@LD
"În al doilea caz, tranziţia nu este resimţită deloc pe plan intern: preţurile cresc doar în raport cu moneda euro, dar rămân constante în raport cu veniturile"
Aprecierea monedei nu este deloc benigna. Binenteles, care pensionar sau bugetar nu si-ar dori sa fie plait la niveluri euro, e de inteles asta. Cum se zicea in Romania chiar inainte sa plec eu in 1990–"vrem sa muncim ca in socialism, dar sa fim platiti ca in capitalism".
In ultimul deceniu (2000-2010), salariul median german a stagnat (nu a crescut mai repede decat inflatia, care si ea a fost mica in Germania). Desi au devenit mai productivi intre timp, muncitorii german au strans din dinti si au mers inainte fara greve. Asta a ajutat foarte mult companiile germane sa fie competitive intr-o economie globalizata.
Ce s-a intamplat cu tarile PIGS? Salariile lor s-au dublat in ultimul deceniu! Nu zic ca si productivitatea muncitorilor de acolo a stat pe loc, bineintele ca a crescut si ea, poate chiar mai mult decat la nemti (ca a pornit de la baza mai mica, ha! ).
Dar nu a ajuns-o in termeni absolut pe a nemtilor, nici infrastructura nu a ajuns acolo, nici eficienta guvernului (lipsa de coruptie si birocratie) nu au ajuns la acelasi nivel ca in germania. Deci faptul ca multi greci au ajuns sa aiba salarii si pensii la nivel german a fost o reteta pentru falimentarea statului (si/sau firmelor private pentru cei care lucrau la privat).
O moneda tare pentru o tara inca slaba nu este o panacee, ci dimpotriva. De asta grecilor nici nu li s-a dat voie de la inceput sa intre in euro, ci doar dupa ce economia lor si finantele guvernului urmau sa corespunda anumitor parametrii. Dupa cum stim, grecii au aranjat bine anumite statistici si au intrat in euro, dar in loc sa il apuce pe Dumnezeu de picior, s-au legat la maini ca prostii.
Cum ai scris, o moneda nationala e foarte importanta in vremuri de criza pentru tari unde raspunsul la criza cel mai potrivit nu este identic ca al germaniei. Tarile benelux si inca cateva cu economie similara ca a Germaniei probabil ca nu au mult de pierdut cu nemtii la fraiele BCE. Dar tarile mediteraneano-balcanice au.
"Pentru exportatori există însă şi o veste bună. Aprecierea monedei le dă acces mai ieftin la tehnologia de vârf"
Nu. Unui exportator care exporta un produs in euro (sa zicem la 1000 euro bucata) si care foloseste utilaje nemtesti importate in euro (eventual finantate si cu un credit in euro, care sa aiba dobanda mai mica) care l-ar costa sa zicem 200 euro, ii raman 800 euro pentru salarii, impozite, materii prime, energie, si profit. Sa zicem ca energia si materiile prime sunt tot in euro, ca deh, suntem in era globalizarii, si sa zicem ca costa 300 euro. Deci 500 euro pentru costuri in RON–salarii, taxe si impozite, profit.
Daca vine criza si exportatorul are de ales intre tinerea cu dinti de pret (si incetarea completa a vanzarilor) si reducerea costurilor finale cu 20% sa zicem, atunci i-ar ramane doar 300 euro pentru costurile de mai jos. Daca salariile muncitorilor (si taxele proportionale cu salariile) raman in euro, probabil ca va trebui sa produca in pierdere pana se termina criza, si nu se stie daca il va tine buzunarul asa mult timp. Dar daca salariile muncitorilor ar fi in RON, si RON-ul s-ar devaloriza cu vreo 20% fata de euro, atunci acele costuri ar scade pe masura, si exportatorul nu ar mai lucra neaparat in pierdere (desi oricum profitul i-ar fi puternic afectat).
Ca sa rezum, exportatorilor le convine ca moneda locala sa fie mai slaba, ca asta le reduce si lor cheltuielile locale, ceea ce este necesar in conditii de criza. Importul/finantarea tehnologiei de varf este doar o fractiune din consturile produsului final, care e vandut in euro (si la fel si energia, materii prima). Toata smecheria este cum sa "intinda" suma ramasa in euro ca sa acopere costurile in moneda locala. Si o moneda locala prea puternica va face acest lucru imposibil.