Riscograma

Încă două mormane de fiare vechi. CFR, Termoelectrica

Nu ne vindem ţara decât la kilogram. Cotaţia de azi: 250 de dolari pe tonă.

 

Până acum o săptămână, Termoelectrica era bijuteria de importanţă strategică – ambalată şi reambalată în strategii naţionale şi în giganţi ai energiei. Adevărul nu iartă. Iarna asta ar putea să fie ultima.

Până acum o săptămână, CFR era compania prost-condusă dar cu potenţial de-a duce ţara pe culmile transportului modern european. Azi, colapsul bate la uşă.

Până nu de mult, amândouă valorau ceva. Câteva miliare de euro, perspectiva de-a funcţiona eficient, capacitatea de-a produce locuri de muncă şi impozite. Au produs însă doar pierderi. 100 de milioane de euro Termoelectrica, 200 de milioane – CFR.

Acum, dacă se va găsi cineva să le ia pe un euro, vom avea curent şi căldură. Dacă nu, ura şi la gară! Fierul vechi face câteva zeci de milioane, numai bune pentru plata pensiilor timp de o săptămână.

Întotdeauna şi pentru oricine o vânzare sub ameninţarea falimentului este păguboasă. România ar fi trebuit să înveţe asta cu vârf şi îndesat. N-a avut parte decât de iubirea distructivă a unui popor miop – „nu ne vindem ţara” – şi a unor politruci hoţi şi proşti. Contraexemplu polonez: „Vindem acum tot ce mai avem, la preţuri mici de criză, pentru că banii puţini acum valorează mai mult decât banii mulţi mai târziu”.

Pentru CFR şi Termoelectrica totul este pierdut. Iar pentru toate celelalte, sfârşitul e aproape. Chiar dacă acum par profitabile, ele va trebui să preia şi căpuşele rămase acum pe drumuri.

Când a spus că industria românească e un morman de fiare vechi, Petre Roman a fost optimist. Fierul vechi poate fi furat doar o dată.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou