Standard
Lucian Davidescu

România e încă un stat feudal!

„Dacă-ţi tai mâna, scapi”, mârâi vraciul cu ascuţiţii-n jugulară. Şi avea dreptate, pe jumătate. „Care mână?” Mâna care o spală pe cealaltă.

Pacientul a ajuns la vraci cu o indigestie. Se-îndopase la nuntă pân-au plecat mesenii. A primit reţetă cu lipitori şi ventuze. Când lipitorile n-au mai putut, vracii, dibacii, i-au luat sânge. L-au băut, după datini. Apoi au burduşit bolnavul, să-i ţină de anestezie.

Gata uscate, mâinile au dat în cangrenă. „Las’ că-ţi pun un cârlig, şi-o să înhaţi mai bine”.

Inima e moale ca o găluşcă şi abia de se mai aude, iar mintea nu mai vrea să ajute. Pentru ce? Degeaba se deschid crâşmele acum, că tot ce mănânci se face puroi. Degeaba primeşti sânge, dacă venele-s deschise.

Pe tărâmul vracilor, al vampirilor şi-al ventuzelor, să ai habar că or mai fi şi doctori, şi spitale, e doar o piedică în plus. Pân’să te ridici din pat, vracii se încaieră în ghioage: care să-ţi ia capul.

Sub tencuiala unui stat modern scârţâie din toate proptelele – vechi şi noi – o şandrama feudală. Sistemul de funcţionare e suveica post-privilegiu-tribut.

România nu este stat social. Din 40%, cât sunt cheltuielile publice ca procentaj din PIB, doar jumătate merg către pensii, sănătate sau educaţie. Cu o administraţie în cote rezonabile, România ar putea avea chiar excedent bugetar.

Nu este nici stat capitalist. Pentru fiecare leu investit, o companie trebuie să plătească încă un leu taxe şi mită, să stea la coadă, iar la sfârşit să fie umilită pentru îndrăzneală. Iar pentru fiecare leu dat ca salariu net, trebuie să plătească încă un leu, în numele solidarităţii sociale.

Surpriză! Tot în două împarte şi statul banii adunaţi. Doar că, pentru fiecare doi lei încasaţi, un singur leu acoperă cheltuielile sociale. Celălalt leu, adică cele 20% din PIB care nu ies la socoteală, reprezintă banii care finanţează statul clientelar, fie că e vorba de salarii, cheltuieli curente sau investiţii.

Chiar şi puţinele cheltuieli necesare trec printr-un filtru feudal: suveica post-privilegiu-tribut. Ce înseamnă asta? Toţi şefii administrativi, până la nivel de director sau chiar mai jos, sunt numiţi nu pentru a urmări interesul public, ci pentru privilegiul de a colecta fonduri în nume propriu. Din care să verse o parte înapoi ca tribut.
Mai are rost să le cerem performanţă? Chiar dacă ar fi în stare să o obţină, i-ar aştepta o singură soartă: mazilirea. Să le cerem să elimine economia neagră? Păi, ei sunt însăşi economia neagră! Ei garantează circuitul public-privat al fluxurilor de bani care urcă de la cel mai mărunt nivel al corupţiei până la cel mai înalt nivel politic.
Sunt doar două diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan. Prima diferenţă: „mijlocul de producţie” principal nu mai este privilegiul agricol, ci un privilegiu al taxării – fie ea legală sau ilegală.

A doua diferenţă: la vârf nu există un „Domn”, ci doar un sistem de privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior. Cum arată ierarhia:

I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.

II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi – ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Nickmann

Adevarat, dar este normal ca un stat care dupa ce in '89 s-a transofrmat in unul "democratic" si a facut tot posibilul sa se adapteze pietei capitaliste, adica ei, cei cu puterea, sa manance cat mai mult de pe societate. Exact ca si comunisti, nimic diferit pana azi. Atata timp cat mentalitatea de nomenclatura si de, scuzati expresia, pupincurist smecher nu dispare din senzatia de succes a romaniilor, statul va continua sa fie un parazit ce trage mai multa seva financiara de pe societate si o foloseste in propriul interes pentru a supune societatea.

