sociala" din ce in ce mai multe domenii (in afara celor care se refera stict la sigranta/aparare): "sanatate", "educatie" (de fapt invatamant formal), batere de moneda, stabilitatea preturilor etc.

punk

Am avut rabdarea sa inghit textul lui Hoppe, in speranta ca voi intrezari pentru prima oara cum ar arata efectiv societatea libertariana, dincolo de platitudinile obisnuite.

M-am ales cu o schita facuta pe genunchi, despre cum ar putea societatile de asigurari sa se transforme in firme de paza, presupunand ca toate premisele autorului s-ar indeplini magic si simultan. Pe semne ca exista oameni care-si inchipuie ca firmele de asigurari functioneaza in societatea noastra (atat cat functioneaza – prost) din vreun alt motiv decat frica justitiei si a politiei.

Cu toate constrangerile etatiste si supravegherea, companiile (private) de asigurari nu mai stiu cum sa te smechereasca ca sa nu-ti repare farul spart, si voi va asteptati sa va apere cand vor navali turci ?

O buna parte din mecanismele pietei functioneaza tocmai pentru ca avem stat, tocmai pentru ca exista o justitie independenta bazata pe principii nu pe relatii contractuale. Garantia non-agresiunii fizice este o conditie necesara inainte ca relatiile contactuale sa fie posibile, deci nu putem vorbi de justitie si politie privata in sensul absolut. Insasi proprietatea privata e un oximoron in absenta politiei. Nu e proprietate privata, ci doar o fortareata bine aparata pe care clanul tau o ocupa temporar.

Argumentatia potrivit careia relatiile dintre indivizi vor evolua in mod "natural" spre non-agresiune sunt doar "whishfull thinking" si nu se verifica istoric. Daca imi convine sa contractez relatiile unei case de arbitraj pentru a rezolva un conflict comercial o voi face, altfel voi cumpara un tanc si voi demola sediul concurentei. Ideea e ca atunci cand am destulte tancuri nu mai conteaza contractele adversarilor mei, si nu voi fi deloc izolat si vulnerabil asa cum postuleaza Hoppe.

Daca societatea libertariana ar fi posibila, i-am observa cu lejeritate institutiile elementare private existand in societatea noastra. Am vedea cum oamenii apeleaza din ce in ce mai rar la politie si justitie, pentru ca alternativele private rezolva problemele. In timp, institutiile de stat s-ar atrofia si ar disparea din lipsa de activitate. Chiar daca platesc taxe la stat nu inseamna ca nu pot sa-mi inscriu copiii la o scoala privata. Daca taxele sunt 30% din venit, viata unui libertarian intr-o societate etatista ar trebui sa fie identica cu viata unui libertarian cu un salariu mai mic cu 30% intr-o societate total libera, deoarece chiar si in societatea etatista exista libertatea de a te asocia exclusiv cu libertarieni, in contracte private bilaterale. Daca sporul de eficienta al mediului privat ar fi asa de mare pe cat pretind libertarienii, el ar compensa cu varf si indesat micile pierderi impuse de stat prin taxare.

In realitate, motivul pentru care nu vedem de exemplu justitie privata este pentru ca nu poate exista asa ceva in sensul propriu al cuvantului.

ionut

1) "Am vedea cum oamenii apeleaza din ce in ce mai rar la politie si justitie, pentru ca alternativele private rezolva problemele."

Care alternative private? Nu exista alternative private, ci doar "private", adica tot de stat sunt impozitate, controlate, licentiate, acreditate, reglementate etc.

E deja caragioasa insistenta cu care etatistii persista in aceasta eroare: dom'ne daca ar fi posibila, de ce nu vedem alternativa la stat? Raspuns: pentru ca exact asta e functia primordiala a statului (din pozitia de prim agresor): sa impiedice orice aparitie a vreunei alternative real private la el! 😀

2)"Daca taxele sunt 30% din venit, viata unui libertarian intr-o societate etatista ar trebui sa fie identica cu viata unui libertarian cu un salariu mai mic cu 30% intr-o societate total libera, deoarece chiar si in societatea etatista exista libertatea de a te asocia exclusiv cu libertarieni, in contracte private bilaterale."

