Standard
Lucian Davidescu

„Dacă francezii nu privatizează, noi de ce să privatizăm?”

Cea mai mare bancă din lume şi cea mai mare linie aeriană sunt din Franţa. Statul le-a ajutat să ajungă pe primul loc, prin simpla sa plecare.

 

Una dintre cele mai gogonate legende în favoarea proprietăţii de stat în economie este „exemplul francez”. Dacă statul francez poate să aibă în proprietate bănci, companii petroliere, operatori de teleconumnicaţii şi linii aeriene, noi de ce să nu putem? De ce nu putem este o discuţie lungă, dar mult mai uşor de lămurit este cum stau lucrurile în Franţa. În realitate, mitul etatismului francez este doar relicva unei aventuri eşuate în ale naţionalizării. Guvernul Franţei şi-a propus să reducă ponderea statului în economie de la 19% la 16%. În România este de 28%. Companii „strategice”? Statul e acţionar majoritar în doar trei dintre cele 21 22 de companii cu cifră de afaceri mai mare de 20 de miliarde de euro. Una din şapte!

1. Total. Este cea mai mare companie franceză şi a zecea cea mai mare din lume. A fost înfiinţată la iniţiativă guvernamentală în 1923, însă a fost deţinută privat încă de la început. „Acţiunea de aur” deţinută iniţial de stat a fost desfiinţată în 2002. Venituri: 160 mld. euro.

2. AXA. Cel mai mare asigurător din Franţa este privat de la înfiinţare, în 1816. Compania este organizată ca societate anonimă şi niciun acţionar nu poate deţine mai mult de 2,5%. Venituri: 91 miliarde euro.

3. Carrefour. Cel mai mare lanţ de hipermarketuri din Europa a fost înfiinţat în 1957 ca afacere privată şi a rămas aşa până astăzi. Cel mai mare acţionar este fondul american de investiţii Colony Capital, cu 10% din titluri. Venituri: 85 miliarde euro.

4. GDF Suez. A rezultat din fuziunea celor Gaz de France – unde statul deţinea 80% din acţiuni, cu Suez – o companie privată. În noua entitate, statul este minoritar, cu doar 35% din acţiuni. Fostul director al Suez a devenit şeful noii companii. Venituri: 80 miliarde euro.

5. EDF. Producătorul francez de electricitate este deţinut majoritar de stat. Deocamdată, doar 15% din acţiuni au fost scoase pe bursă. Venituri: 65 miliarde euro.

6. PSA Peugeot-Citroen. Al doilea producător auto din Europa a rezultat din fuziunea celor două mărci, în 1973. Este integral privat iar familia Peugeot deţine 30% din acţiuni. Venituri: 56 miliarde euro.

7. CNP Assurances. Asigurător deţinut de stat în proporţie de 40%, prin Caisse des Dépôts et Consignations, CEC-ul franţuzesc. Venituri: 48 miliarde euro.

8. France Telecom. Înfiinţată după Revoluţia Franceză şi naţionalizată un secol mai târziu, compania (care deţine şi Orange) a fost privatizată iar între 1998 şi 2004. Statul mai deţine acum 27% din acţiuni, pe care va continua să le vândă în pachete de câte 5 procente. Venituri: 46 miliarde euro.

9. BNP Paribas. Cea mai mare bancă din lume după active (3000 miliarde dolari) a fost naţionalizată în 1945 şi reprivatizată în 1993. Statul este cel mai mare acţionar individual, cu 17%. Venituri: 44 miliarde euro.

10. Auchan. Lanţul de magazine fondat în 1961 este integral privat, deţinut de familia Mulliez (85%) şi de angajaţi (15%). Venituri: 39 miliarde euro.

11. Renault. Uzinele au fost naţionalizate în 1945 şi privatizate iar în 1996. Marca ajunsese să încaseze din exporturi mai puţin decât Patricia Kaas. Statul mai are acum doar 15,7%. Venituri: 39 miliarde euro.

12. Saint Gobain. Producătorul de materiale de construcţie are o istorie de aproape 350 de ani, din care vreme de 5 ani, între 1982 şi 1987, a fost naţionalizat. Acum, cel mai mare acţionar este grupul Wendell, cu 17,5%. Venituri: 38 miliarde euro.

13. Veolia. Operează privat o mare cea mai mare parte a reţelelor de apă din Franţa. Statul are sub 10% dina acţiuni prin Caisse des Dépôts. Venituri: 35 miliarde euro.

