o sa-mi permit sa nu fac nici un comentariu si sa spun simplu: corect!
7 mituri despre China. Intră chinezii în recesiune?
„S-ar putea să vedem ce nu a văzut omenirea până acum”, avertizează consilierul guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, legat de o eventuală criză economică în China.
Scenariul nu este complet exclus în viitorul previzibil. China e o ţară mult mai fragilă decât pare. Iată de ce:
1. China nu este o ţară bogată ci, dimpotrivă, una foarte săracă – de două ori mai săracă decât România, de exemplu. Forţa ei economică TOTALĂ este dată exclusiv de populaţia enormă. Ipotetic vorbind, dacă România avea 1,3 miliarde de locuitori la nivelul de productivitate de acum – ar fi fost DEJA cea mai mare economie a lumii, peste SUA.
2. China nu este un stat comunist, decât cu numele. De 30 de ani China este un stat care bifează cam toate criteriile mari ale FASCISMULUI: autoritarism, partid unic, naţionalism, corporaţii private cu privilegii de stat etc. Sub o astfel de crustă, tensiunea socială este de incredibil de mare.
3. Cele peste două trilioane de dolari din rezerve nu sunt un avantaj ci un risc. China nu poate cere nimic în schimbul lor, iar ameninţarea că i-ar vinde ar provoca în SUA doar un hohot de râs. L-ar scuti pe „Helicopter” Ben Bernanke de nişte cheltuieli cu cerneala.
Pârghia pe care o deţine într-adevăr China este decizia de-a mai cumpăra sau nu obligaţiuni de stat ÎN VIITOR. Aici este miza întregului război monetar de acum: monedele care inspiră încredere vor atrage finanţare cu dobânzi mici. Celelalte vor intra în crize ale datoriilor suverane.
4. Decizia de a face tratate bilaterale de comerţ pentru excluderea dolarului – cum a fost recenta înţelegere cu Rusia – are două tăişuri. Ea poate funcţiona o vreme, în condiţii de echiliru comercial. Însă deîndată ce echilibrul se strică, una din părţi se va trezi cu surplus din moneda ţării partenere. Iar cu surplusul nu va avea ce face decât să-l vândă pe şi mai puţini dolari decât ar fi încasat în mod direct.
Înţelegerea are un singur rost practic: să demonstreze că excluderea dolarului este posibilă. Însă, pentru a avea succes, este nevoie de o întreagă reţea mondială de astfel de tratate, între toate economiile mari.
5. Chinezii fură locurile de muncă din SUA şi din Europa? Da şi nu. Un job pierdut în SUA este înlocuit de zece joburi câştigate în China. Deocamdată, cei zece chinezi sunt plătiţi la limita supravieţuirii însă aproape toată valoarea adăugată (mai puţin furturile de tehnologie) se întoarce în Vest. Exporturile totale reprezintă doar 25% din PIB, mult mai puţin decât în România (31%), Germania (43%), Bulgaria (55%), Ungaria (79%) sau Irlanda (87%). Cu importuri de 20% din PIB, contribuţia exporturilor nete în economia Chinei este de numai 5%.
6. Economia chineză nu e construită pe baze atât de solide pe cât se crede. Bula imobiliară este ţinută în frâu doar de taxele mari, însă surplusul de bani neacoperit în ofertă ameninţă să declanşeze oricând un val inflaţionist. Anunţul FED că va tipări iar sute de miliarde de dolari a stârnit deja panică în Banca Centrală a Chinei, care se teme că scumpirile vor avea acelaşi efect ca o apreciere a monedei: scădere de competitivitate.
7. Totuşi, China nu va menţine la nesfârşit politica monedei slabe, care înseamnă să suferi tu de foame ca să-i îndestulezi pe alţii. Dacă o face acum este pentru că încearcă să acumuleze cât mai mult capital pentru faza următoare a dezvoltării: consumul intern. Contrar percepţiei, consumul şi prosperitatea individuală a oamenilor sunt aspiraţii pe termen relativ scurt – venite jumătate din mândrie, jumătate de frică – ale clasei conducătoare din China.
24 de comentarii
Huuuu, fascistii.
