Standard
Lucian Davidescu

Căderea periferiilor urbane

La 10 kilometri de marginea metropolei, la 1 km de următoarea casă, metrul pătrat de teren ajunsese să coste zeci de euro. A fost bula bulelor imobiliare. Metrul respectiv valorează acum exact cât porumb poate produce: câteva zeci de cenţi.

Nu-i de mirare că un mare proprietar de terenuri scumpe ca Gigi Becali – miliardar – a rămas doar mare producător de castraveţi – milionar. E cazul fericit. Chiar la un ordin de mărime distanţă, terenul tot valoarează ceva.

Distanţa a fost una dintre marile iluzii ale crizei. Kilometrii s-au transformat în „minute până în centru”, sau în „luni până când construcţiile vor ajunge lângă teren”. Bula imobiliară a încălcat nu doar regulile economice, asta-i mai uşor, ci chiar legile geometriei: suprafaţa creşte cu pătratul distanţei. Zonele „cu potenţial imobiliar” din jurul oraşelor româneşti ajunseseră suficient de întinse cât să găzduiască de câteva ori populaţia ţării. „Uite ce repede a crescut cartierul X, deci se poate”, a fost argumentul vânzătorilor de iluzii, exact ca într-un joc piramidal în care înaintezi cu spatele şi te minunezi de ce creşte sub ochii tăi.

Însă iluzia decisivă, pe cale să dea lovitura de graţie noilor aşezări, este infrastructura. Nimeni n-a încercat să anticipeze limpede, în faza de construcţie, care va fi traficul la final. În Pipera, sătucul-oraş al celor mai selecte sere, proaspeţii proprietari numără distanţa nu în minute faţă de centru ci în ore faţă de margine. Iar companiile nu ştiu cum să mai fugă spre oraş, pe o şosea cu două benzi şi niciun trotuar. Unde mai pui că jumătate dintre clădiri încă n-au fost terminate.

Fuga-înapoi este următorul pas al crizei imobiliare. Se redefinesc unităţile de măsură: minute de mers pe jos până la serviciu, zile de muncă pentru o lună de chirie, metri până la prima fereastră.

Mare atenţie la anunţuri! Toată lumea încă vinde metri pătraţi. E timpul să cumperi vecini!

Citește și 10 lucruri pe care arhitectul nu ți le spune niciodată


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dan

De acord cu tine .. cu o mica exceptie 🙂 … nu cred ca oamenii vor da fuga inapoi in oras – in primul rand din cauza ca nu mai au cum, sunt ingramaditi de un super-credit si condamnati la 30 de ani de stat in locul ala si de platit la credit ( cei care nu au credit pentru casa din periferie nu intra in categoria celor multi.. aia sunt cazuri "speciale" si nu vor avea probleme in a cumpara o casa in oras.. daca nu au facut-o deja ).

In ceea ce priveste infrastructura ar trebui sa mentionezi ca in localitatile periferice exista apa curenta, gaze, curent electric, telefonie fixa+internet ( de la prietenii nostri greci ). mai greu cu canalizarea dar exista tehnologii care rezolva si aceasta problema.

Stefan Murgeanu

locuiesc si lucrez in sud-estul Bucurestiului si cam toate distantele (casa-job, casa-centru, job-centru, casa-mall, job-hypermarket etc) le fac in 10-30 de minute, aproape indiferent de ora din zi (mai sunt si exceptii, cand fac 5-10 sau 30-45 de minute, dar f rar), am o gramada de parcuri in zona si drumuri cu 2-3 benzi si cu trotuare late pe margine… plus o gramada de centre comerciale (mall, hypermarket, bricolaj, orice)

pur si simplu NU pot intelege snobismul acesta (dublat evident de prostie si infatuare) de a-ti cumpara/inchiria casa sau birou in zone superaglomerate si lipsite de orice infrastructura

prostia se plateste, in imobiliare mai mult ca niciodata 😉

ova

@ Stefan Murgeanu

Cred ca ai masina ca de aia spui ca faci maxim 30 de min pan la ….!

Ai incercat sa mergi si pe jos sa vezi cat faci sau cu tzoacla ?

Da , dar cat aer curat este in jur cand ai casa in mijlocul campului, cand vecinu de vis-a-vis e cale de 10 min de mers per-pedes !