14. Vinci. Constructorul de autostrăzi care de 7 ani încearcă fără succes „să-şi ia tainul” este listat pe bursă iar cel mai mare acţionar individual este Francois Pinault (10%). Venituri: 32 miliarde euro.

15. Bouygues. Companie privată, deţinută în proporţie de 18% de familia Bouygues. Venituri: 31 miliarde euro.

16. Credit Agricole. Banca este deţinută de 39 de case de economii regionale, la răndul lor private, după model cooperatist. Venituri: 31 miliarde euro.

17. Sanofi-Aventis. Este unul din cei mai mari producători mondiali de medicamente. Integral privat. Cei mai mari acţionari sunt L’Oreal (9%) şi Total (7%). Venituri: 30 miliarde euro.

18. SNCF. Compania a fost formată prin naţionalizarea a cinci reţele private, în 1938. Este deţinută integral de stat. Venituri: 30 miliarde euro.

19. Vivendi. Gigantul media este o fostă companie de utilităţi. Cel mai mare acţionar individual este fondul american Capital Research Management, cu 5%. Venituri: 29 miliarde euro.

20. Société Générale. Naţionalizată în 1945, privatizată iar în 1987. Cel mai mare acţionar individual este asigurătorul Groupama, cu 3,5%. Venituri: 26 miliarde euro.

21. Groupe BPCE. Bancă de tip cooperatist rezultată din fuziunea Caisse d’Epargne şi Banque Populaire. Are opt milioane de acţionari individuali finali, care sunt în acelaşi timp clienţi ai băncii. Venituri: 23 miliarde euro.

22. Air France-KLM. Statul francez a devenit minoritar la cea mai mare companie aeriană din lume, cu doar 15,7%, după fuziunea operatorului francez cu cel olandez. Venituri: 21 miliarde euro.



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Alex Nicolin

Aici as da un raspuns cu variante, daca s-ar putea:

4+3 pentru cele profitabile;

5 pentru celelalte;

1 & 2 sunt de-a dreptul hilare 🙂

Din lipsa posibilitatii de a face alegeri complexe am bifat #4.

cezar

Fa, te rog, acelasi lucru si pentru Top 21 companii romanesti dupa cifra de afaceri.

Cred ca va fi interesant.

niki

Bine bine, nu sunt ale statului ci ale unor privati. Privatii sunt majoritari francezi au ba?

Si daca la noi se fac privatizari cum s-au facut pana acum, pe trei firfirici, tot nu mi se pare interesant, indiferent cine le ia.

Alex Nicolin

@LD

Daca firmele respective sunt de stat, prin definitie ele exploateaza resursele gratis, pentru ca acestea la randul lor sunt tot ale statului. Tocmai de aceea spuneam ca privatizarea lor trebuie facuta in conditii cat mai avantajoase pentru stat, la un pret initial sau/si redeventa ridicata. Pentru a atinge acest deziderat trebuie in prealabil maximizata profitabilitate si asteptat momentul prielnic pe piata. Pentru cele care ar putea fi profitabile, dar nu sunt din motive de incompetenta sau/si furt, un audit facut de o entitate externa, preferabil o firma privata, este absolut necesar pentru identificarea exacta a cauzelor si luarea masurilor necesare. In aceste cazuri, opinia publica trebuie sa fie extrem de vigilenta si agresiva la adresa institutiilor statului, pentru a nu lasa situatia sa se perpetueze. In fond e vorba de banii tuturor, iar daca de-acolo nu ies, o sa-i platim din taxe mai tarziu. Doar o societate civila activa poate determina o schimbare a lucrurilor. Daca oamenii continua sa fie pasivi si tantalai, nu vom avea niciodata prosperitate si libertate.

ilie

Dle Davidescu,

Vă salut cu mult respect din nou. Articolele dvs. sunt în general bune, eu personal le apreciez foarte mult, dar din păcate de data aceasta să zicem că nu prea v-a ieşit. Nu este bine fundamentat, din mai multe motive.

1. Mai întâi o consideraţie generală.

Dacă facem o analiză de limbaj a celor mai mulţi comentatori economici din România, mai ales cei tineri, se observă că abundă referirile la ‘privatizare’, ‘micşorarea impozitelor’, ‘reducerea puterii statului’.

Cred că insistenţa unora pentru astfel de teme este nocivă. Aceşti autori văd privatizarea, reducerea impozitelor, reducerea puterii statului ca pe nişte panacee universale care chipurile rezolvă toate problemele societăţii. Și nu este deloc aşa. Este comunism în oglindă. La fel economiştii comunişti ne propovăduiau ca panaceu naţionalizarea TUTUROR mijloacelor de producţie şi făurirea societăţii comuniste.

