Doua precizari:
Ajustarea bugetara:
termen scurt privat: LA FEL! 😛 (galben)
termen mediu privat: MAI RAU! 😀 (ros' incodeiat)
P.S. Te grabesti sa crezi in varianta… de ieri. Ai rabdare. 🙂
Ce efecte are în economie ajustarea de costuri bugetare
Bugetari vs. privaţi pare o melodramă. Pe termen scurt, chiar e. Pe termen lung, interesele sunt însă aceleaşi.
E un moment dureros când 7 milioane de oameni sunt anunţaţi că vor avea venituri diminuate substanţial. Se putea evita asta? Da, se putea, dacă lucrurile erau făcute din timp. Însă fiecare lună de întârziere a însemnat procente adăugate la nota de plată. Să nu ne facem iluzii! România este într-o spirală a morţii, iar tentativele de tratament de până acum nu au funcţionat. Reducerea evaziunii, standardele de cost sau licitaţiile oneste sunt lucruri care se rezolvă în timp şi cu manageri competenţi. N-am avut. A venit scadenţa.
Opţiunile puse pe masă de FMI au fost singurele posibile. Iar o rupere a acordului – sinucigaşă. Ar fi însemnat să „optăm” pentru ambele variante. Iar faptul că decizia a fost în defavoarea sectorului bugetar, care până acum s-a folosit de lege pe post de avantaj decisiv, este probabil cea mai curajoasă decizie politică a ultimilor 20 de ani. Chiar dacă echivalează cu a face bine unor oameni cu forţa.
Şi folosesc expresia „a face bine” cu toată gravitatea pe care o impune momentul.
Răul cel mai mare:
Creşterea taxelor ar fi afectat pe toată lumea în mode egal. De fapt nu chiar, pentru că sectorul privat s-a ajustat deja, în bună măsură. Creştere cu 4 puncte a cotei unice însemna scădere de 6% a salariilor NETE. Creştere de 5 puncte a TVA însemna mărire teoretică a preţurilor cu 4%. Şi este cel mai fericit scenariu acesta în care toată creşterea TVA se transfera în preţuri. Pentru că diferenţa aumată de comercianţi ar fi însemnat şomaj, tăieri de salarii, tăieri de investiţii sau profit impozabil mai mic.
În total, angajaţii din sectorul privat ar fi transferat 10% din propria putere de cumpărare pentru ca bugetarii să aibă – culmea! – la rîndul lor, o putere de cumpărare cu 10% mai mică.
Ce efecte decurg de aici.
1. Decapitalizarea completă a economiei. Din recesiune, ar fi trecut în modul de subzistenţă, într-o spirală care poate dura şi zece ani.
3. Penalizarea productivităţii, cu efect demultiplicator în economie. Traducerea? De ce să muncesc dacă statul îmi ia totul?
3. Creşterea economiei negre, care ar însemna că într-un an bugetul ar fi ajuns în aceeaşi situaţie. Alte creşteri de taxe, altă spirală, de data asta evazionistă. Cu diferenţa că evaziunea ar fi fost văzută ca o metodă legitimă de supravieţuire economică în faţa abuzurilor legii.
Pe termen mediu, creşterea impozitelor n-ar fi făcut decât să amâne inevitabilul cu câteva luni sau cel mult un an. Am fi ajuns în acelaşi punct, în care să luăm aceeaşi decizie. Ajustare de încă 10%, şi senzaţia de „Ziua Cârtiţei”: spirala.
Răul cel mai mic:
Scăderea salariilor şi pensiilor e dureroasă. Iar pe termen scurt efectele vor fi chiar mai dure decât par. Creştere a sărăciei, executări silite şi, probabil, violenţă de stradă. Însă într-un an, dacă un guvern competent va face ajustările necesare – inclusiv concedieri corect administrate – nivelul de trai va reveni la nivelul de acum. Iar apoi va reintra pe un traseu de creştere. Între timp, există şi avantaje pe termen scurt.
1. Sănătatea fiscală. Dacă bugetul încetează să împovăreze nejustificat afacerile şi pieţele de împrumuturi esistă mai multe şanse ca economia să repornească iar baza de colectare a taxelor să crească. Asta înseamnă bani din ce în ce mai multţi la buget.
2. Semnalul de fermitate va da credibilitate României pentru capitaluri – autohtone sau străine. Asta înseamnă volume mai mari şi dobânzi mai mici.
3. Ajustarea de salarii de la stat va creşte competiţia în sectorul privat. Angajaţii eficienţi care au migrat către un post călduţi şi bine plătit s-ar putea întoarce să facă ce ştiu mai bine.