Totalitatea cuantumului taxelor (pe venit, nu pe salariu) depaseste 60-70% 9ai uitat de ttva, accize si tot felul de alte taxe). Mai mult capacitatea confiscatorie a reglementarilor e la fel de mare ca cea a taxarii. in plus multitudinea de reglementari, ordonante etc. este si un "stimulent" puternic impotriva initiativei antreprenoriale, a economisirii si a investitiei.

3) La fel, nu exista scoala real privata. Incearca maine sa deschizi o scoala fara sa ceri acreditarea de la minister. Vei fi amendat si inchis in secunda 1. Deci care privata?

4) Si justitia privata se va baza tot pe principii, unanim acceptate.

5)"Cu toate constrangerile etatiste si supravegherea, companiile (private) de asigurari nu mai stiu cum sa te smechereasca ca sa nu-ti repare farul spart, si voi va asteptati sa va apere cand vor navali turci ?"

Pai primo, ca nici astea nu sunt real private, si secundo, ca incearca sa te smechereasca tocmai pentru ca nu sunt private ci "private", adica, la o adica, in ultima instanta tot statul e cel care "va plati oalele sparte" (de fapt contribuabilul din taxe si impozite ca statu' nu vine cu bani d'acasa). Vezi cazul AIG, salvata pe banii statului. Pe scurt atat stie statul: hazard moral!

ionut

@all

"Am vedea cum oamenii apeleaza din ce in ce mai rar la politie si justitie, pentru ca alternativele private rezolva problemele."

Nu aveti asa … o senzatie de … deja-vu? 😀

punk

Companiile de asigurari functioneaza prost datorita naturii afacerii lor: platesti un cost cert azi pentru un beneficiu incert peste 10 ani. Cei care minimizeaza costul azi, promoveaza cat mai agresiv eventualele beneficii viitoare, si eludeaza pe cat posibil plata despagubirilor cand se intampla evenimentul asigurat, sunt cei care castiga competitia.

Datorita asimetriei informationale evidente (nu stii daca asiguratorul tau are destul armament, nu stii puterea unui eventual agresor, nu ai nici o garantie ca asiguratorul tau nu va dezerta in fata agresiunii etc.) este practic imposibil ca o piata libera a serviciilor de securitate sa ajunga la echilibru in sensul dorit de libertarieni, pentru ca este o "lemon market". Efectul este ca voi prefera sa strang armament si sa imi cladesc o fortareata, decat sa platesc toata viata o asigurare, iar cand navalesc turcii sa raman cu mainile goale cand asiguratorul fuge in Belize. Sau la Istambul, cu plata unei taxe catre agresor. Cu alte cuvinte, piata libera produce acelasi gen de securitate pe care l-a produs in evul mediu: fortificatii si societati ultra-militarizate.

Solutia corecta impotriva agresiunii armate este una altruista si nationalista, vecina cu fanatismul: cand vin turcii eu stiu ca tu o sa pui mana pe pusca sa-mi aperi familia, pentru ca si eu fac la fel pentru tine, chiar cu riscul vietii mele. Agresorii ne vor evita pentru ca stiu ca suntem o comunitate care a reusit sa-si transmita "gena egoista" in sensul lui Dawkins, adica ne sacrificam pe campul de lupta in favoarea indivizilor cu un bagaj genetic apropiat; se vor orienta spre tinte slabe compuse din indivizi egoisti care vor dezerta usor in fata adversitatilor.

Nu incerc sa exploatez conotatia traditionala a perechilor 'altruist' – 'egoist', 'erou' – 'dezertor' etc., adica sa pretind ca e ceva inerent bun in altruism. Subliniez doar ce egoismul nu este o strategie castigatoare in toate jocurile – si istoria a demonstrat-o in repetate randuri.

Solutia corecta e o combinatie intre altruism si egoism, o societate mixta (chiar daca ideologii fundamentalisti pretind intr-un citat mai sus ca nu se poate): pe timp de pace, daca ai doua maini si doua picioare, te bag in ma-ta si te trimit la munca; cand vin turci, luptam impreuna pana la ultimul om, cu armele cumparate din (mica) taxa platita de amandoi in timp de pace.

ionut

@punk

"adica ne sacrificam pe campul de lupta in favoarea indivizilor cu un bagaj genetic apropiat".

Asta-i rasism. Care, din punctul meu de vedere, nu e decat o prejudecata.