Sunt la fel de utopice amândouă variantele. Și la fel de periculoase! Ele au elementul distinctiv al tuturor utopiilor periculoase, de la comunism la libertarianism, de la diferite secte la terorismul islamic: niciodată nu pot funcţiona acceptabil şi atunci promotorii acestor utopii nu recunosc că au greşit, ci afirmă că lucrurile nu funcţionează deoarece principiile lor utopico-periculoase nu au fost aplicate suficient de mult.

Când a fost tsunami-ul devastator în Indonezia predicatorii musulmani terorişti din această ţară, care până atunci predicau că năpastele naturale sunt date de Allah pentru a-i pedepsi pe infideli, au cotit-o brusc şi au declarat că de data aia Allah i-a lovit pe musulmani pentru că aceştia nu luptă suficient împotriva necredincioşilor.

Aşa şi aceste utopii economice. Chiar dacă aduci impozitele la zero, dacă elimini complet salariul minim şi proprietatea de stat, lucrurile nu vor merge în segmentul privat mai bine ca acum, cel puţin din perspectiva clienţilor (care ar trebui să fie principalii beneficiari). Credeţi că vinovaţii vor recunoaşte atunci că teoriile lor utopice sunt dezastruoase? Nu, deloc. Ei vor susţine, ca mulahii terorişti islamici, sau ca Fidel Castro, doar că teoriile lor distrugătoare nu au fost aplicate suficient de mult.

Publicul nu este foarte avizat de exemplu că în multe sectoare economice din România nu există TVA, sau este un TVA redus. Culmea este că cumpărătorii de bunuri sau servicii din aceste sectoare nu simt deloc prin preţuri, tarife, taxe şi comisioane că acolo nu există TVA.

Câţi români ştiu că băncile (!!!) şi asigurările nu plătesc TVA??? Sau că medicamentele au TVA redus??? Săracii consumatori nici nu au de unde să ştie asta, pentru că la cât de tare sunt jupuiţi de bănci, de asiguratori şi de farmacişti (cu preţuri mai mari ca în vest la medicamente) ei îşi închipuie că şi acolo este TVA!

Ca să ieşim din fanatismele economice există nişte repere excelente de care ne putem ajuta. Dacă citiţi cu atenţie cărţile marilor specialişti în management, în marketing, precum Jim Collins (Excelenţa în afaceri), Matt Haig (Mari succese ale unor branduri renumite), Brian Tracy (Cum conduc cei mai buni lideri),Nido Qubein (Profesionist în vânzări), sau chiar Donald J. Trump (Nu renunţa niciodată), dacă faceţi analiza limbajului acestor mari cărţi ale căror învăţături s-au dovedit corecte în practica a sute de milioane de oameni, veţi obseva că abundă în termeni precum ‘inovaţie’, ‘competiţie’, ‘concurenţă’, ‘management eficient’.

Deschid chiar acum la întâmplare Brian Tracy (Cum conduc cei mai buni lideri). Am nimerit la pagina 103 şi îmi sare în ochi titlul unui capitol: Baza succesului este competenţa.

Nici urmă în toate aceste cărţi de succes de termeni aiuritori precum ‘impozite’,'privatizare’,'reducerea rolului statului’. Nici măcar flamoboiantul Donald Trump nu spune nimic rău în cărţile sale despre autorităţi publice, despre salariaţi, despre impozite, despre taxe şi autorizaţii. Vedeţi cum povesteşte dl Trump aventura obţinerii licenţei de jocuri de noroc. Ce frumos vorbeşte de comisia pe care a trebuit să o convingă. La fel de elegant vorbeşte despre autorităţile publice locale, care fie erau reticente să îi permită o modificare la o casă monument istoric, fie să îi dea o clădire pe mână. Dl Trump povesteşte că de fiecare dată când nu convingea o autoritate publică de ceva îşi analiza propriile greşeli, corecta ce era de corectat şi încerca din nou, din nou, până reuşea. Atât, fără niciun reproş la adresa statului, a impozitelor, autorizaţiilor, permiselor, salariaţilor, etc.

