EXITCARD

isarescu-86

Lucian Davidescu

„Ţările în curs de dezvoltare, jefuite (…)”

Pentru că opera de mai jos pare să dispară în mod sistematic de pe internet…

Isar / archive.org / Issuu: „Sorry, the page you’ve requested isn’t here. Was it ever? We’ll never know.

Kind of an if-a-tree-falls-in-the-forest kind of mystery, isn’t it?”

…facem aici serviciul anti-„memory hole” și republicăm integral opiniile economice ale celui mai longeviv guvernator de bancă centrală, publicate de ziarul Scânteia cu 5 ani înainte de preluarea mandatului:

Pentru eliminarea politicii de spoliere neocolonialistă practicată de marile monopoluri

Ţările în curs de dezvoltare, jefuite de zeci de miliarde de dolari datorită inechităţilor din relaţiile economice internaţionale

În cuvîntarea rostită de tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR sînt relevate unele evoluţii negative din economia mondială, care afectează îndeosebi ţările în curs de dezvoltare, a căror situaţie s-a înrăutăţit considerabil în anul 1985. Referindu-se la factorii care au acţionat şi acţionează în această direcţie nefastă, secretarul general al partidului a pus în evidenţă cu pregnanţă practica marilor puteri imperialiste, a capitalului financiar, a monopolurilor transnaţionale, care duc o politică deliberată de exploatare şi asuprire ne[o]colonială a ţărilor în curs de dezvoltare.

Cînd săracii sînt constrînşi să facă „daruri“ bogaţilor.

Aprecierile preşedintelui Romåniei îşi găsesc o solidă fundamentare în realităţile vieţii internaţionale, amplu reflectate de numeroase studii şi analize efectuate în diferite state, inclusiv în statele occidentale. Astfel, cunoscutul săptămînal de specialitate britanic „The Economist“ – într-un recent editorial, sugestiv intitulat „Darul săracului“ – analizează una din dintre inechităţile cele mai flagrante din relaţiile economice internaţionale, şi anume enormele profituri obţinute de ţările capitaliste dezvoltate, de marile monopoluri de pe urma scăderii preţurilor la produsele de bază importate din ţările în curs de dezvoltare. Desigur, nu este vorba de o scădere accidentală, ci de practici spoliatoare prin care ţările sărace, în cele mai multe cazuri foste colonii sau teritorii dependente, sînt constrinse să vândă fostelor metropole, în general statelor bogate, produsele lor de export la preţuri foarte dezavantajoase pentru producător.

În consecinţă, cele 24 de ţări occidentale membre ale OCDE au plătit cu 65 miliarde dolari mai puţin pentru aceeaşi cantitate de produse importate din statele lumii a treia – care, deci, au pierdut suma respectivă, imensă, au fost spoliate de aceste zeci de miliarde. Dacă avem în vedere că produsul intern brut al ţărilor din OCDE este de 9.000 de miliarde dolari, aceasta înseamnă că ţările sărace au fost obligate să „ofere“ gratuit ţărilor bogate o „primă“ gratuită de 0,7 la sută.

Cresc dificultăţile pentru lumea a treia.

În timp ce la polul dezvoltat al economiei mondiale cresc bogăţiile, la cel subdezvoltat se acumulează tot mai multe grave dificultăţi. Diminuarea încasărilor în devize ale ţărilor în curs de dezvoltare cu 65 de miliarde de dolari reprezintă mai bine de 10 la sută din totalul veniturilor din exporturi ale statelor respective şi aproape 3 la sută din producţia lor globală. Altfel spus, dacă politica de jaf neocolonial practicată de monopolurile imperialiste n-ar fi pricinuit pierderi atît de mari ţărilor în curs de dezvoltare, în 1985 creşterea lor economică (efectiv de 2,5-2,8 la sută) ar fi fost dublă.

Asemenea consecinţe negative sînt resimţite, practic, de toate ţările în curs de dezvoltare.

Aşa cum se relevă în cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, ţara noastră a fost afectată de inechităţile din relaţiile economice internaţionale, care au diminuat, în cincinalul trecut, cu 5–6 miliarde de dolari veniturile din exporturi. Pierderile pe care le-am avut, pe această cale – arată secretarul general al partidului – se resimt puternic în economia naţională, în creşterea venitului naţional şi au influenţe generale asupra mijloacelor de dezvoltare şi de ridicare a nivelului de trai.

Mecanisme ale frustrării.

Cum au reuşit ţările bogate să-şi finanţeze o parte din creşterea economică şi să-şi atenueze inflaţia pe seama ţărilor sărace? Un rol deosebit de important l-a avut şi îl are politica spolitoare a dobînzilor înalte, care sporeşte an de an şi în proporţii apreciabile datoria ţărilor în curs de dezvoltare. Pentru a face faţă plăţilor scadente – în condiţiile în care cercurile financiare limitează tot mai mult accesul debitorilor la noi credite, iar cele de afaceri, la pieţele de desfacere – ţările în curs de dezvoltare sînt nevoite să exporte un volum tot mai mare de mărfuri, acceptînd preţurile din ce în ce mai mici oferite de marii consumatori – respectiv statele dezvoltate. Această evoluţie, extrem de dăunătoare pentru lumea a treia, este accentuată de politica companiilor transnaţionale, care domină pieţele produselor de baza exportate de statele sărace. De asemenea, creşterea exagerată a cursului dolarului în perioada 1983-1985 a contribuit, prin mecanisme specifice pieţei capitaliste, la scăderea preţurilor de bază la produsele exportate de ţările în curs de dezvoltare şi creşterea eforturilor lor de a stinge datoria externă.

Pentru înlăturarea inegalităţilor şi injustiţiei.

Sînt date şi fapte care relevă realismul aprecierilor din cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu potrivit cărora înrăutăţirea considerabilă a situaţiei economice a ţărilor în curs de dezvoltare este tocmai rezultatul politicii deliberate de exploatare şi asuprire promovate de marile monopoluri.

De aceea, în concepţia preşedintelui ţării noastre această stare de lucruri impune să se acţioneze cu toată hotărîrea pentru a determina o schimbare radicală a situaţiei din economia mondială, pentru o nouă ordine economică, care să asigure raporturi echitabile între state, pentru înlăturarea politicii de jaf neocolonialist. În aceste condiţii, lupta împotriva subdezvoltării nu este o lupta pentru a lua din ceea ce au bogaţii şi a da, nemeritat, săracilor – cum pretind unele ziare din lumea capitalistă – ci o luptă împotriva inegalităţilor şi a injuştiţiei.

În vederea realizării acestor deziderate, România, preşedintele Nicolae Ceauşescu, au propus un ansamblu de măsuri, care, între altele, are în vedere stabilirea unui raport just între preţul materiilor prime şi cel al produselor industriale, care să favorizeze dezvoltarea ţărilor producătoare de materii prime şi, în acelaşi timp, să asigure venituri raţionale producătorilor industriali, să permită stimularea activităţii economice în toate statele lumii.

Adoptarea unor asemenea măsuri s-ar înscrie, fără îndoială, drept contribuţii concrete la lichidarea subdezvoltării, la făurirea unei noi ordini economice mondiale, de care depinde atît progresul, cît şi pacea întregii omeniri.

MUGUR ISĂRESCU, Scînteia, 11 februarie 1986

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *