Riscograma
Lucian Davidescu

Contribuie sau nu statul la buget şi bugetarii la stat?

Din păcate, contribuie. De ce din păcate?

Abordarea „de stânga” spune că bugetarii sunt principalii contribuabili la bugetul de stat. Îşi plătesc taxele integral şi regulat. Ajung chiar să cuantifice cu cât contribuie, exact, la buget, iar cifra e surprinzător de mare – până spre jumătate. Abordarea „de dreapta” contraargumentează că nimic nu se naşte din nimic şi că taxele plătite de bugetari sunt de fapt bani mutaţi dintr-un buzunar în altul. Perfect adevărat! Dar şi complet irelevant.

Absolut toţi bani se mută, la nesfârşit, dintr-un buzunar în altul, pe diverse filiere, iar axa public-public-privat-privat este la fel de puţin importantă ca oricare alta din punctul de vedere al contabilităţii.

Însă diferenţa esenţială dintre public şi privat este în altă parte. Ea stă în disponibilitatea beneficiarului de-a plăti sau nu un serviciu. În cazul unui serviciu privat, consumatorul ia decizia dacă are nevoie de el şi cât e dispus să plătească. În cazul unuia devenit public, deciziile au fost deja luate de alţii: are nevoie, iar preţul e fix sau crescător.

Pentru prăpastia care s-a căscat între sectorul public şi cel privat, de vină este tocmai diferenţa fundamentală în stabilirea preţului. Când clientul poate opta dacă şi cât să plătească, furnizorul e forţat să ofere un serviciu cât mai ieftin şi cât mai bun. Când nu, tendinţa naturală este exact pe dos. Până la urmă, totul ţine de alocarea eficientă a resurselor. Orice privilegiu ridică la cer pretenţiile şi adoarme simţurile.

Aşa se face că la întrebarea dacă statul plăteşte taxe sunt două răspunsuri simultan valabile. Contabil, da: ba chiar adaugă nişte procente la PIB. Ca oportunitate, nu: procentele la PIB consumă resurse prea multe iar taxele plătite se dovedesc prea scumpe. Nu mari, scumpe!

Un comentariu
C

1. in opinia mea desenul nu este adecvat ideii de stat asa cum este statul generat de democratiile moderne; uroboros reprezinta in sine ciclul vietii , renastere si continuitate ; democratia, asa cum este desenata asstazi, este victoria mediocritaii, suficientei si coruptiei asupra bunastarii, progresului si performantei deci spre disparitia natiunii.

2. speculatiile privind rolul statului si asimilarea bugetarilor cu domeniul privat este un nonsens , dar are calitatea de a genera sume mai mari la buget , la dispozitia politicului si a clientelei. Ce rost are sa impozitezi un ajutor la stat ? Sa-i dai si apoi sa-i iei niste bani unui om ? cine are castig din ineptia asta ? Primul este cel care trebuie sa calculeze impozitul respectiv, apoi cel care distribuie banii respectivi adunati la buget, si in final cel care beneficiaza de noile venituri bugetare.Care este ideea unui ajutor de la stat ? Ii dai cuiva o suma de bani pentru ceva ,dar din nefericirea aceluia se mai creaza o sinecura pentru alti 4. Statul ar trebui sa isi reduca influenta in viata economica si sa lasa la o parte ideea ca printr-un aparat stufos creeaza crestere economica pentru ca prin aceasta politica nu se creaza decat o schema de tip Ponzi ( ceea ce pentru multi economisti straini va duce clar la definirea politicienilor romani ca infractori )