Darea cu tesla-n plată

Cine zice că-i ușoară viața de bancher?

Au încasat mai mult decât meritau bancherii, cu legea dării în plată – aproape că-ți vine să le plângi de milă, până-ți amintești că asta cu încasatul a mai mult decât meritau e numai bună de joc de cuvinte. Deh, karma și îndeletnicirile ei lumești!
Banca are bani de pierdut acum și asta desigur că nu-i place. Dar iată, descoperim că are și o pornire de orgoliu irațional care o va face să piardă chiar mai mult. Despre ce e vorba? Despre recentele anunțuri cum că va fi mărit avansul cerut la creditele ipotecare.
Există două ipoteze: Una că băncile au format un soi de cartel prin care să pedepsească pe toată lumea pentru că a îndrăznit să le dea așa o lege. Alta că este un comportament firesc, reacția naturală la noile condiții de piață.
Nici măcar nu contează care este adevărul! În oricare caz, din punctul de vedere al tâmpeniei sinistre comportamentul este o capodoperă. Iată de ce:

Scenariul vechi:
Gigel a luat în 2008 credit de 100.000 de euro și plătește rată de 1.000 de euro. Teoretic își permite să plătească, dar situația îl macină. Acum, apartamentul costă la jumătate iar chiria e chiar mai puțin de jumătate din rată. Între timp, dobânzile au scăzut dar a lui a rămas sus, nu poate refinanța pentru că nu are cu ce garanta, banca nu vrea să negocieze pentru că nu are nici un motiv să lase bani pe masă. Dacă Gigel renunță la casă, banca o vinde pe o treime din preț iar pentru restul îi pune poprire pe salariu, pensie și ort.

Scenariul nou #1:
Gigel se duce la bancă și amenință că “dă în plată”. Banca își face calculele de piață și, decât să rămână cu o treime din bani, îi mai taie din rată. Dacă dobânda e mare o taie la nivelul de acum al pieței – e doar pierdere de oportunitate. Dacă achiziția finanțată a fost aberant de scumpă, trebuie să taie până sub nivelul costurilor – pierderea devine netă. De la 1.000 de euro, rata lui Gigel se duce undeva la 600-700 de euro, încă mai mare decât chiria, însă Gigel va fi dispus să plătească, măcar de dragul avansului plătit și a banilor îngropați.

Scenariul nou #2:
Gigel se duce la bancă și amenință că “dă în plată”. Banca și face calculele de piață dar decide că decât să încurajeze neplata mai bine își asumă pierderea în cazul ăsta. Execută apartamentul și îl vinde pe piață pentru cât poate să obțină. Diferența față de scenariul vechi este că nu va mai accepta orice preț, așa că scad și șansele de “blat”. Pentru Gigel, diferența față de scenariul vechi este următoarea: Se mută cu chirie de 400 de euro iar restul de 600 de euro începe să-i strângă. În 7 ani fără două săptămâni are 50.000 de euro, așa că își cumpără cu banii jos același apartament și îi scurtează corvoada cu 10-15 ani.
N-am mai calculat și dobânda pe care ar lua-o de la bănci pentru banii economisiți, că oricum e zero!

Până aici, lucrurile sunt de simple – da, banca are de pierdut și poate alege doar în ce fel să o facă. Însă cazurile sunt limitate la creditele date în vârf de bulă iar piața nu are motive să se ducă substanțial în jos.
Dacă totuși s-ar duce, bancherii au, într-adevăr, toate motivele să intre în panică. Pentu că atunci ar crește numărul gigeilor ajunși mult “sub apă”, alimentând un fel de spirală a prăbușirilor de prețuri, despre care nu se știe unde s-ar opri.
Dacă băncile au totuși informații care să susțină ipoteza asta, atunci interesul lor primordial este să se asigure că prețurile NU vor scădea. Asta se poate face fie mai greoi și mai scump prin tăierea de dobânzi, fie mai rapid și mai ieftin prin reducerea avansului. Sigur, avansul mai mic înseamnă risc mai mare, dar este un risc întins pe termen lung care înlătură un pericol iminent. Ce anunță însă unele bănci, fie că s-au înțeles sau nu, fie că s-au gândit la consecințe sau nu? Mărirea avansului!

Scenariul nou-nouț:
Ionel se duce la bancă: “Vreau să cumpăr casa din care l-ați dat afară pe Gigel, am 7.500 avansul dați-mi credit restul până la 50.000″
Banca: “Dragă Ionel, după cum știi Gigel ne-a făcut pagubă mare iar legea asta nouă nu ne place deloc. În plus, noi nu mai credităm persoane acum, credităm doar locuințe. Ce ne facem dacă peste 8 ani prețul se înjumătățește iar și te hotărăști și tu să ni-l dai înapoi? Așa că avansul e acum 35%. Pune tu mâna și mai strânge 10.000 de euro”.
Ionel: “Dragă bancă, dacă ți-e așa de teamă că apartamentul pe care l-ai evaluat la 100.000 acum 8 ani o să mai valoreze doar 25.000 peste încă 8 nu crezi că e mai sigur să mă întorc atunci?”