De ce? Pentru că aceşti faimoşi autori de literatură economică ştiu cu adevărat ce trebuie să facă oamenii pentru a trăi mai bine. Ei ştiu foarte bine că a trăi mai bine depinde exclusiv de modul cum FIECARE PENTRU EL creşte inovaţia, competenţa, productivitatea muncii, cum manageriază mai bine activitatea, cum are un marketing mai eficient, cum motivează staff-ul, cum relaţionează mai bine cu clienţii, cu furnizorii, cu retailerii. Impozitele, salariul minim, proprietatea de stat nu au nimic de-a face cu asta! Clevetirea permanentă, bombăneala nesfârşită, văicăreala infinită faţă de alţii, fie ei clienţi, furnizori, salariaţi, autorităţi, toate astea îţi fac rău, ca în cele din urmă să te distrugă ca patron, ca manager!

Aşa zişii autori economici din România sunt ca nişte babe bârfitoare care-şi comentează toată ziua vecinii cu invidie şi doar se lamentează aiurea cât e ziua de lungă de stat, de impozite, de salariul minim, de lipsa privatizării.

Patronii din România la fel. În loc să-şi vadă de treabă, să-şi îmbunătăţească ei managementul, marketingul, calitatea produselor, productivitatea muncii, se plâng toată ziua ca nişte bocitoare ba de stat, ba de salariaţi care niciodată nu muncesc îndeajuns şi doar cer salarii mai mari,ba de furnizori, ba de bancheri,ba de partenerii de afaceri. Patronii din România merg până acolo cu neruşinarea încât se plâng până şi de clienţi, prea mofturoşi, zgârciţi şi hoţi!

Pentru aceşti patroni parcă coborâţi din reclamele stupide la bere întotdeauna este alcineva de vină pentru eşecul lor. Soluţia acestor ordinari este înşelătoria, mica ciupeală, marea ciupeală, păcălirea clienţilor, a salariaţilor, a furnizorilor, a statului. Văicăreala continuă a acestora faţă de stat, salariaţi, furnizori şi clienţi are rolul de a se justifica moral pentru jecmăneala pe care o practică: ‘Dom’le, dacă aş fi cinstit cu clienţii, cu statul, cu salariaţii, cu furnizorii, cu toţi hoţii ăştia, eu aş da faliment! În România nu ai cum să supravieţuieşti decât furând dom’le’

Ar trebui ca temele jurnaliştilor economici din România să fie competiţia, inovaţia, creşterea productivităţii muncii, depăşirea concurenţei, aşa cum ne învaţă aceste cărţi deosebite ale acelor autori extraordinari. Aceste cărţi ne învaţă că fiecare este acolo şi doar acolo unde se pune singur.

Culmea este că până şi în revista Capital, unde apar multe din aceste cărţi excelente, limbajul şi tematica articolelor este complet diferită faţă de cărţile respective. Cărţile apărute la Capital şi articolele din revista Capital sunt în lumi complet diferite. Este o prăpastie uriaşă între acestea. Cărţile sunt în lumea succesului, a competenţei, a inovaţiei, a productivităţii, în timp ce articolele din revista Capital sunt în lumea eşecului, a blamării celorlalţi pentru orice nereuşită, a lamentaţiei permanente.

Pare că autorii articolelor din revista Capital nu au citit niciodată cărţile apărute cu chiar revista Capital!

Există şi o mare ‘disonanţă cognitivă’ a corului de lamentaţii cu privire la managementul slab al statului. Mai există pe undeva întreprinderi de stat foarte slabe din punct de vedere economic? Asta ar trebui de fapt să fie o veste bună pentru agenţii economici privaţi! Ar fi un concurent mai puţin de învins.

Nivelul impozitelor, salariul minim legal, proprietatea de stat nu ar trebui să îi preocupe deloc pe patroni, pentru că nu sunt avantaje competiţionale, din moment ce sunt aplicabile tuturor jucătorilor pe piaţă.

Cu adevărat importante nu sunt impozitele, salariile minime, este managementul unei entităţi economice. Și nu este obligatoriu ca managementul ‘de stat’ să fie prost, după cum nu este obligatoriu ca managementul ‘privat’ să fie nemaipomenit.

2. Nu are importanţă proprietarul, dacă este ‘ de stat’ sau ‘privat’, ci managementul

CEC este o bancă de stat. Cine este manager acum la CEC? Radu Gheţea, fost manager la Alpha Bank, bancă privată. Sigur, dl Gheţea este un mercenar cu mari probleme de caracter, din moment ce pe când era manager la Alpha Bank cerea BNR facilităţi pentru creditele în valută, iar ajuns şef la CEC a început să ceară BNR eliminarea creditelor în valută. Dar dl Gheţea s-a dovedit un manager bun din punctul de vedere al mediului privat. De ce nu ar fi acum bun la stat, cel puţin din punctul de vedere al mediului privat care l-a promovat director de bancă? Și dacă nu ar fi bun ca manager acum la CEC de ce a fost ales de băncile private drept preşedinte al Asociaţiei Băncilor din România?

