Standard
Lucian Davidescu

Axa Beijing

Când vin chinezii?

Faptul că România este în sfârşit agresivă în încercarea de-a diversifica relaţiile economice cu China este o veste bună. Iar China este unul dintre puţinele locuri în care negocierile protocolare la nivel de stat încă mai sunt în stare să sensibilizeze investitorii în luarea vreunei decizii. Totuşi, asta nu înseamnă că vreun chinez va fi dispus să risipească bani în România. În continuare, primează interesele economice.

Ce-i interesează pe chinezi? Nu Canalul Dunăre-Bucureşti, a cărui amortizare financiară s-ar întinde pe o eră glaciară, nici “auostrăzile ieftine”, pe care statul român le renegociază până devin scumpe şi apoi le anulează. Şi nici firmele securiştilor care speră să îşi ia tainul din orice parteneriat – îi au deja pe ai lor.

Chiar şi aşa, vizita guvernului român în China tot serveşte la ceva – e un semnal ferm că România există şi că nu ar fi ostilă unei relaţii economice strânse. Este foarte clar ce are China de oferit într-o asemenea relaţie: capital. Însă ce poate oferi România?

Cel mai important lucru este apartenenţa la uniunea vamală europeană. Contextul economic pune sub semnul întrebării tot ce înseamnă comerţ liber şi globalizare, iar China are nevoie de certitudini pe termen lung. O astfel de certitudine ar aduce-o eventualele capete de pod industriale, care să asigure asamblarea finală a produselor chinezeşti astfel încât ele să fie protejate de o eventuală majorare a taxelor vamale.

România are unul dintre ingredientele necesare pentru a atrage astfel de investiţii – forţa de muncă relativ ieftină comparativ cu restul UE. Însă lipseşte celălalt ingredient – predictibilitatea fiscală şi judiciară. Desigur, dacă l-ar avea ar atrage investiţii mai multe şi din Vest, aşa că rezolvarea pentru acest punct nu este una “chinezească” ci una universală.

Al doilea lucru important este poziţia logistică. China are nevoie de infrastructură pe care să se poată baza – mai ales porturi, dar şi aeroporturi căi ferate sau autostrăzi. În cazul porturilor, pretenţiile Chinei sunt foarte mari: proprietate, concesiune pe termen lung sau cel puţin un contract ferm care să fixeze tarifele de acces portuar pentru câteva decenii. Credibilitatea redusă a României exclude ultima variantă.

În plus, Marea Neagră este o miză complicată. Nu este pe traseul direct către inima Europei iar statutul ei internaţional ambiguu – de lac turcesc de-facto – o face un pariu vulnerabil în caz de conflict economic. Marele ei avantaj este accesul dublu pe care îl asigură – atât către Uniunea Europeană cât şi către pieţele ex-sovietice.

Al treilea lucru ca importanţă este disponibilitatea României de-a se transforma în avocatul Chinei în faţa Comisiei Europene. E o decizie naturală atunci când devii o verigă esenţială din lanţul comercial, însă deşi pare cea mai uşoară se poate dovedi şi cea mai riscantă pe termen lung. Este genul de situaţie în care cooperarea europeană încetează şi începe competiţia, motiv pentru care România ar trebui să fie pregătită să accepte costuri politice şi economice pe alte paliere. De exemplu, Comisia Europeană nu va mai fi la fel de fericită să acorde subvenţii unei ţări dacă ştie că, în loc să se întoarcă la companiile Vestice, o bună parte din bani pleacă în China.

Nu în cele din urmă, România trebuie să ia în calcul şi vaianta că în unele cazuri excluderea – nu includerea – Chinei ar fi în propriul interes pe termen lung. Dacă chiar îşi rezolvă problemele cu infrastructura, fiscalitatea şi justiţia, România poate deveni un mediu foarte bun pentru dezvoltarea capitalului autohton.

Când ne vor crede în stare de asta, membrii guvernului chinez în frunte cu premierul vor veni în vizită la Bucureşti.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

radu

calculele trebuie facute si pentru alt fel de UE. sau chiar lipsa UE daca tot vorbim de termen lung

Dan S

Indiferent de situatia UEului, tarile europene/occidentale sunt cele catre care ar trebui sa ramina Romania orientata.
Nu vad de ce am dat conditii similare cu cele date colegilor de uniune si securitate ?

Radu

Radio Erevan va raspunde la intrebari:

Ce face China cand vrea influenta in ONU? Cumpara cateva tari africane.

Ce face China cand vrea influenta in europarlament? Cumpara cateva tari balcanice.

Ce face o femeie flamanda si usuratica? Schimbul in natura cu cine plateste mai bine, sa aiba ce manca pe termen scurt, fara gandul la ziua de maine.

Daca Grecia si Ciprul deja s-au vandut chinezilor ca sa le faca in ciuda nemtilor care aveau pretentii, nici Romania nu va fi mai presus. Chinezii nu au nici o pretentie sa se faca vreo reforma sau sa se curete coruptia, sa se rezolve probleme ecologice, sa se retrocedeze biserici greco-catolice, sau sa se dea drepturi homosexualilor si ce alte pretentii mai au europenii. Axa Beijing-Bucuresti ar fi un parteneriat perfect, cuplu ideal. De fapt cuplu nu este cuvantul potrivit, chinezii o sa aiba un intreg harem, cu majoritatea tarilor balcanice, ca nu e Bucurestiul mai cu mot decat altele.

mih

de ce n-ar fi buna optiunea de a nu tine toate ouale in acelasi cos? Mai ales in contextul actual?