Şi două mituri:
Povestea cu scăderea consumului este aproape irelevantă. România a avut la dispoziţie un an şi jumătate – plus împrumuturi publice de miliarde de euro – pentru a stimula consumul. Degeaba. Asta nu poate dura la nesfârşit. Atunci când consumul este pe datorie şi înghite dobânzi din ce în ce mai mari din încasări tot mai mici, el nu e decât o altă spirală a dezastrului.
Povestea cu şomajul este de-a dreptul falsă. Când sute de mii de oameni sunt plătiţi bine ca să nu facă nimic, ei sunt oricum şomeri. De lux. Dacă rămân bani mai mulţi pentru cei dispuşi să ofere ceva în schimb, ăsta nu poate fi decât un lucru bun. Din plusul de producţie vor consuma toţi, bugetari sau nu.
17 comentarii
Isi pune cineva intrebarea daca cei de la capatul de jos al scalei veniturilor (si aici ma refer in special la pensionari) mai spravietuiesc suficient dupa "mai rau"-l pe "termen scurt" (si apoi si dupa "la fel"-ul pe "termen mediu) incat sa apuce sa si vada "mai bine"-le pe "termen lung"? Iar acel "mai bine" va fi raportat LA CE (sau – mai precis – la CAND): la situatia lor de acum (oricum in curs de a deveni dezastruoasa), SAU la situatia inrautatita de dupa termenul scurt? (Daca veniturile le scad cu 60% ajungand 0,4 din cat sunt acum, degeaba le cresc apoi cu 100% din valoarea la care ajung, ca TOT nu depasesc 0,8 din cat sunt acum). Sau unul din scopurile masurilor adoptate este chiar sa scapam de o parte din "povara" reprezentata de pensionari (mai ales dupa inevitabilul exod al specialistilor din sistemul sanitar in urma "ajustarilor" impuse si acestora, ca si celorlalti bugetari)?
@Aristotel
Exagerezi. Nu poate să fie mai rău aşa decât în scenariul măririi taxelor.
@VictorCh
Lucrurile nu sunt niciodată atât de simple, dar nici atât de complicate 😉
Da dom'le, asa se da o solutionare si poate vom asista in urmatori doi ani la o epurare a sitemului birocratic de cei multi platiti, dar ineficienti. Si pe langa asta, odata cu cresterea veniturilor la buget se va putea reduce din pretul medicamentelelor si se va permite scaderea, in timp si progresiv, a unor costuri pentru necesitatiile de zi cu zi, iar personalul somat din sectorul bugetar isi vor putea demonstra capacitatiile eficiente de lucru in sectorul privat, astfel, devenind si ei contribuabili bugetului de stat.
Se vor permite astfel, cresterea bugetului acordat sanatati, educatiei si problemelor sociale, astfel, avand un efect real de imbunatatire.
Dar, doar pe termen lung sau pana la posibila reinstaurare a vechii elite bugetare cu iz si mentalitate de nomenclatura comunista.
ce crezi despre povestea cu caderea Dow Jones? eroare, premeditare, combinatie de factori…?
Fals!
Sanatatea economiei nu inseamna sanatatea statului (guvernului,bugetului).
Domnule Lucian Davidescu, va citesc zilnic pe voxpublica si am inceput sa deschid si alte site-uri pe care scrieti.
Pareti un om lucid, destept si cu bun simt, lucru rar in Romania.
Daca maine vi s-ar propune sefia unui minister (Finante sau Economie) ati accepta?
P.S. Sper sa nu vedeti nici un ton de ironie in intrebarea mea de mai sus. Nu exista. Sunt chiar curios de o explicatie "de ce da" sau "de ce nu"…
@Eugen
Eu sper ca raspunsul lui Lucian sa fie NU, adica 100% "liberalo-libertarian (asa cum a fost acuzat de gheorghe constantin), in sensul ca, in alternativa statului minimal nu exista cele 2 ministere 😀
@ ionut
Si eu ma gandesc ca raspunsul va fi ceva de genul "Nu, pentru ca n-as avea cu ce oameni sa muncesc la un minister in Romania, oameni in care sa am incredere ca duc la bun sfarsit ce le zic sa faca". Nu l-as vedea ca pe o aroganta, ci ca pe o realitate. In viziunea mea, cei mai multi romani merg pe principiul "sa muncesc cat mai putin pe cat mai multi bani", dar se multumesc si cu foarte putini bani atata vreme cat nu e nevoie sa munceasca deloc.
Sper insa sa primesc un raspuns mai plin de speranta decat acesta.
Ajustarea bugetara, anul acesta.
Cresterea cotei de impozitare si a TVA-ului, anul viitor.
Criza la noi in Ro a luat-o pe aratura numai e in V sau W e intr-un sir de W.
Multumim pe aceasta cale conducatorilor nostrii, care de 15 ani sunt intr-o continua reforma si schimbare si care va continua de acum inainte inca 20 de ani.