Firma Clujana din Cluj-Napoca este un cunoscut producător de pantofi din România. A trecut prin momente grele în urmă cu ceva ani, dar acum este pe profit şi pare o firmă de perspectivă. Puţini ştiu că proprietarul Clujanei este nimeni altul decât Consiliul Judeţean Cluj, controlat de PDL, partid de dreapta. Nici vorbă să privatizeze cumva Clujana, firmă cu care Consiliul Judeţean Cluj chiar se mândreşte, iar profitul obţinut acolo asigură finanţarea activităţilor acestei instituţii aflate în slujba comunităţii.

3. Graficul prezentat este ciudat.

Nu înţeleg ce vreţi să ilustraţi cu acel grafic comparativ între Franţa şi Italia. Graficul cu pricina este complet nerelevant, din moment ce până la mijlocul anilor 1960 Franţa a fost o mare putere colonială a lumii! Franţa a deţinut Indochina (Vietnam, Laos, Cambogia), Africa de Vest (Senegal, Mauritania, Benin, Togo, Volta Superioara, Mali, Coasta de Fildeş), Frica de Nord (Maroc, Algeria, Tunisia), Africa Centrală (Ciad, jumătate de Camerun, Republica Centrafricană), Africa de Sud (Gabon, Insulele Comore), Africa de Est (Djibouti, amplasat strategic la intrarea în Marea Roşie, chiar şi astăzi o bază a Legiunii Străine).

Franţa mai deţine şi astăzi colonii numeroase în Pacific (Tahiti, Noua Caledonie etc), iar unele foste colonii din America de Sud, Caraibe şi Oceanul Indian au devenit părţi integrante ale Franţei ( Guiana Franceză, Martinica, Guadelupe, Mayote, La Reunion etc.

Câteva din marile căderi ale Franţei pe acel grafic corespund cu războaie coloniale costisitoare pierdute de acest stat sau pur şi simplu cu acordarea independenţei unor colonii: anii 1950 – Indochina, anul 1960 (mai ales) şi următorii- Africa.

2. Nu văd rostul unei comparaţii dintre Franţa şi România.

Nu mă refer la faptul că Franţa cheltuie pe apărare peste 40 miliarde de euro (locul 3 pe glob, după SUA şi China), cam cât întregul buget al României, nici că are circa 500 bombe nucleare şi cinci submarine nucleare din care două permanent în imersie, gata de atac.

Nu mă refer nici la faptul că în acest moment FMI, Organizaţia Mondială a Comerţului şi Banca Centrală Europeană sunt conduse de francezi, nici măcar la faptul că până şi singurul român care conduce ceva la nivel internaţional, comisarul european Dacian Cioloş, este căsătorit cu o franţuzoaică iar socrul său lucrează la Ministerul Francez al Agriculturii.

Mă refer în principal că în Franţa este o altă filosofie a relaţiilor dintre stat şi patronate. Acolo de exemplu prefecţii au fonduri de protocol să dea câte o masă cu 12 oameni de afaceri săptămânal!

Statul francez conlucrează extrem de strâns cu oamenii de afaceri! Alte state acuză chiar că firmele franţuzeşti(chiar şi cele private!!!!) sunt prea strâns legate nu doar unele de altele, ci şi cu serviciile secrete franceze. Chimia dintre statul francez şi marile firme din Franţa este foarte greu de înţeles pentru români. Cei care conduc politic şi economic Franţa sunt absolvenţi ai ‘marilor şcoli’ şi sunt numiţi ‘cadre’. Au şi un sindicat naţional foarte puternic. Ei schimbă frecvent poziţia din politic în economic şi viceversa. Mulţi lideri politici francezi au experienţa conducerii unor mari firme economice, fie de stat, fie private, iar mulţi manageri de top francezi au experienţă politică sau administrativă de stat.

Apoi statul francez are încă acţiuni la Renault (35%!) suficient ca cel care decide unde să se construiască o nouă fabrică Renault să fie preşedintele Franţei. L-aţi văzut cumva pe dl Sarkozy certându-se cu regele Marocului? Asta poate fi o explicaţie de ce Renault va construi o fabrică complet nouă în Maroc la Tanger în loc de (să zicem) Constanţa, Tulcea sau Galaţi, la fel de porturi ca Tanger. Construind o fabrică Renault în Maroc ar putea fi apoi un ajutor pentru statul francez prin reducerea numărului de imigranţi ilegali din Maroc.

