Standard
Lucian Davidescu

Bucureşti – povestea oraşului cu prea mulţi bani

Când vorbim de finanțele publice din România, cuvinte cheie sunt deficitele cronice, indisciplina și cârpeala. Nu este însă cazul administrației publice locale din orașele mari și din Capitală. Perioada de prosperitate a anilor 2000, fără exagerare, le-a îngropat în bani. Un articol pentru criticatac.

În doar cinci ani, între 2003 și 2008, bugetul Bucureștilor a crescut de cinci ori. Încasările au fost peste cele mai optimiste planuri iar balanța – constant pe excedent. Prea mult, prea repede, căci nu erau destule proiecte mari care să înghită toți acești bani. Climaxul a fost atins în 2007, când Primăria Generală s-a împrumutat atât de mult și de ieftin încât n-a avut ce face cu banii. A sfârșit prin a-i depune la bancă unde a făcut profit din diferența de dobândă.

S-au putut termina investiții de talie mică și medie, s-au putut planta toate statuile, fântânile și panseluțele pe care mintea peisagistului-șef le putea imagina, s-a putut strânge aproape tot gunoiul de lângă bordurile noi. Și a apărut o generație nouă de super-primari, care ar trebui să facă mari eforturi pentru a nu fi realeși.

După 2008, încasările s-au plafonat la un nivel relativ constant: două miliarde de euro, din care mai mult de un miliard se împarte între sectoare iar restul merg la primăria generală. Cam jumătate de miliard sunt bani dedicați anual investițiilor. Asta înseamnă că s-ar putea construi în fiecare an un nou pasaj Basarab și un nou stadion Național, fără împrumuturi. Sau zece pasaje Basarab și două Stadioane Naționale la prețurile neumflate.

Pasajul Basarab trebuia să coste 20 de milioane de dolari, potrivit unui studiu japonez de acum mai mult de un deceniu. Utilitatea e limitată: podul traversează o cale ferată care se oprește oricum după doar jumătate de kilometru. Inițial, soluția a fost în competiție cu varianta mutării gării 500 de metri mai în amonte. Podul a rămas și s-a tot scumpit, pe măsură ce Capitala se trezea cu neașteptat de mulți bani în conturi: încă un pilon, încă o bretea, încă un kilometru. În total, 250 de milioane de euro. Aproape tot atât a costat și Arena Națională, care pornise cu un buget de 120 de milioane de euro.

Acestea sunt însă printre puținele proiecte mari terminate, alături de Biblioteca Națională, o fostă ruină ceaușistă, recondiționată cu peste 100 de milioane de euro, de la Guvern. Nu la fel s-a întâmplat în cazul ruinei funcționale numită Casa Poporului, care deși este principalul punct de atracție al orașului rămâne utilizată la nici o zecime din potențial. Cu puține excepții, încercările de-a o integra în circuitul public au fost respinse și nici măcar pentru dărâmarea repugnantului gard de beton lung de 5 kilometri din jurul ei “nu s-au găsit bani”. Se găsesc, în schimb, pentru co-finanțarea catedralei care ar urma să fie construită în interiorul gardului (total, 400 milioane euro), dar și pentru Bulevardul Uranus, care va trece pe sub enormul maidan dintre cei doi coloși. “Diametrala Uranus-Berzei-Buzești” va costa cu totul 2,2 miliarde de euro și rivalizează ca ambiții cu Bulevarul Magheru, care spinteca acum un secol curțile boierești, dar și cu “Victoria Socialismului” (acum Unirii) care a nivelat cartiere întregi de-a lungul și de-a latul.

Dintre podurile, pasajele și străpungerile rutiere planificate, doar câteva au fost terminate. Nu fără gafe, întârzieri și depășiri de cost. Altele tărăgănează și acum, deși nu banii lipsesc. Însă oricât de mulți ar fi banii acum, cu siguranță se vor dovedi mult prea puțini în viitor. “Autostrada suspendată”, subiect de campanie electorală și de ironii în 2008, amenință să înghită câte un miliard de euro pentru fiecare dintre cele trei tronsoane ale sale, care totalizează 50 de kilometri. Și de data asta, Guvernul are propria replică: centura cu profil de autostradă, care ar urma să măsoare 100 Km și să coste alte două miliarde de euro. Nu este clar de unde toți acești bani: investitori privați care să pună taxă, Uniunea Europeană sau bugetul statului.