Dan

Ova, nu trebuie sa stai la 10 minute de cel mai apropiat vecin, poti sta gard in gard cu el, la 50 de metri, asta cata vreme locuiesti undeva, intr-o localitate oarecare, langa o padure, si la 20-30 de minute de Bucuresti. Acum ia sa dam cu presupusul cate localitati sunt in 30 de minute de bucuresti care au langa ele o padure, care au utilitati ( gaze si apa .. electricitatea nu mia este o problema in zona bucurestiului de multi ani ). Daca ai spus "vre-o suta" esti p'aproape 😉 … deci .. ce motiv avem sa ne inghesuim sub culoarul de zbor al aeroportului baneasa 😛 ?

Rhodiolin

Ma uitam si eu prin anunturile de vanzari de case, ca cele mai multe scoase la vanzare sunt chiar aceste case din periferii, de fapt cele ce se afal ala x KM de prima casa de la marginea bucurestiului. Dupa ce au dat sute de mii de euro acesti oameni isi dau seama ca au luat o mare teapa si au cumparat ceva ieftin cu foarte multi bani

Stefan Murgeanu

@ova

pai bineinteles ca era vorba de masina, dar si statia de metrou este la 5-10 minute mers pe jos (atat de casa, cat si de job)

in ceea ce priveste mersul pe jos, probabil ca as face cam cat ai face tu pe jos pana in satul vecin… nu vad de ce as merge pe jos pe o distanta atat de mare, mai ales ca bucurestiul nu este cel mai nepoluat oras, din pacate… in plus, nu prea imi permit sa ajung plin de praf si de transpiratie la serviciu, tot din pacate, pt ca mi-as dori sincer sa pot 🙂

punk

"5-10 minute de metrou, in sud-estul Bucurestiului" = o raza de 1 Km de statia de metrou IMGB. Ok, terenurile in zona aia inca valoreaza macar 50,100 Eur/mp si densitatea de case e mare.

Lucian vorbea de loturile gen Domnesti, Gulia, Stefanesti, dincolo de centura si departe de orice urma de civilizatie, ALEA ajunsesera la peste 100 E/mp la varful bulei.

La inceputul lui 2008 (eram un pustan naiv in ale bulelor) m-a dus un burtos sa ne arate "loc de casa, vecini, cu utilitati, ideal investitie" in Domnesti. De pe centura am taiat-o prin CAMP cam 2 km, si am ajuns la o parcelare unde exista O SINGURA fundatie, o baraca, si un rand de stalpi de electricitate, NECONECTATI la nici o retea, toate facute sa ia ochii potentialilor cumparatori. Nici urma de asfalt, X5-ul burtosului s-a descurcat relativ bine, pana cand a intrat intr-un noroi mai mare. Cele mai apropiate case erau, la cca 7-800m, si ele izolate. Fireste ca zona era "in puternica dezvoltare, in 5 ani nu o sa mai gasesti nici un lot liber, primaria are planuri de asfaltare pana in toamna, linia de inalta tensiune ce ne trece deasupra capului urmeaza sa fie ingropata, si oricum nu mai trece curent prin ea" etc. Puteai achizitona aceasta minunata parcela cu 80E/mp X 500mp = 40.000 Eur.

"Ma mai gandesc", i-am zis.

Radu

Dintotdeauna s-au cumparat vecini doar constructorul cumpara caramizi si vinde mp.

Tiberiu Cazacioc

Salut,

La articolul acesta vechi, adaug o idee, apropo de cumpararea de vecini. Aceasta perspectiva a lui Lucian, casa fara vecini este si a fost vizibila in toate comunicarile publicitare. Ati observat ca toate proiectiile din reclame, filme, nu iti arata decat complexuri imobiliare, fara nimic in jur, ca si cum nu ar exista nimic altceva ? Adica vii de la lucru si te inchizi in casa ? Un mic frustrat sau o frustrata social, care isi cumpara o celula de lux, dar ii doare in freza daca au su nu niste vecini cumsecade, doar sa aiba un gard de 2 metri de jur imprejur. Nu conta daca au gradinita in complex, servicii medicale, scoala, la ce distanta. Nimic. Doar sa fie cat mai mare si cat mai colivie de aur. Inadaptati social, imbogatiti subit, fara constiinta sociala, multi niste parveniti fara interes sa aiba legaturi cu semenii lor. Adica nu conteaza casa ci doar locul unde au mai cumparat altii cu bani. Atat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.