Statul francez are apoi acţiuni la EADS suficiente pentru a controla compania, prin intermediul unui holding împreună cu firma Lagardere, firmă care deţine în România Europa FM. EADS la rândul ei deţine 80% din Airbus, cel mai mare fabricant mondial de avioane! Deci statul francez controlează atât EADS cât şi Airbus, care au împreună cam 200,000 salariaţi, cei mai mulţi ingineri şi tehnicieni de top.

Știţi care a fost prima companie aeronautică la care a ajuns noua aeronavă Airbus 380? Singapore Airlines, care este deţinută 54% de statul Singapore.

Statul Singapore este considerat cel mai liber din lume din punct de vedere economic. Acolo nu există salariu minim, ajutor de şomaj, nici ajutor social. Dar statul Singapore compensează asta prin faptul că statul Singapore dă locuinţe cetăţenilor şi tot statul Singapore este un mare angajator. Incredibil dar adevărat, dar statul ultraliberal din punct de vedere economic Singapore (doar 5 milioane de locuitori în 2010) a construit din 1960 şi până în prezent probabil mai multe locuinţe decât staliniştii Ceauşescu şi Kim Ir Sen la un loc!

La fel de incredibil este faptul că statul ultraliberal economic Singapore controlează direct multe întreprinderi cheie din această ţară şi nici gând să privatizeze vreodată ceva.

Furnizorii de energie electrică, gaze, portul din Singapore (al treilea din lume) împreună cu zeci de porturi din întreaga lume, compania principală de telecomunicaţii, mai multe firme importante de echipamente sofisticate sunt toate controlate complet de guvernul singaporez.

Prin cele două fonduri guvernamentale, statul Singapore controlează direct active de circa 500 miliarde dolari SUA (nu este o greşeală: cinci sute de miliarde dolari SUA), adică circa 100,000 $SUA/locuitor. Asta ar fi echivalent cu 2 trilioane $SUA pentru România sau 30 trilioane dolari pentru SUA, bugetul SUA pentru circa 10 ani!

Și ştiţi cine conduce direct cele două fonduri guvernamentale singaporeze. Fondul cel mic, de circa 150 miliarde dolari, este condus de soţia primului ministru, iar fondul cel mare, de circa 350 miliarde dolari, este condus de însuşi primul ministru. Partidul primului ministru este la putere de circa 60 de ani şi are actualmente 95% din parlament.

De ce este atât de important pentru Singapore să aibă această proprietate de stat de-a dreptul uriaşă? Pentru că nefiind salariu minim, pe hârtie, guvernul influenţează nivelul salariilor prin intermediul firmelor pe care le controlează.

După cum vedeţi foarte limpede nu există utopia visată de libertarien utopişti ca Dinu Patriciu şi Mircea Giurgea, fără salariu minim, fără proprietate de stat şi cu cu cotă unică, dacă se poate spre zero, toate de-a valma.

Dacă intraţi pe site-ul IRAS (Innland Revenue Authority of Singapore), veţi observa dle Davidescu, probabil cu mare uimire, că în Singapore nu există faimoasa cotă unică, ci impozit progresiv!

Singapore au realizat cea mai competitivă şi mai liberală posibil economie din lume, dar nu are nimic de-a face cu utopia libertariană care funcţionează doar în mintea unora precum dnii Dinu Patriciu şi Mircea Giurgea, la fel cum utopia unui califat islamic funcţionează doar în mintea dlui Osama Bin Laden, sau cum utopia comunistă mai trăieşte doar în creierul tov. Fidel Castro.

murphy

EADS-ul unde e ?

Lucian Davidescu

@Alex

Termoelectrica?

@murphy

Ca sediu, în Olanda. Ca venituri, la 43 de miliarde. Ca acţionariat, francezii au doar un sfert. Singură, componenta franceză – Matra (privată) – nu s-ar fi calificat în acest top.

@ilie

Articolul de faţă vrea doar să lămurească falsul argument că francezii nu privatizează. Despre oportunitatea privatizării am discutat în alte părţi:
http://riscograma.ro/2229/de-ce-e-statul-manager-prost-chiar-si-cand-nu-fura/
http://riscograma.ro/3792/voteaza-aici-daca-esti-de-acord-sa-vinzi-hidroelectrica/

Iar despre patroni am scris – întâmplător – chiar azi în RL, un comentariu pe care îl voi reproduce şi aici.

ova

… interesanta analiza atat la dl ilie cat si la articolul de fond. Dar cum se poate face trecerea de la statul vampir-clientelar la statul manager, probabil ca este o problema foarte grea, atat timp cat conducerea actuala a Romaniei nu o intereseaza absolut deloc ca Romania sa functioneze ca un stat modern in care economia de piata sa nu fie ca la piata.

