Standard
Lucian Davidescu

Incendierea unei ţări favelizate: cum au ajuns românii să accepte ghetoul ca stil de viaţă

Este greu de înţeles cum de ar accepta cineva să plătească zeci de mii de euro pentru a locui la standarde de ghetou – începând de la confortul personal şi terminând cu riscurile vitale.

Bizareria autodenumită – cu un umor involuntar greu de egalat – „Confort City” este purtătorul de stindard al acestui fenomen.

„Ansamblul” a fost terminat la începutul crizei iar bunul-simţ spunea că va rămâne un monument dezolant al agriculturii ilfovene abandonată pentru iluzia „perspectivelor imobiliare”. Trei ani mai târziu, flăcările l-au surprins ocupat aproape în întregime.

Ce a putut determina mii de oameni – teoretic membri ai firavei clase de mijloc, pentru că doar rata lunară costă cât un salariu mediu – să îşi cumpere locuinţe acolo, împotriva tuturor evidenţelor? „Prostia” e răspunsul facil, dar nu prea mulţumitor. Cu siguranţă că aceiaşi oameni, în alt context, ar fi ştiut să se comporte altfel. Să vedem…

1 …ce alternative aveau: Poate că Oraşul Confortului este cea mai proastă alegere, dar sunt celelalte mai răsărite? Păi Pipera, epicentrul bulei imobiliare, e la capătul unui bulevard cu o bandă de circulaţie pe sens. În „crema-cremei” Herăstrău ferestrele de bloc la 5 metri faţă-înfaţă par un detaliu atent gândit de urbanişti. Preţurile însă sunt de două până la cinci ori mai mari decât la groapa Glina.

2 …cu ce puteau compara: Cu cele câteva cartiere rezidenţiale interbelice vag-decente, ocupate de jumătate de secol de nomenclatura comunisto-securistă? Sau cu ghetourile muncitoreşti construite la apogeul schizoidiei comuniste, care interzicea avorturile exact în timp ce încerca să ţină suprafaţa locativă pe persoană cât mai jos posibil? (Abia după ce ajunsese în agonie, regimul ceauşist a învăţat corelaţia dintre natalitate şi confortul locativ, dar primii beneficiari au fost tot privilegiaţii sistemului – de unde inflaţia de beizadele de azi).

3 …la ce mai puteau spera: Păi nu la mare lucru. O fi rău să stai acolo unde sunt topite oasele de maidanezi, dar ei oricum aleargă liberi prin tot oraşul. Poate că parcarea e prea mică pentru a intra pompierii, dar oriunde există câte unul care crede că-i dreptul lui nobiliar să-şi lase maşina pe banda a doua, „pentru că nu face primăria parcări”. Sigur că o şandrama ca asta poate să ia foc sau să cadă la cutremur. Dar există vreo garanţie că o şandrama scumpă e ferită de acest risc? Sau că vreun bloc comunist „făcut cu simţ de răspundere” nu e în realitate compromis de un tâmpit de la parter care şi-a dărâmat pereţii de rezistenţă? Când toate aceste lucruri par să se meargă din rău în mai rău, a sta în mijlocul unui maidan care poate peste 10 ani va deveni mijlocul unui orăşel nou (mai degrabă nu) începe să pară o alegere raţională.

4 …cine altcineva a contribuit: Responsabilitatea constructorului şi a autorităţilor e implicită, dar mai existau şi alte filtre care au fost scurtcircuitate. Băncile au sperat că pot credita orice fără riscuri. Asigurătorii stau după pleaşcă gen „poliţa obligatorie”, care le permite să încaseze dar să nu plătească nimic. Arhitecţii şi urbaniştii semnează orice, dar se dau loviţi de moarte când aud de proiecte standardizate – care ar ajuta oraşele să arate mult mai coerent decât acum.

5 …„ce a făcut statul”: Păi pe lângă emiterea iluzoriilor „autorizaţii” şi „normative”, a făcut deja exact ce a ştiut mai bine: să pună gaz pe foc! A răsplătit prostia dezvoltatorilor, mutând riscul pe umerii cumpărătorilor şi al contribuabililor prin celebrul program de „stimulare” a nu-se-ştie-foarte-bine-ce: „Prima Casă”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Basme imobiliare

Trist e insa ca, la o adica, cei ce au cumparat un apartament in Confort City ar face-o din nou, pentru ca nici acum nu le e prea clar probabil cu ce au gresit.

Alexandru Gabriel Savu

Un articol de nota 10. Bravo.

Mihai-Irinel Popescu

Fiecare are casa pe care o merita, iar in Romania asta se vede foarte bine!

Mihai-Irinel Popescu

Fiecare are casa pe care o merita, iar in Romania asta se vede foarte bine!

Stefan Dan

Din pacate sunt multi care nu stiu ce cumpara. Motivele sunt diverse si nu are rost sa le luam la rand aici, dar trebuie mentionat ca se poate observa o crestere a culturii imobiliare a populatiei si, spre bucuria societatii noastre multilateral [ne]dezvoltate, tot mai multi cer sfatul unui specialist inainte de achizitie.

Marian Alexe

Poate ne mai revenim un pic. Nu stim decat sa punem botul la fel de fel de expresii, gen CONFORT CITY. C
ARE CONFORT, CARE CITY?

Coca Dumitru

Cat de tampit poti sa fi ca sa dai o caruta de bani pentru a locui langa groapa de gunoi si ecarisajul (aduna toate mortaciunile din oras si imprejurimi) Bucurestiului ?