( …. vorbe " de dulce " …)
Nu pricep sub nici o forma de ce pentru mine, care lucrez in mediul privat, taierea salariilor bugetarilor inseamna "mai bine". In cazul cel mai optimist inseamna "la fel".
Practic este "un pic mai rau": am doi parinti si o bunica pe care ii ajut financiar si va trebui sa ii ajut mai mult decat pana in prezent. O sa mi se scumpeasca apa calda si caldura. Reabilitarea termica ce trebuia sa se faca in martie s-a amanat pe termen nelimitat pentru ca nu vin banii de la guvern. N-am repartitoare la calorifere ptr ca nu vrea asociatia, n-am contor separat de gaze din acelasi motiv, asa ca platesc la cota desi aragazul il foloseste doar maica-mea cand ma viziteaza de 2-3 pe an! As trece pe electric dar instalatia blocului e veche. Ieri mi-a sarit siguranta cu masina de spalat+frigider+aspirator+tv+2 calculatoare. Daca s-ar mai fi adaugat si un aer conditionat sau un radiator…
Asa ca o sa iau toate scumpirile in piept, ca asa e la comun.
Pe termen mediu o sa scada vanzarile companiei. Consum pe credit sau pe necredit, eu asta o sa vad: scad vanzarile.
Tot nu vad binele ala, nici macar pe termen mediu.
Teoretic ar trebui sa vina un bine pe termen lung, presupunand ca bugetul se echilibreaza si economia se relanseaza. Istoria programelor FMI de acest gen, bazate pe curbe de sacrificiu, o cunosti: jumatate au esuat, iar cam 10% s-au terminat cu revolutii.
Asa ca nu sunt deloc de acord cu graficul.
Varianta mea:
Cresteri de taxe:
Privat: rau – foarte rau – Dumnezeu cu mila
Bugetar: la fel – rau – Dumnezeu cu mila
Ajustarea bugetara:
Privat: la fel – rau – 50% bine, 40% rau, 10% foarte rau
Bugetar: foarte rau – foarte rau – 50% bine, 40% rau, 10% foarte rau
Nickmann: Din pacate la noi "tunderea" va fi facuta nu pe criteriul eficientei, ci tot pe criteriul pilelor: vor fi dati afara cei fara pile (sau cu pila mai mica, mai slaba), adica cei care de fapt sunt eficienti (altfel n-ar ai fi tinuti), si urmarea va fi ca se vor imputina nu capusele, trantorii, ci albinutele, urmarea fiind ca cei putini care raman vor avea SI MAI MULT de lucru, TOT lor fiindu-le repartizat si ceea ce facusera inainte disponibilizatii.
Off-topic: Nu stiu de ce, desi blogul imi confirma ca sunt abonat la articolul pe marginea caruia am comentat, in realitate nu primesc prin mail instiintari despre postarea unor noi comentarii.
@ VictorCh
Crede-ma ca in exagerarea mea de optimism, sper ca in situatia asta critica sa apar o picatura de constiinta sociala, nu de sine, ci sociala, putina mai multa compatimire pentru cei din jur si se vor trece la niste masuri de o logica matura si nu de un copilarism continu prin care fiecare isi alege echipele dupa modelul tip-top sau aruncat cu banu, pentru ca atunci se demonstreaza inca odata imaturitatea societati si primtivism de care, din pacate, dam dovada din multe aspecte sociale, politicul fiind everstul ineficientei, iar nomenclatura administratiei fiind un fel de cancer.
@Eugen, ionut
Nu aş accepta Ministerul Finanţelor. Sunt alţii care s-ar pricepe muuuult mai bine.
Aş accepta Ministerul Economiei, cu o singură condiţie: să fie mandat limitat, de un an, de autodesfiinţare. Adică să vând tot şi să duc instituţia la groapă.
@Lucian Davidescu
Cu ce ar trebui sa se ocupe in viziunea ta , ministerul economiei?
Dar al finantelor? Dar al turismului? ETC.
@Lucian
Scuza-ma , sunt dislexic!
"să fie mandat limitat, de un an, de autodesfiinţare. Adică să vând tot şi să duc instituţia la groapă."
Felicitari! E raspunsul pe care-l asteptam 🙂
Felicitari, excelent articol! Ma bucur ca mai exista oameni lucizi si rationali in tara asta. Ma bucur ca mai exista oameni care pot face o analiza la rece a situatiei din tara.
Eu inteleg ca va fi foarte greu in urmatorii ani pentru o mare parte din populatie dar in acelasi timp sper ca acest dus rece ii va trezi pe romani la realitate. Sper ca vor invata o lectie extrem de importanta, si anume sa nu se mai bazeze pe stat sa le satisfaca nevoile.