Si apoi, sunt perfect de acord cu tine cand e vorba despre "turci"! In plus, eu cred ca singurul tip legitim de armata este cea de voluntari

Ce te faci cand e vorba sa lupti impotriva agresorului de facto, cel prezent zi de zi, adica a statului insusi?

In plus, "mica taxa" e doar o dorinta iluzorie in lumea reala(m prezentat in ultimele 2 posturi adresate lui @de-a dura argumentele).

punk

Si apropo de taxa de 70%: e adevarat ca asta e taxa in Romania pentru unii indivizi, dar exista destule locuri unde valorile sunt mult mai mici, dar tot n-au aparut sisteme paralele de justitie.

Exista de asemenea regiuni geografice ca Somalia in care statul practic a disparut total, si totusi institutiile libertariene refuza sa apara, in schimb misuna warlords si "pirati".

ionut

@De-a dura Lex

” Hoppe porneste (eronat dupa parerea ta) de la ideea că cetăţeanul este subordonat statului ”

Dupa "WiKileaks" (si dupa reactia tuturor statelor) mai ai vreo indoiala ca Hoppe are perfecta dreptate? Si ca etatismul este "eronat"?

totedati

hehe, pana la urma republica minerva a descoperit pe pielea ei, cu ceva suturi la poponet, de ce a fost inventat statul … nu mai mult decat o bata cu care sa dai in cap vecinului cand te enerveaza …

statul nu e o utopie sau fictiune de care sa ne putem lipsi asa usor … e totul ok pana vine vecinul sa ne spuna ca "acolo parca pescuiam noi"! ia date la o parte, ca gradina ta de zarzavaturi e acum a mea! multumesc de cele 4 luni de transpiratie, plivit, semanat, udat, dar la cules e randul meu! dupa recoltat, poti recuceri gradina, nu ma mai intereseaza, pana anul viitor …

suveranul

Suveranitatea individuala este singura cale pasnica de a gestiona chestiuni personala cu statul-corporatie. Fiinta umana este autonoma juridic, de aceea statul a creat un alt tu, la nasterea ta, o corporatie, care-ti poarta numele scrisa in totalitate cu majuscule; de ex: Ion Popescu nu este acelasi cu ION POPESCU. Ion Popescu este fiinta umana care este suverana din punct de vedere juridic, iar ION POPESCU este corporatia supusa statului, si legilor(sic) regulilor corporatiei. Statul, o entitate moarta, fara viata nu are autoritate asupra fiintei umane, si totusi suntem inselati in a ne supune. Cum se intampla aceasta? Simplu: prin consimtamant, prin acceptul de a fi responsabil si raspunzator pentru eticheta oferita de stat: act de indentitate. La urma urmei "Statul sunt eu"; tu noi. Noi alegem cui sa ne supunem; fie suntem copii ai Lui Dumnezeu fie copii ai statului. In incheiere, definitia juridica a cuvantutlui "cetatean"= supus. Trebuie mentionat ca cetatenie este un contract voluntar(intr-o societate democratica) incheiat intre o fiinta umana si entitatea stat. Din frageda pruncie suntem directionati si indoctrinati in a deveni sclavi ai sistemului. 'Cei mai buni sclavi sunt cei care cred ca sunt liberi" Pace tuturor! Suveranitate.wordpress.com

Bogdan Tatavura

Se vede treaba ca nu ai citit cartile celor pe care ii critici. Mises a scris clar: „Anarchism
misunderstands the real nature of man. It would be practicable only in a world of angels and saints.
Liberalism is not anarchism, nor has it anything whatsoever to do with anarchism.
The liberal understands quite clearly that without resort to compulsion, the existence
of society would be endangered and that behind the rules of conduct whose
observance is necessary to assure peaceful human cooperation must stand the threat
of force if the whole edifice of society is not to be continually at the mercy of any
one of its members. One must be in a position to compel the person who will not
respect the lives, health, personal freedom, or private property of others to acquiesce
in the rules of life in society. This is the function that the liberal doctrine assigns to
the state: the protection of property, liberty, and peace.” – Liberalism, L. vonMises

Hayek a fost social-liberal (ordoliberal) desi s-a autodefinit ca „old whig”.

Rothbard, Hoppe, Block se incadreaza in categoria anarhistilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.