Stefan Dan

Din fericire pentru noi, majoritatea normativelor din zona constructiilor sunt gandite de specialisti si nu sunt tocmai inutile (cat de specialisti … ramane de vazut, ca nu numai la facultatea lu’ Dl. Ponta se dau doctorate „discutabile”).
Din pacate pentru romania – si pentru bucuresti in special – lipsa infrastructurii face imposibila aparitia unui „Confort City” care sa le aiba pe toate … iar combinatia intre lacomia „dezvoltatorului” si aceasta lipsa acuta de gandire pe termen lung a infrastructurii orasului, fac posibile actualele „ConfortCity”. Fie ele in mijlocul bucurestiului sau lanaga groapa Glina neajunsuri vor exista, neregulile la executie vor exista si ele, nu mai vorbesc de nenumaratele „ieftineli” ale dezvoltatorului care omite a echipa imobilele cu toate cele necesare – inclusiv cu o modalitate de a avea apa in caz de incendiu – sau nu va inchipuiti ca, daca ia foc magazinul unirea, o as fie stins cu altceva decat cu apa din Dambovita … ca reteaua este praf si pulbere in tot orasul… (intre noi fiind vorba, groapa glina este la o disctanta respectabila iar vantul bate in general din alta diirectie decat dinspre groapa glina).
O alta optiune de „ghetou acceptabil” este in Popesti Leordeni, la capatul M1 de la IMGB. Al meu frate a cumparat un apartament acolo, acceptabil ca pret, acceptabil ca imprejurimi … lipsa asfalt, lipsa canalizare, prezente celelalte … acceptabil 🙂

Lucian Davidescu

gândite de specialisti, aplicate de şpagatişti

Stefan Dan

eu unul nu m-aş arunca la afirmatii gen „aplicate” … ca daca aplicau normativele (chiar si şpaguite bine) ar fi avut apa pentru stingerea incendiului 😉

Doru Dascalu

Să nu uităm că nu normativele şi legile ţin o societate. În primul rând sunt necesare educaţia şi bun simţul. Aceste două elemente te fac să fii responsabil în acţiunile tale. Dar când tu eşti un coate goale, un golan cu tupeu, ieşit din părinţii proşti şi fără maniere, care au fugit din mediul rural pe timpul comuniştilor ca să lucreze la „fabrică”, nici o facultate nu îţi va mai implementa cei şapte ani de acasă. Aşa că scopul tău în viaţă este axat pe satisfacerea a trei lucruri simple. Îngurgitare, defecare, sex. Dacă ceva îţi satisface nevoile primare, e perfect pentru tine. De restul nu-ţi pasă. Adică esenţa celor trei jaloane este satisfăcută prin acumularea de bani de avere. Fiind axat pe satisfacerea lor, restul sunt paleative şi tot ce te-ar împiedica să ţi le satisfaci, cauţi să le ocoleşti, chiar dacă în urma acţiunilor tale mor fiinţe umane. Numai că ăştia nu sunt fiinţe umane, sunt nişte animale dotate cu vorbire. Nenorocirea la capitalismul nostru faţă de al lor, este că sistemul nostru de justiţie este populat tot cu genul acela de golani, de care aminteam la fabrici şi uzine. Dacă am putea transfera justiţia din Franţa sau Germania la noi, adică procurorii şi judecătorii lor, nu ai recunoaşte România după maxim cinci ani. Deocamdată statul capitalist românesc există doar în declamaţii la televizor sau în public, respiră prin ANAF, adică japcă la munca ta, şi prin faptul că încearcă prin toate metodele ca orice responsabilitate să cadă în cârca cetăţeanului. Se va ajunge ca atunci când îţi va cădea ceva în cap de pe o clădire aparţinând statului, facem pariu că în cazul unui proces, tot tu cetăţean vei fi găsit vinovat, că ai mers pe partea aia a străzii?! Deocamdatăţara stă pe un butoi de pulbere. Şi dacă mămăliga din decembrie a făcut aşa explozie, să ne închipuim cam ce ar face un butoi cu pulbere. Doamne fereşte!

punk

Faptul că ne complacem cu un dezastru ecologic sub nas, care în zilele călduroase de vară pute până la Auchan Titan e o chestie de care trebuie sa fim cu totii mândri. „Statia de epurare a căcatului” e totuşi un uriaş pas înainte faţă de deversarea căcatului direct in Dâmboviţa. Da, chiar trebuie să ieşim şi noi din lumea a 3-a, să facem colectare selectivă, să plătim extra la salubritate dacă n-avem chef, să reciclăm grosul gunoiului şi să transformăm resturile bio in gaz etc.

Curăţarea zonei de sud-est şi extinderea oraşului e o chestie normală, amărâţii de la Confort City sunt nişte pionieri fără voie. Iar preţul e corelat cu calitatea execuţiei. Să nu uităm ca acolo s-au vândut apartamente nefinisate, de către fisc, cu preţuri de ordinul a 15-20.000 Eur. Mansardale trebuie demolate, proprietarii despăgubiţi pă buzunarul dă persoană fizică a lu’ dom’ primar (care le-a vândut proprietăţi cu vicii ascunse, impropri locuirii), şi ce rămâne după ce se închide groapa e un cartier acceptabil pentru o ţară saracă ca România.

Antoan

Pai cum.!!
Sa cumparam orice cu orice pret ca banca ne da bani. Imobiliarele oricum or sa creasca si ne scoatem banii.

BestSeminars.ro

sufera lumea de rezidentialism….

Sabina Stroescu

E trist ca bietii oameni nu stiu ca nu trebuie sa aiba incredere nici un umbra lor in zilele de azi…

Adrian Bucur

un articol bun care tinteste bine… felicitari!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.