Poate daca se gandeau altii mai din timp, incetinirea exporturilor din iunie catre UE n-ar mai fi cantarit asa greu…

La sud de Dunare s-au gandit si nu pare chiar asa rau 🙂

d

Bravo Radu.

Portul Pireu din Grecia l-au luat pe cateva decenii de acum incolo. Chinezii au avut de unde invata imperialism. Doar au invatat de la cei mai buni, de la englezi. 🙂

d

@mih

"de ce n-ar fi buna optiunea de a nu tine toate ouale in acelasi cos?"

Le tinem, nicio problema, numai sa nu avem conditii mai proaste de la chinezi. Sunt si ei pusi pe capatuiala, nu fac opere caritabile.

In plus, China e o putere care seaman f mult cu noi. Are sute de mii de tzarani si lucratori ieftini. Tehnologie nu prea au, umbla si ei sa o copieze de la cine pot.

Asa ca ma intreb ce ar avea ei nevoie de la noi sau noi de la ei? Aceeasi vesnica "pozitie geostrategica" care e un mit?

Noi resurse nu avem asa cum au africanii sau arabii, tehnologie nu avem asa cum au Germania Franta US, avem numai forta de munca ieftina si asta au si chinezii galore. anau prea avem ce "oua" sa punem in cosul chinezesc.

joness

In primul rand Romania ar trebui sa faca trecerea de la "avem planuri minunate" la seriozitate in respectarea angajamentelor pe termen lung. Ceea ce nu cred ca se va intampla vreodata in urmatoarele doua milenii.

Chinezii au mai avut o tentativa de a investi in Romania, la inceputul anilor 2000, si s-au trezit ca dupa ce s-a schimbat puterea nimic din planurile alea minunate nu mai era valabil, ba mai mult, devenisera brusc dusmanii poporului. Va fi dificil de trecut peste neincrederea generata atunci, si nici macar nu stiu daca ar fi bine. Pentru ca s-ar putea ca peste un an investitorul chinez care ne aduce bobo acum sa devina "partenerul de marsavii al Elenei Udrea si a camarilei lui Basescu". Mai bine stam la locul nostru, sa nu ne facem de ras.

iokan

Ce comentarii pragmatice! Nu mai maraie nimeni despre Tien An Men.De atunci a inceput de fapt infrangerea vestului- cand au renuntat la principii pentru bani.Acum s-au trezit in curte cu un King Kong (inca) politicos.Oare cum poate avea succes o tara cu un stat puternic, unde indivizii nu inseamna prea mult? Trebuie sa ne grabim sa incheiem contracte cu statul chinez, pentru ca, se stie, statul e un slab comerciant/negociator, si trebuie sa-i tragem in piept acum , inainte de disparitia statului chinez (dupa aceea vom avea de a face cu privatii chinezi, care sunt mult mai eficienti).Delegatia noastra ar trebui condusa de Dinu Patriciu, care a dovedit ca stie sa faca contracte cu statul (pe care stie el de ce il dispretuieste).SIgur meciul Patriciu -statul chinez va fi 1-0 🙂 .

MIA

>Delegatia noastra ar trebui condusa de Dinu Patriciu, care a dovedit ca stie sa faca contracte cu statul

Buna idee !!

joness

Dinu Patriciu nu o sa conduca niciodata o delegatie din care fac parte impostori gen Boc, Ariston sau Udrea, si nici nu o sa isi riste reputatia personala prezentand garantii in numele unui partener de o neseriozitate legendara precum statul roman. 🙂

mih

d

nici europenii nu sunt pusi pe opere caritabile. Nu prea vad diferente intre capitalul european sau non european. Mai avantajos ar fi intr-adevar unul, ala autohton, dar ia-l de unde nu-i :).

mi se pare doar un pic ciudat ca nici n-au venit sa investeasca si deja suntem nemultumiti 🙂

joness

mie mi se pare ca Patriciu ar fi in good company 🙂

si din punct de vedere al imposturii si al reputatiei si al (ne)seriozitatii, dar e doar o opinie personala 🙂

LD

pai daca Romania si-ar rezolva problemele cu fiscalitatea si justitia, capitalul autohton ar fi in mare parte peste granite, in tari care nu au acord de extradare cu Romania sau dupa zabrele 🙂

Lucian Davidescu

@radu

UE înseamnă mai multe lucruri, la lipsa căruia te referi

@Dan S

Orientarea e una, dar banii n-au miros, de ce să nu le dai “o masă caldă”?

@Radu

Vai şi-amar de cel care nu-şi face sieşi bine cu forţa 😛

@mih

Hedging adică 😉

@d

Nu “poziţie geostrategică”

Proximitate

@joness

Da

Și delegaţia cu rezonanţă post-secu 😉

Murfatlar, Vin Export Focşani, Crama Vânju Mare, Avi Compact, Getico Telecom, Vila Euro SRL, Rich Sport Romania, Lamar Organization, Uniqa Asigurări, Lacerta Winery, MacroLight, Devco Green, Oilfest Company, Ghildus Design System, Mobilis, Faur, Meximpex, Marsat, Mibatron, Royal Consulting, Rig Service, Tetas Rom, Comoti, Incas, Rominex Industrial, Das, Taparo, Teaha Management Consulting, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Criogenice şi Izotopice.

@iokan

Păi de fapt, nu-i aşa uşor să-i tragi în piept – în buna tradiţie fascistă, statul chinez face sau nu recomandări companiilor iar ele aleg dacă să dea curs sau nu. Cu genul ăsta de trimişi şi cu fantasmagoriile de canale prin Bărăgan, e mai degrabă nu/nu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.