cred ca acel grafic era mult mai relevant daca dadeai pretul aurului actualizat cu inflatia, s-ar fi vazut clar ca pretul de la sfarsitul anilor 70, inceputul anilor 80 a fost mai mare decat cel de acum (undeva pe la 1800 $)
🙂
Bula de aur: cât este investiţie şi cât este psihoză
Un nou record istoric – 1200 de dolari pe uncie, şi o primă corecţie – până la 1100. Totuşi, în trei ani aurul a reuşit să-şi dubleze valoarea. O va mai dubla odată sau o va înjumătăţi la loc?
Criza economică şi răspunsul guvernelor la criză au creat încă o mică mitologie a aurului: aceea că se va tot scumpi. Este o aşteptare foarte bună. Însă, evident, doar pentru cei care ştiu cum să se folosească de ea 😉
Fundamentele. Raritatea aurului a făcut şi desfăcut istoria lumii. Încă mai poate:
-
Cantitatea disponibilă şi producţia anuală sunt relativ certe. Aici, singurele lucruri care ar putea da piaţa peste cap ar fi o descoperire de proporţii epocale sau un salt tehnologic în procesul de extracţie.
-
Consumul are o componentă anticiclică favorabilă (naturally hedged): În perioade de criză economică, aurul este atractiv ca investiţie iar în vremuri de boom lingourile sunt topite pentru a acoperi cererea de bijuterii. Variaţii există totuşi, în favoarea primului caz, iar câştigători permanenţi sunt doar aurarii elveţieni care au tehnologia, priceperea şi reputaţia necesare pentru a asigura ambele procese.
-
Consumul industrial, adică aurul necesar pentru echipamentele de înaltă tehnologie, diminuează constant cantitatea disponibilă şi pune astfel o presiune pozitivă pe preţuri.
Piaţa. În cele din urmă însă, cotaţia se stabileşte în funcţie de cerere şi ofertă:
-
Costurile de producţie se situează, în medie, între 200 şi 300 de dolari pe tonă. Însă minerii îşi stabilesc un prag minim de vânzare mult mai înalt, pentru a acoperi volatilităţile pe termen lung şi riscurile asociate ţărilor slab dezvoltate, care deţin acum majoritatea resurselor de aur. Totuşi, profitul potenţial poate determina investiţii noi care pe termen lung să tragă cotaţiile în jos.
-
Africa de Sud furnizează 50% din producţia mondială. Asta înseamnă că orice problemă diplomatică, politică sau socială acolo poate arunca în aer cotaţiile.
În schimb, India asigură 25% din consum, deci orice accident pe traseul de creştere al acestei ţări poate însemna o cădere severă a preţului.
-
3Băncile centrale din Europa de Vest îşi reduc, în general rezervele. Din 2000 până acum apar scăderi de la 20% (Franţa) la 50% (Spania sau Marea Britanie) sau chiar 60% (Elveţia). Cei mai mari deţinători (SUA, Germania, Italia) au menţinut niveluri constante. În schimb, cumpărători masivi au fost băncile centrale din ţările emergente (rezerva Chinei a crescut cu peste 160%).
-
SUA are cea mai mare rezervă, peste 8000 de tone, dar chiar şi la cotaţia de acum ea valorează doar 288 miliarde de dolari, adică echivalentul a 2% din PIB-ul pe un singur an. După colapsul sistemului Bretton Woods, care-şi propusese să păstreze standardul aur (şi care a durat din 1945 până în 1971), rezervele de aur au ajuns să nu mai conteze aproape deloc în politica monetară.
-
Politicile guvernamentale inflaţioniste încurajează şi mai mult investiţia în aur. Există deja servicii financiare online care practic au reinstaurat aurul ca monedă. Riscul în cazul acesta este de overshooting. Adică, este posibil ca investitorii să exagereze efectele inflaţioniste şi să dea pe aur mai mult decât face.
Decizia. Dacă te aştepţi la foamete sau război, cumpără. Dacă nu, gândeşte-te bine:
Aurul nu are nicio caracteristică miraculoasă. Este un activ de investiţie, la fel ca acţiunile sau terenurile. Este destul de volatil cât să poată asigura profituri bune. Dar numai pentru cei care anticipează vârful şi vând la timp. Pentru restul, volatilitatea înseamnă pierdere.
11 comentarii
@Stefan Murgeanu
Da şi nu.
Orice pereche este subiectivă, deja graficul ăsta ia în calcul volatilitatea dolarului. Pe un investitor nu îl ajută dacă intră în ecuaţie şi inflaţia din SUA. Dimpotrivă, preferă să aibă cotaţii brute, comparabile cu ale altor active.
