Standard
Lucian Davidescu

Chiar s-au însănătoşit finanţele publice? Cifrele!

După felul în care se laudă Guvernul şi chiar FMI, unii ar putea spune că în finanţele publice româneşti s-a produs vreun miracol. Însă datele arată cu totul altceva.

Execuţia bugetară pentru prima jumătate de an arată un deficit bugetar de puţin peste 2% din PIB, dar sub ţinta stabilită cu FMI. O fi mult, o fi puţin? E suficient să ne amintim că până prin 2007, primul semestru se încheia cu excedent.

Iată însă ce s-a întâmplat în primele jumătăţi ale anilor de iresponsabilitate fiscală, adică din 2008 până acum.

VENITURI

Încasările au oscilat, cu scăderi în 2009 şi 2010, dar şi cu un vârf în 2011, pe seama majorării taxelor. Veniturile în prima jumătate a lui 2011 au fost cu 4,4% mai mari decât în prima jumătate a lui 2008. De fapt, încasările mai mari şi nu cheltuirea mai responsabilă a banilor explică deficitul mic.

Principala sursă a plusului de încasări au reprezentat-o majorările de TVA şi accize. Veniturile din CAS şi impozitul pe salarii au stat pe loc, deşi CAS a crescut cu 3 puncte în februarie 2009, în timp ce încasările din impozitul pe profit au scăzut constant.

CHELTUIELI

Cheltuielile statului au crescut constant, ele fiind mai mari cu 11% în prima jumătate a lui 2011 faţă de prima jumătate a lui 2008. Bun, la începutul lui 2009 majorările de cheltuieli erau cele deja decise. La începutul lui 2010, încă trebuia respectat un calendar. Însă în prima jumătate a lui 2011, cheltuielile au continuat să crească cu toate că angajaţii de la stat aveau salariile reduse.

Pe ce s-au dus banii? Păi pe bunuri şi servicii, care au crescut cu 15% faţă de ianuarie-iunie 2010, până la un nivel fără precedent. Adică toate lucrurile care pot fi date fără licitaţie sau prin licitaţii trucate clienţilor politici.

Au crescut “cheltuielile de capital” cu 30%, până la nivelul lui 2009, deşi în toată perioada asta s-au văzut ca rezultate doar două-trei cioturi de autostradă şi multe, foarte multe săli de sport.

Însă cea mai abruptă creştere a ultimilor patru ani este la capitolul dobânzi. Împrumuturile pe care Guvernul le-a luat pentru a stabiliza bugetul au atras dobânzi în creştere de la jumătate de miliard de euro în semestrul I al lui 2008 la mai mult de 1,1 miliarde în prima jumătate a lui 2011.

Deja, costul datoriei publice este mai mare decât cheltuielile cu apărarea. În ritmul de acum, până la sfârşitul anului viitor dobânzile vor ajunge să coste mai mult decât sănătatea iar până în 2014 vor depăşi educaţia. Aşa începe o spirală a morţii.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

alld

E dovada ca ne guverneaza socialistii care se dau de dreapta.

Darael

Nu le pasa. E spirala mortii Noastre si a imbogatirii Lor.

Daca ne gandim bine, le pasa doar de partea cu imbogatitul LOR. Restul sunt frectii la picior de lemn de care isi amintesc numai cand promit (mint adica) ceva.

Dan Olteanu

Sumele trebuie ajustate cu rata inflatziei. In intervalul mentzionat puterea de cumparare a leului a scazut cu cel

putzin 15%.

Andrei

Politrucilor nu le pasa de nimic decit sa fie realesi . Oricum nu inteleg economie , majoritatea prin parlament nici nu prea au scoala , bacuri luate pe la 25 de ani cu chiu cu vai la cucuietii din deal , iar apoi 5 masterate la fabricile de diplome facute la FF , asa cum de altfel e si activitatea lor in parlement . Niste iresponsabili care trebuie impuscati in piata publica . Pacat ca poporul nu are cojones si e format in marea majoritate de asistati social dependenti de marinimia politrucilor din banul public

lloopp

Hm, parca era criza si faceam economii, cheltuielile vad ca sunt totusi in crestere, rezultatele in scadere hm …

Asa sunt si virusii, ataca un organism, pun stapanire pe el, se inmultesc, nu conteaza ca moare organismul, si cu el poate si o mare parte din virusi … Cam asa si cu politicienii nostrii …

iooo

guvernul nu are cum sa reduca unele cheltuieli materiale pt ca nu a facut restructurari ,nu conteaza doar salariile functionarilor acei functionari consuma energie apa telefoane hartii picsuri calculatoare benzina asigurari etc ,deci cum sa scada cheltuielile de functionare a birocratiei ? de aceea era mult mai eficient sa se reduca bugetarii cu 500-600 000 in 5 ani decat sa scada salariile tuturor sa marim taxele sa impozitam pensiile etc ,apoi conractele paguboase cu statul sunt semnate pe multi ani uneori peste 5 ani ,iar aici chiar ca nu se poate face nimik .

uniq

Statul, în economie, are un singur cuvânt de spus: menţinerea unui mediu de afaceri unde concurenţa să fie reală, penalizând firmele care încearcă să creeze un monopol. Simplu. De aici economia merge singură.

Ce face în schimb "statul" în România:

– tot felul de programe de ajutor, care creează un mediu neloial, avantajând doar anumite firme

– permite existenţă aşa numitor "importatori unici", datorită cărora orice încercare de a produce ceva intern va fi zădărnicită (controale, beţe în roată etc).

– micile afaceri care supravieţuiesc în afara sistemului (nu face afaceri cu statul, nu este intermediar pentru "unici") sunt supraimpozitate, că de, cineva trebuie să asigure salariile bugetarilor

Acest fenomen al "unicilor", (de obicei o firmă de aprtament, cu sediul în Bucureşti), merită studiat pentru toate tipurile de marfă: eşti supermarket, iei de la mine, eşti firmă de calculatoare, imporţi de la mine, eşti revânzător de orice altceva (să zicem biciclete), există un distribuitor unic. Astfel piaţa este total controlată, există concurenţă limitată între două magazine, ele putând face rabat din adausul lor, nu cumpărând dintr-o sursă mai bună.

România este o piaţă de desfacere, producţia internă este îngropată, dar nu de "străini", aşa cum massmedia păcălicilor sugerează, ci chiar de "şmecherii ex secu", mână în mănă cu politicienii (adică tot felul de retarzi uşor de ţinut sub control prin şantaj, datorită slabiciunilor lor – de cele mai multe ori sex,feţiţe, copiii, ) care vor face în continuare legile astfel încât să fie stimulate firmele care trebuie.

Deci eclar că statul va cheltui în continuare mai mult, ineficient, (pentru că nu poţi fi "politician" fără a fi pătat şi şantajabil) micile afaceri vor fi şi mai împovărate etc.

Soluţia? Suntem prea proşti si slabi pentru a o aplica. Cine poate, scapă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.