Cand spun conducerea Romaniei ma refer la intreaga clasa politica din 1990 pana acum, care s-au interesat mai mult de propriul confort si al clientelei politice decat de Romania, demagogia si abureala/manipularea face parte din conditia necesara si suficienta a politicianului roman.

Dl Ilie, a fost o perioada in care saptamanalul Capital a fost cea mai buna revista economica si financiara din Romania, cand concernul Ringier (parca) a inceput sa scartie ca afacere in Romania si nivelul a inceput sa scada.

Andrei

Nu inteleg legatura intre articolul autorului si pareri despre "predicatorii musulmani " , "tsunami-ul devastator în Indonezia" , TVA redus , licentele pt jocuri ale lui Trump , Radu Gheţea , revista Capital sau avionul Airbus a lui Singapore Airlines

iokan

@ilie: tot respectul !

Ciclurile nationalizare/privatizare din Franta cred ca se pot pune in legatura cu : socializarea pierderilor prin nationalizare si apoi, dupa repunerea pe linia de plutire, privatizarea castigurilor(prin privatizare).Ceva similar se intampla si cu unele banci vinovate de criza.

Trebuie tinut cont ca notiuni ca 'privatizare' ,'socialism','capitalism' sunt la noi niste forme lipsite de fond, sau umplute cu fond balcanic /clanic .Socialismul capatase o tenta olteneasca, acum capitalismul are o nuanta aradeana. Aceste notiuni ajung la noi caricaturizate, ca niste pitipoance imbracate in haine Dior.

La noi multe privatizari au fost precedate de tentative de falimentare din interior, pentru a ieftini produsul, sau de tolerarea capusarii, pentru a justifica apoi vinderea catre cine trebuia.Multe au fost urmate de taierea si vinderea la fier vechi,chiar si a utilajelor noi, iar terenul folosit pentru specula imobiliara. Sa nu uitam privatizarile de tip 'tain'. De ce , in schimbul libertatii politice, a trebuit sa pierdem petrolul, gazul, curentul ,poate si aurul .Imi aminteste de exploratorii care primeau ce doreau de la bastinasi in schimbul unor margele de sticla colorata (ca sa-i faci, asta e piata libera).

Nimeni nu si-a batut joc asa de francezi, (poate germanii in al doilea razboi) asa ca e normal ca ei sa vada mai binevoitori orice privatizare.

ivanG

@ilie

Dvs. combateti ferm utopia ultraliberala construind o alta utopie. O utopie la fel de nesanatoasa deoarece se bazeaza pe premize adunate usor naiv, de-a valma, din 4 zari. E drept ca dovediti o lectura atenta a literaturii manageriale motivationala (Trump) dar se pare ca va lipseste experienta concreta a jucatorului in mediul privat. Ca dovada stau condescendenta cu care priviti intreprizatorul local ("patronul") precum si aplombul cu care lansati truisme ca "Nivelul impozitelor, salariul minim legal, proprietatea de stat nu ar trebui să îi preocupe deloc pe patroni, pentru că nu sunt avantaje competiţionale, din moment ce sunt aplicabile tuturor jucătorilor pe piaţă". Ca si simplu exercitiu propuneti-va un scenariu de afacere, fiti onest si fidel principiilor enuntate si incercati sa simulati dezvoltarea in timp a afacerii. Pentru a fi sigur ca ati atins toate variabilele prezentati-o pe un forum si tineti cont (lucid si onest) de feedback-ul celor din jur. Cred ca rezultatul acestei simulari ar putea fi interesant.

@ Lucian Davidescu

Din ce stiu, pozitia statului francez in companii este una de "taietor de cupoane" in sensul ca este destul de pasiv in ceea ce priveste interventia in actul curent de management. Dar nu este somnolent, fiind un bun agent de vanzari global atunci cand are ocazia si este destul de vigilent la derapaje.

PS. In poll ati uitat rubrica "Sa le imparta la rude sau cunoscuti…" 🙂

Lucian Davidescu

@ova

Un manager prost are şanse să devină bun dacă trece printr-un faliment. Evident, în cele mai multe cazuri e prea târziu.

