Riscograma
Lucian Davidescu

Cum te pregătești pentru pensie dacă banii nu vor mai valora nimic

Pregătirea pentru pensie este, în modelul financiar clasic, destul de simplă: pe lângă sistemul public de pensii mai există alternativa privată – obligatorie, respectiv, opţională – şi, nu în ultimul rând, posibilitatea de a economisi bani la bancă. E nevoie doar de resurse şi voinţă. Rând pe rând, însă, toate acestea se dovedesc vulnerabile. Românii care au strâns bani în ultimii 20-25 de ani au văzut pe pielea lor ce consecinţe poate avea hiperinflaţia, iar ciprioţii au văzut abia anul trecut câtă încredere pot avea în soliditatea băncilor, chiar şi în interiorul zonei euro.

Despre sistemul public de pensii se ştie deja că este nesustenabil, cu un raport contribuţie/beneficiu deja dezechilibrat şi cu generații tot mai mici. Pensia privată părea rezolvarea acestor probleme, dar în realitate nu face decât să introducă incertitudini noi. În primul rând, randamentul nu este garantat nici măcar cu inflaţia, ba mai mult – comisioanele fondurilor sunt garantate din banii participanţilor. Următorul test este dacă fondurile se vor dovedi imune la riscantele operaţiuni cu derivate – din care unele se întâmplă chiar şi acum, fie explicit prin cumpărări de titluri astfel definite, fie implicit, prin contracte preferenţiale cu băncile şi care devansează plata randamentelor astfel încât ele să pară acum spectaculoase.

Dar chiar dacă vor trece acest test, acumulările în fondurile de pensii vor suferi şi ele în viitor de pe urma problemei demografice, doar că într-un mod uşor diferit. În cazul pensiei publice, se ştie deja – prea puţini tineri nu vor contribui suficient pentru a susţine financiar prea mulţti bătrâni la nivelul la care cei din urmă se aşteptau. În cazul acumulării individuale, în contul bancar sau în cel de pensie privată, pensionarii sunt din start în posesia banilor. Însă au nevoie de serviciile celor „în putere“, tot mai puţini, astfel că sunt forţaţi să liciteze. O astfel de situaţie este în mod structural generatoare de inflaţie susţinută şi, aşa cum ştim deja, nu există nici o garanţie împotriva inflaţiei. Moment în care devine clar că orice model financiar este mult prea riscant atunci când avem aşteptarea de a acoperi nevoi vitale. De unde poate veni rezolvarea? Un răspuns sunt investiţiile nefinanciare, adică cele care nu aduc venituri, dar reduc din cheltuielile viitoare.

Casa. Una dintre principalele cheltuieli pentru un pensionar este încălzirea pe timp de iarnă. O locuinţă extrem de bine concepută şi izolată, aşa-numita „casă pasivă“ costă cu 20-30% mai mult, dar poate aduce o reducere a facturii. Avantajul este că, dacă e construită din timp, o astfel de investiţie se poate amortiza chiar în cursul vieţii active.

Hrana. O bucată mică de pământ poate fi, în anumite condiţii, mai importantă decât un cont gras la bancă, mai ales că preţul alimentelor ar putea creşte chiar mai rapid decât media preţurilor. Chiar şi 200-300 de metri pătraţi de seră pot asigura confortul alimentar pentru două persoane.

Cariera. O meserie care poate fi practicată până la o vârstă mai înaintată este preferabilă muncii intense sau fizice, chiar şi atunci când remuneraţia este ceva mai mică. Dacă nu este posibil, viitorul pensionar poate măcar încerca să deprindă în paralel o ocupaţie nouă.

Sănătatea. Medicamentele şi tratamentul medical pot fi altă cheltuială uriaşă pentru pensionari, aşa că sportul şi alimentaţia de calitate sunt un pariu destul de bun în prezent – oricum, mai bun decât contribuţia la o schemă iluzorie de pensie privată.

Familia. Rezolvare colectivă la criza demografică nu va exista, însă poate exista o rezolvare individuală – cea pe care omenirea s-a bazat în aproape toată istoria ei. O familie cu mai mulţi copii va avea şanse mai bune de-a supravieţui unui colaps al sistemului public decât una fără. Dar bine îngrijiţi şi educaţi, deoarece altfel avantajul se transformă în povară.

5 comentarii
Dumitru Bădilă

Excelent ! Exact asa gindesc si eu!

Tudorel Ionita

O treaba buna ! Deja am implementat aceste metode, acum cand mai am putin pana la pensie !

Bogdan Marciu

Cred ca problema este vazuta in urmatorul mod de catre guvernanti: cresterea sperantei de viata va fi urmata de o crestere a varstei de pensionare pana la o limita acceptabila sau chiar peste ea astfel incat sa mai ramana ceva din bugetul de pensii.
S-ar putea sa vedem in urmatorii ani atingerea limitei de 68 de ani sau chiar mai mult. Vom vedea din ce in ce mai multi oameni decedati la serviciu sau bucurandu-se 1-2 ani de pensie. In afara de asta exista pensii pentru care este nevoie de mai mult de 200 (!!!) de contributori cu salariu minim pe economie (pentru o singura pensie).Acesti 200 ar putea asigura 40 de pensii minime. Unii spun ca aceste pensii sunt putine la numar dar presupunand ca sunt 1000 (desi sunt mult mai multe) vedeti cate pensii mici ar putea asigura.

Luminita

Exista multe alte variante de investitii dar nici una fara risc,o locuinta(chiar si o camaruta)care poate fi inchiriata si poti avea un venit constant,investitia in obiecte de valoare(aur,pietre pretioase,arta..),investitia in actiuni,specializare pt.lucrul la domiciliu(bona,meditatii pt.cei mici si ai caror parinti nu au timp pt.asta,lucru manual …).
Cateva reguli de educatie financiara nu ar strica,oricat de mic ar fi venitul din perioada activa,lunar o suma ar trebui investita pt.mai tarziu.E greu sa economisesti prima suta de lei,restul devine rutina.De evitat imprumuturile bancare ,putem economisi o suma fixa lunar ca si cand am avea un imprumut bancar.Investitiile trebuie sa fie variate si nu canalizate intr-o singura forma.O parere personala in ce privesc asigurarile de viata,cred ca in Ro nu putem lua in calcul seriozitatea lor.Oricat de mica ar fi suma de care dispunem nu trebuie sa o risipim ,ea poate deveni ,,bani albi pentru zile negre”.
Inlocuirea din timp a obiectelor uzate din casa pt a nu fi nevoiti sa le inlocuim cand bugetul nu ne va permite,produsele de curatenie si de ingrijire ar fi indicat sa fie cumparate la recipiente mari cu pret mai mic,profitarea de promotii la produsele de baza si evitarea chioscurilor de cartier,painea si alimentele conservate pot fi preparate in casa,evitarea produselor ,de orice natura, ieftine si de proasta calitate(mi-am cumparat o pereche de pantofi la jumatate din pretul unora calitativi care m-ar fi tinut cateva sezoane si in 2 saptamani am ramas cu talpa pe asfalt-morala:,,zgarcitul mai mult pagubeste”)
In orice moment al vietii noastre e bine sa avem ,,o suma de avarie”,daca actionam ca o furnica,nu ca un greiere vom minimiza efectul situatiilor neplacute.

Cernat Radu

Cați se gândesc la așa ceva?