În cazul autostrăzilor, guvernul și primăria au măcar responsabilități bine-delimitate. Nu la fel stau lucrurile când e vorba de metrou, pe care și-l dispută în mod tradițional autoritatea centrală și cea locală, dar care din inerție a rămas la cea dintâi. Cea mai mare parte a rețelei datează de peste 20 de ani și numai două magistrale secundare au fost terminate recent. Însă metroul bucureștean este în continuare șchiop, în sensul că nu leagă în mod egal toate zonele mari ale Bucureștilor. Licitația a fost atribuită pentru Drumul Taberei, la un preț surprinzător de mic: 215 milioane de euro. Au început procedurile și pentru Otopeni, alt miliard de euro. Marii ignorați sunt, până acum, cartierele Colentina și Rahova, pentru care există teoretic proiectul de-a fi legate printr-o magistrală. În campania din 2008, primarul Sorin Oprescu promitea că va aduce “cârtițe de la Moscova” cu care va săpa propriul metrou dacă va fi nevoie. Pesemne, cârtițele au pornit la drum pe sub pământ.

Există și un parteneriat public-privat de mare anvergură în Capitală: proiectul Netcity, care își propune să dea jos cablurile de pe stâlpi – coșmarul tuturor fotografilor – și să le îngroape în subteran. Banii vin de la constructor, controversatul UTI, și de la băncile sale. În timp, ei vor fi recuperați de la firmele de internet care până acum reușiseră să trimită Bucureștii în top 10 mondial al vitezei la Internet. Nu este încă limpede dacă cele 200 de milioane de euro vor fi vreodată recuperate. Pe de o parte, tehnologiile fără fir fac inutile anumite tronsoane din investiție. Pe de altă parte, mulți furnizori și-au mutat cablurile mai sus, pe blocuri, acolo unde primăria nu mai are jurisdicție.

Acesta ar fi singurul caz în contribuabilii pot sta liniştiţi: oricât de inutil şi oricât de scump se va dovedi proiectul, exuberanţa nu va fi plătită din banii lor.

 Top 10 proiecte în Bucureşti, cât costă, cine plăteşte şi în ce stadiu sunt

1. Autostrada suspendată: 3 mld. euro, din care 1 mld. prima fază (PMB). ANUNŢAT

2. Bulevardul Uranus: 2,2 mld. euro (PMB). ÎNCEPUT

3. Autostrada de centură: 2 mld. euro (Guvern). ANUNŢAT

4. Metrou Otopeni: 1 mld. euro (Guvern). ANUNŢAT

5. Catedrala Neamului: 400 mil. euro(Guvern+PMB+BOR). ÎNCEPUT

6. Pasajul Basarab: 255 mil. euro (PMB). TERMINAT

7. Arena Naţională: 235 mil. euro (PMB). TERMINAT

8. Metrou Drumul Taberei: 215 mil. euro (Guvern). ÎNCEPUT

9. Netcity: 200 mil. euro (UTI). ÎNCEPUT

10. Biblioteca Naţională: 128 mil. euro (Guvern). TERMINAT

Diferență de la simplu la dublu între Sud și Nord

Cele trei primării “nordice” cheltuie două treimi din banii sectoarelor, în timp ce sectoarele 3, 4 și 5 împart celaltă treime. Sectorul 1 este campion absolut și în funcție de bugetul pe cap de locuitor: o optime din populația Capitalei cheltuie un sfert din banii alocați sectoarelor.