Dacă ar fi să facem ajustări, se poate adăuga şi faptul că pentru bani există dobândă pe când pentru aur – nu. Aşa că cei 1800 de dolari – preţul unei uncii din 1980 – înseamnă acum undeva la două uncii.
eu am luat de 4 mii lire sterline aur 10 uncii. cand era criza doar in america.acum este 7 mii. banca imi dadea 7%pe an in 2 ani aveam 4500 ca este impozit plus riscul ca banca sa dea faliment.ciudat este ca daca bancile centrale aveau in plan sa vanda aur, anul asta si/au retras ofertele .datorita expunerilor periculose ale banilor din america si anglia estimate la peste 100 de miliarde de dolari din dubai de la care vor sa distraga atentia cu tari ca grecia …pana reusesc sa le stearca prin intelegi murdare si de care nu vor sa se afle.pronosticul meu pentru sfarsitul lui aprilie la aur .1670 uncia dupa care v/a cade spre 1200.daca v/a fii mai ieftim am iesit din recesiune
cu o precizare atunci minim 90 lire pe ziua de munca acum 65 si cand se gaseste.atunci 0,69 £ sticla de ulei de 1 litru acum 1,10£,atunci 2£ pachetul de cafea acum 3,50£ si lista poate continua.
Graficul pe care l-ai pus la dispoziţie te contrazice serios, dacă vrei să vezi volatilitate uităte la petrol. Creşterea preţului aurului e datorată şi faptului că toate monedele se depreciază şi asta se vede în aur, inflaţia oficială îşi schimbă mereu formulele de calcul ca să stea în zona care trebuie ! Oricum aurul fizic şi nu futures va avea mult timp valoare ! de fapt dacă te uiţi la alte grafice e cea mai sigură comoditate !
@eu
corect ar fi sa recomanzi celor care vor sa te imite… sa cumpere aur la inceputul crizei in SUA.
@yiedyie
Aurul e singura „comoditate” in care au fost atrasi masiv… trepanatii si, spre deosebire de celelalte, cotatia sa n-a fost „electrocutata”… pana acum.
Aurul fizic va avea tot timpul valoare, da’ tot mai mica.
@eu, yiedyie
Prima regulă în investiţii: Nu conduce maşina uitându-te în oglinda retrovizoare, chiar dacă în spate drumul e drept 🙂
@AristotelCostel
=)) bună asta cu trepanaţii
CE a cauzat varful din ’80?
@Victor
În ’71 s-a înfiinţat OPEC, iar americanii au început să tipărească dolari pentru a-şi putea permite să plătească petrolul. În felul ăsta au abandonat de facto standardul aur. Însă efectele s-au văzut abia mai târziu: inflaţie cu două cifre. Apoi, a venit şi recesiunea, care a adus şomajul cu două cifre. În timpul ăsta, şi alte ţări ies din standardul aur iar în 1978 SUA o face oficial. Cu rezerve eliberate şi cu restricţiile ridicate, începe să se formeze piaţa aurului.
Însă vârful din 1980 a fost declanşat de panica stârnită de revoluţia din Iran, apoi la scurt timp de invazia sovietică din Afganistan.
De acord cu concluzia: cumpara daca te astepti la panica sau razboi. Adica la o componenta profund psihologica din partea multimii.
Analiza pe fundamentale este minunata, dar povestea este aceeasi pentru toate resursele, fie aur sau petrol. Exista o cerere viabila, exista capacitati de productie, exista preturi de cost si volatilitati. Anul trecut ne-am amintit cu totii „Dom’ne, vai ce rar este petrolul. Hai sa coste scump”, iar acum e de 2 ori mai ieftin, dupa ce a fost de 3 ori mai ieftin decat maximul din 2008. S-au modificat resursele? Cat a scazut de fapt cererea? Ceea ce s-a schimbat a fost in mare parte directia panicii multimii. Alimentata de falimente si de titluri de presa 🙂
De aceea, aurul a devenit de ceva vreme o noua bula speculativa. Noul „petrol” al anului 2009. Cum mai stranuta vreun stat cu platile sau deficitul bugetar, cum mai creste cotatia din nou. Au intrat o multime de rechini speculativi in piata, chiar si la cotatiile peste 1000.
Sa cumperi aur si in acelasi timp sa bagi bani pe Bursa mi se pare ca se bat cap in cap. Aurul e protectie impotriva recesiunii, Bursa este entuziasmul iesirii din recesiune. Cel mult se cheama hedging, dar mai bine stai cu banii in active mai sigure, ca sa ma exprim diplomat.
Aurul e alimentat acum doar de panica, arome de panica, parfum de panica. Islanda, Dubai, Grecia, Spania… Cert este ca guvernele nu vor panica, deoarece panica este genul de sentiment care aduce guvernul la judecata poporului.
Corect, exact asta spun şi eu: Chiar dacă fundamente există şi sunt bune, cererea şi oferta pot ajunge să măture pe jos cu ele.
Problema cea mai mare este că unii (le-a spus bine AriostotelCostel – trepanaţi) au impresia că aurul iese din logica investiţiilor, că are o caracteristică mistică, superioară, care îl va scumpi la nesfârşit.
Eu am scris pentru cei care vor să facă profit pe seama ăstora 🙂