Standard
Lucian Davidescu

De ce e România o ţară scumpă

De la kilometrul de autostradă până la perechea de adidaşi, totul ajunge în România să coste dublu, triplu sau mai mult. Nu lăcomia vânzătorilor e de vină. De vină este hoţia statului, direct şi indirect.

În economie, lăcomia nu este un păcat, este un profil perfect măsurabil. În partea de sus a scalei sunt companiile care caută profituri rapide şi mari, cu orice risc – pionierii. În partea de jos sunt cele conservatoare, eficiente, care îşi construiesc reputaţie pentru a rezista pe termen lung – colonizatorii. Între ei – multe nuanţe de gri. Însă, întotdeauna, colonizatorii învaţă din experienţa pionierilor. Iar dacă experienţa e dezamăgitoare, rămân acasă şi îi lasă pe primii să-şi facă de cap sau să-şi rupă gâtul.

Exact asta este situaţia României de azi. Cine reuşeşte să nu-şi rupă gâtul îşi face de cap. Colonizatorii stau deoparte: companii străine mari şi serioase, care încă nu cred că e cazul să vină în România, pentru că avantajul lor competitiv este eficienţa, nu corupţia, dar şi potenţiali antreprenori locali talentaţi, care au preferat să nu-şi asume riscuri sau au plecat să facă bani în alte ţări.

Aşa se face că hoţia este cel mai mic dintre costurile plătite de consumatori şi contribuabili. De exemplu, dacă ar funcţiona doar regula şpăgii, lucrările n-ar trebui să coste decât cu 10% mai mult decât preţul real. Un cost şi mai mare îl reprezintă prostia. Cei mai buni „combinatori” nu sunt obligatoriu şi cei mai buni manageri. Asta se vede în costuri, care pot ajunge de la simplu la dublu. La sfârşit se adaugă marja de profit. Un colonizator s-ar fi mulţumit cu 10%. Un pionier nu poate dormi fără 50% şi e mulţumit abia la 100%. La câte riscuri şi-a asumat şi la cât de mică e concurenţa, de ce ar face altfel?

Un exemplu. De ce nici jumătate din marii constructori mondiali de drumuri n-au călcat prin România? La cât de bine se plăteşte kilometrul de autostradă, ar trebui să fie înghesuială. Studiu de fezabilitate: ştie România ce autostrăzi vrea să construiască, din ce fonduri şi când? Nu! Cei mai conservatori şi mai competenţi constructori deja renunţă la idee.

Ceilalţi vin totuşi să vadă ce se întâmplă, în speranţa că efortul le va fi răsplătit. Dar, după ce văd câte o licitaţie pierdută aiurea, două-trei şicane şi un contract reziliat, îşi dau seama că n-au nici o şansă. Aşa pleacă şi cei care ar putea face treaba cât de cât şi rămân doar câţiva să-şi împartă prada. Chiar şi ei îşi riscă banii sau chiar libertatea atunci când n-o împart cum trebuie.

Amploarea este atât de mare încât chiar şi noţiunea de corupţie a fost schimonosită în România. În sensul clasic, procedura presupune că se stabilesc nevoile publice, apoi se adaugă un comision pentru cel care ia decizia. În sensul de acum, mai întâi se stabileşte comisionul, apoi furnizorul, iar la sfârşit se caută sau se inventează o nevoie care să corespundă cerinţelor.

Asta este influenţa directă a statului, adică marea corupţie. Exact după acelaşi principiu funcţionează şi mica corupţie, dar indirect. Chiar dacă ai reuşit să te instalezi în România, legile şi taxele se schimbă de pe o zi pe alta, iar controalele vin doar să umple buzunarele micilor mafii locale. Vrei să vii în România? Trebuie să ai ficatul tare.

Iar ficatul investitorului nu-i niciodată ieftin: fiecare şpagă dată se vede în preţ de trei ori – o dată pentru acoperirea costurilor şi de două ori pentru stres. Fiecare eşec din vina mediului neprietenos se traduce în prime de asigurare şi marje de profit mai mari pentru cei care îndrăznesc să vină după. Lucrurile funcţionează după principiul prohibiţiei. Doar că în România nu este interzisă băutura, ci dezvoltarea.

Chiar şi puţinii investitori serioşi care ajung aici îşi construiesc fabricile din şuruburi, „pentru orice eventualitate”.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MeTeo

Lucica "tata", citindu-te (iar) am in minte si-n simtiri senzatia clara ca tara asta nu scapa de caracatita mafiota DECAT atunci cand fie Hristos fie poporul face O*R*D*I*N*E.

Caci de 21 de ani tara arde (poporul) si baba se piaptana (guvernul, parlamentul, presedintia, administratia publica).

C

draga esti un optimist incurabil…

problema cu cei care vin sa faca investitii aici nu e doar spaga ce tre' sa o dea la stat …pe etape de lucrari :)…mai e o problema pe care cei realisti o iau in calcul 10% din rulaj procent furat de angajati ( asta daca esti un investitor vigilent)

cum?

contract de comision la achizitionarea terenurilor, dublarea sumelor care trebuie date ca atentii, prime luate de la furnizori care sunt incluse in pret si tot asa

daca le iei la puricat si faci o balanta cred ca cei din interior te jumulesc mai mult decat cei din afara organizatiei

VictorCh

Ramasese nementionat si faptul ca statul e FOARTE prompt in incasarea indatoririlor financiare ale contribuabililor fata de el, si foarte… "lipsit de promptitudine" in a-si achita EL obligatiile sale catre contribuabili (subventii, restituiri de TVA, etc), ceea ce face ca dobanzile la sumele luate cu imprumut de la banci de catre contribuabilii lipsiti in acest fel de lichiditati sa "umfle" si ele preturile.

Lucia

Romania nu mai este o tara atractiva din nici un punct de vedere. Este perfect adevarata zicala ‘frumoasa tara, pacat ca este locuita’. Cu o asa clasa (???) politica, ma mir ca a fost acceptata in UE. A dat ceva semne de insanatosire in timpul presedintiei lui Traian Basescu. Dar tot ce s-a facut bun atunci, a fasait pana s-a stins. Pacat.

Cec Onteaza

O imagine apocaliptic de corectă despre situația României! Iar cu oamenii politici de azi, nu există scăpare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.