Asistența socială costă municipalitatea în 2012 aproximativ 600 de milioane de lei, adică 7% din cheltuielile totale. Primăriile de sector au cea mai mare parte a atribuțiilor, iar peste 50% din bani sunt cheltuiți pentru ajutoarele sociale în caz de invaliditate. Restul banilor sunt împărțiți între asistența acordată persoanelor în vârstă sau copiilor, creșe și ajutoare pentru locuințe. Cel mai mare buget pentru asistență socială îl are cel mai prosper sector – 1, atât în sumă brută (150 de milioane de lei) cât și procentual (13% din cheltuielile proprii). Urmează sectoarele 2 și 6, cu peste 100 de milioane de lei fiecare. În schimb, cel mai sărac sector – 5 – nu are site funcțional și nici nu a publicat bugetul detaliat pe 2012.

Cheltuielile pentru „cultură, recreere și religie” se ridică la peste 1,1 miliarde de lei, adică 12% din cheltuielile totale. Jumătate din bani sunt cheltuiți direct de PMB, iar restul vin de la sectoare. Pe primul loc este sectorul 3, (168 de milioane de lei), urmat de 2 (137 milioane de lei) și 1 (120 milioane de lei).


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

marxistu’ de serviciu

„Felicitari” pentru asocierea cu Criticatac. Cariera ti-e acum completa.

Burca Costinel

E trist dar adevarat .

Constantin Gheorghe

Ştiu că mă înjuri, dar sunt obligat să reamintesc un lucru simplu: orice se face pe lumea asta se planifică. Planificarea NU este un concept comunist. Bucureştii nu au un organism de planificare urbană, de dezvoltare a teritoriului. Sunt atâtea investiţii care au un ciclu lung, dincolo de cei patru ani ai mandatului de primar. De asta se arucă toată lumea la plantat floricele. Ce-i în mână, nu-i minciună. Ai banu’, jos cu el!
Până acest organism de planificare nu se înfiinţează, banii se vor risipi cu voioşie. Ne pace sau nu!

Lucian Davidescu

De acord, asta-i o parte a problemei. Cealaltă e că prea multe lucruri au fost planificate prost şi ţinute gaia-maţu.

Stefan Muresan

@Lucian,
Multa lume traieste (bine chiar) din treana asta

ionut

„Planificarea NU este un concept comunist.”

Fugi d’aci bolsevicul blogosferei, ca vorbesti pe nas! Planificarea centrala (pe banii jefuiti de la altii), e un concept eminamente socialist. Si se desfasoara in plina bezna calculationala. Nici n-are cum sa fie altfel.

Stefan Muresan

„Și a apărut o generaţie nouă de super-primari, care ar trebui să facă mari eforturi pentru a nu fi realeşi.”

Se pare ca unii chiar fac aceste mari eforturi (vezi primarul „care este”, „pe persoana fizica” ) 😉

Ioana Tudor

Cred ca bani sunt destui si pentru alte investitii…

Adrian Tudosie

Lucian, se schimba lumea si tu nu mai scrii nimic??

Liviu Stoian

Da, Bucurestiul este printre putinele judete din tara cu venituri proprii substantiale si ar trebui sa gandeasca altfel viitorul, in interesul cetatenilor sai. Si astazi se mai vad pe stalpi stelajele irationale, abandonate, pentru flori pe care sa le miroasa probabil girafele si elefantii. De exemplu, Bucurestiul ar putea sa-si construiasca propria sursa de electricitate si agent termic pentru a nu mai depinde de straini, sau ar putea investi in valorificarea apelor termale din subteran. De asemenea Bucurestiul si-ar putea recupera distributia de electricitate, de gaze si de apa, si ar putea organiza o retea comerciala prprie. In toate cazurile, bine conduse, acestea ar sparge monopolurile din zona, excesiv de lacome. Din pacate, in loc de mai buna gospodarire in limitele actuale ale orasului, municipalitatea se uita la acapararea de zone noi in cadrul municipiului, sub forma unei asazise „zone metropolitane”. Asta se traduce prin investitii din banii bucurestenilor in zonele limitrofe, incepand cu judetul Ilfov si apoi cu Calarasi (Oltenita). Scopul viitoarelor investitii vizeaza cresterea calitatii comunicatiilor cu cartierele rezidentiale de lux din afara orasului in care probabil ca locuiesc unii dintre decidenti (sosele, retele electrice si de apa-canal, metrou catre Otopeni, un nou aeroport,etc).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.