E chiar ironic. E un sistem de feedback: ii dai bani sa te tina sclav.

John Galt

Te-am citat pe un forum.

Data asta nu cred ca vor mai putea rostogoli nimic, deja suntem in rabbit hole.

Ceea ce e OK, intr-un anumit fel.

Peter

"România nu este stat social." Mult ti-a luat, Lucian. Enfin, bravo

John Galt

“And hence when by their foolish thirst for reputation they have created among the masses an appetite for gifts and the habit of receiving them, democracy in its turn is abolished and changes into a rule of force and violence. For the people, having grown accustomed to feed at the expense of others and to depend for their livelihood on the property of others, as soon as they find a leader who is enterprising but is excluded from the houses of office by his penury, institute the rule of violence; and now uniting their forces massacre, banish, and plunder, until they degenerate again into perfect savages and find once more a master and monarch.”

The Histories 6.9.7-9, Polybius (ca. 200–118 BC)

Dan Buia

O intrebare: cine sunt toti acei „ei” din cele sase categorii? Germani, americani, extraterestri? Nu. Sunt fratii, cumnatii, verii, unchii, socrii si parintii nostri. Sunt noi. Asadar, noi ne capusam pe noi. Schimbarea trebuie sa inceapa cu noi insine – cu fiecare. Daca asta vi se pare o vorba goala, va felicit: ati gasit principala cauza a mizeriei acestei tari.

Dorin Saramet

Bravo dle Buia,
scriu și eu des același lucru: NOI suntem vinovații, nu ei. Dar este mai simplu să dai vina pe alții pentru propria neputință și hoție.
Acum ceva vreme am făcut prostia să îl urmăresc pe Dan Puric cum se văieta, la teatru, pentru poporul român , mâncat de străini și subjucat. Muritor de foame și oropsit, cu un venit de 200 Eur pe lună și pensionari săraci. Ziceai că își dă duhul acolo iar sala era aproape plină. Lumea (majoritatea) îl aplauda. Nu a avut nicio remușcare să ia 80 de lei pe bilet pentru vreo 90 de minute. A încasat atunci (încasează la greu și din cărțile scrise la fel) vreo 4-5.000 de Euroi la buzunar. Curați. Nu am auzit sau văzut să îi împartă cu cineva. Ziceau bine în filantropica: ”mâna întinsă nu face nimic, povestea bagă banii în buzunar”.

stan

Natura umana & informatia…
Oamnii sunt individualisti , la vanat de ,,mamuti” colaboreaza/se asociaza (in haita)…vei intelege de ce socialismul este imposibil…de ce unii vroiau monopoluri , de ce nu functioneaza , cum au crezut ca socialismul(bariere birocratice/fiscale pentru micii antreprenori) este solutia , transformarea lui in comunism (welfare state in ,,west”) , lupta politrucilor (stil mafiot) intre ei dupa eliminarea concurentei (finantatorii unor evenimente gen ,,Revolutia” franceza & institutii precum Central Banking , Masoneria etc.) , falimentul lor economic , preluarea puterii de ,,garada pretoriana” (ex. kgb).
ps: Dan Puric este ,,omul” Rusiei in Romania (site-ul In Linie Dreapta are info.) ,fost turnator la ‘secu .

TRAIAN

Societatea românească este una premodernă, în care unitatea funcțională e familia extinsă (sau clanul, dacă vreți), nu individul. Am tot scris despre asta: modul ăsta de organizare e specific societăților preindustriale, deci preurbane.
Toate datele arată că elitele antebelice și cele interbelice au eșuat în eventuala lor tentativă de modernizare a României. Mă refer aici la modernizarea socială, la modificarea radicală a structurii sociale, fiindcă alte tipuri de modernizare au avut un succes ceva mai pronunțat. Dar aceste „modernizări secunde” s-au proiectat pe o societate fundamental premodernă și a cărei structură premodernă a rămas intactă – la fel cum autobuzele Mercedes ale RATB poartă călători a căror mentalitate e cu vreo 200 de ani în urma celei a inginerilor care au proiectat respectivele autobuze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.