@ivanG

Ooo, dar n-am uitat. Am pus-o chiar prima 😉

ionut

"Chiar dacă aduci impozitele la zero, dacă elimini complet salariul minim şi proprietatea de stat, lucrurile nu vor merge în segmentul privat mai bine ca acum, cel puţin din perspectiva clienţilor (care ar trebui să fie principalii beneficiari)".

De unde stii? Pe ce te bazezi cand afirmi asta? Ce de atotstiutori. Fix ca Ceausescu…

"Nivelul impozitelor, salariul minim legal, proprietatea de stat nu ar trebui să îi preocupe deloc pe patroni, pentru că nu sunt avantaje competiţionale, din moment ce sunt aplicabile tuturor jucătorilor pe piaţă"

Deci un impozit de 80%, salariul minim impus de, sa zicem, 2000 de euro n-ar trebui sa-i intereseze pe angajatori? Un tva de, sa zicem, 50% n-ar trebui sa-i preocupe pe "patroni" nu, ca si asa il transfera consumatorilor? Bravos!

TVA ul nu se adauga, ci se extrage din pret! Economia are taine…

ion

dar statul roman are in administrare si cladiri de birouri, restaurante, agentii de turism etc. etc. cred ca suntem singura tara din lume care are un rapps.

,m.

,m.

sacu

statul francez stie ce anume sa privatizeze in timp ce in romana privatizare emisa de bolsevici ca basescu ,pdl,oprescu,psd,udmr,pnl inseamna jaf si hotie mai ales aceea ce nu le apartine cumar fi electrica ,sau sanatatea si asta se face ca sa fure sa ia spaga pece cum spuneam nu le apartine ,inca de cans-au construit hidriocentralele ochii lor erau blocati de sclipirea hotiei caci nu lle aparine nimic astia sunt niste calci de aceea olanda nu-i primeste in SChengen si la fel belgia ,germania ,franta ,finkanda care au inteles ce lepadaturi sunt astia olandezii vomeaza zilnic cand vad sau aud de bolsevicii baesescu ,oprescu,pdl,psd,udmr, pnl numai otrepe nenorocite ori olandezii nu le vaierta niciodata acestor pungasi si banditi ajutatio de USA ,care supervizeaza banditismul cum au facut in irak si zdrobiti inlibia

tutu

francezii dar mai ales olandezii nu accepta intrarea romaniei in SChengen pana cand pensionarii nu vor fi repusi in drepturile lor de proprietari a i bunurilor create in romania in anii crearii acestora adica in 1965, si 1970, si olandezii au nevoie de ei in europa acumsi de actele lor cumar fi diplome adeverinte ,pensionari alungati de actualii bolsevici basescu,pdl,psd,udmr,pnl oprescu etc,si rau au facut cei care au distrus astfel de acte de aceea olandezii ii considera corupti pe actuaklii bolsevici precum basescu ,pdl,psd,udmr,pnl inclusiv legile lor cu sforaieli dar invalide inclusiv sumele ce li se cuvin se va discuta la haga intrucat acum cca si la 1500 si ceva promotorul europei este olanda apoi belgia apoi danemarca apoi franta si apoi germania dar cu cele din 1917

bibu

un alt act de proprietate pe care olanda il recunoaste si valabil in 1945 pentru romania este cel emis de regele Carol al doilea al romaniei in 1939 nevalabil pentru actualii bolsevici deci fara acestea nu se intra in spatiul SCHengen

melu

toate privatizarile asa se numesc aic jafurile bolsevicilor de tip basescu ,se munesc din punct de vedere olandez deci din punct de vedere SCHengen ilegale si coruptie cum ar sanatatea electrica, apele ,si celelalte pe care astia au pus ochii si ca exemplu de privatizare corupta este RATb cu scoateri de linii de tramvauie sau a tramvaielor belgiene de pana in 1979 ,sau franceze sau unele germane ,sau demolari

babu

ca exemplu de asa zisa privatizare care din punctul de vedere olandez sau SCHengen este coruptie sau hotie si jaf cu acte in regula la drumul mare avem rATB care din oficialul legal autentic a devenit rAtb incat hotia sa nu fie depistata ,si sub aceasta umbrela se pot fura tramvaie si fonduri sau linii de tramvaie cu este cazul cu liniile 29,17,22 26 etc sio se pare ca olandezii au vazut asta ,deci nici ca vor sa-l mai vada pe basescu si pe bolsevicii lui pdl psd,udmr ,pnl

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.