Mai bun sistemul parlamentarist, cu raspundere colectiva.
Se vede cu ochiul liber sau nu vad eu bine ?
Fireste ca la aceste argumente pro putem gasi 30 contra. Problema de esenta in rationamentele financiare nu este daca ceva se intampla, ci CAND.
Deocamdata, in China se controleaza ok bula imobiliara, GDP-ul s-a mai domolit in crestere, moneda lor e moneda lor samd.
Da, China e un elefant transpirat inghesuit intr-un frigider, dar pana si mai ales cand va prinde o raceala….
Cred ca vor mai guita cateva din PIIGS inainte sa ne recesionam prin China. Sa asteptam zapezile mioritice pentru care suntem etern nepregatiti 🙂
Datoria publica a Chinei e cam 17% din PIB… PIB care creste… Sa fim seriosi. 🙂 O sa dispara euro de 10 ori pana intra China in criza. Iar faptul ca e saraca e un AVANTAJ, nu un dezavantaj. Inseamna ca are un potential URIAS.
de cand astept momentul sa intru in China si sa investesc masiv…
creşterea (constantă) a venitului mediu pe cap de locuitor poate rezolva punctele 1) şi 2). celelalte puncte reprezintă riscuri inerente pentru orice ţară, cum observa şi antecomentatorul Bogdan.
eu aş opina un pic diferit: cât timp R&D vor fi aproape exclusiv apanajul SUA şi UE, China va fi mereu fragilă; nu contează câte iPhones asamblează, cât timp acesta este proiectat în SUA (fie şi de către specialişti indieni sau est-asiatici, şcoliţi în sistemul educaţional american).
Tema de casa: USA ajunge acum 5 ani la concluzia ca isi pierde suprematia economica in fata Chinei, mult mai rapid fata de cit era anticipat. Se hotaraste ca asa ceva nu e admisibil.
Care e scenariul pe care l-ati face voi in locul USA pentru a nu permite Chinei sa va ia locul?
Este dubios cum de China e in plin avant, in timp ce restul lumii e in criza. Daca cea mai mare piata de desfacere e in criza, adica Statele Unite ale Americii, era normal ca toti producatorii pentru acea piata sa aiba de suferit. Asa s-a si intamplat. Mai putin China! Miracol chinezesc! A detronat America, imprumuta Europa si face legea in economia mondiala! As vrea s-o vad si pe asta cu legea facuta de chinezi in economia mondiala, dar pana atunci trebuie sa rezolve problema sclaviei personalului muncitor din propria tara. Poate admiratorii miracolului chinezesc nu stiu ca cea mai mare rata a sinuciderilor din lume se afla printre muncitorii chinezi. Nu stiu ce muncitor occidental sau din oricare alta tara cu economie emergenta ar munci pentru un bol de orez (zilnic). China se afla in faza implinirilor marete cam cum era Romania lui Ceausescu la inceputul anilor '70, cand in urmatorul cincinal urma s-ajungem o tara cu economie multilateral dezvoltata, dupa care, in urmatorul cincinal, cea mai tare economie din parcare. Ce s-a ales din economia socialista, s-a vazut dupa explozia mamaligii romanesti. Dar sa te tii bine cand va exploda bolul de orez. Atunci se va vedea cate parale face economia sclavagista chineza.
China este un urias cu picioare de lut, cu un regim politic mult mai fragil decat arata aparentele si cu o economie dezvoltata dupa un model nesanatos. Cresterea din ultimii 20-30 de ani s-a bazat aproape exclusiv pe exporturi, mai ales in produse cu valoare adaugata scazuta. Prin mentinerea artificiala a costurilor la un nivel scazut, in primul rand cu ajutorul politicii monetare, s-a supralicitat excesiv avantajul fortei de munca ieftine, in defavoarea acumularii de capital. In loc sa fie consumat sau reinvestit de mediul privat, mare parte din profit s-a acumulat sub forma rezervelor de dolari din banca centrala sau alte banci de stat. Valoarea banilor respectivi (in mare parte sub forma de bomuri de trezorerie) se erodeaza necontenit sub efectul tiparnitei dezlantuite a FED.
Politica economisirii fortate si a dezvoltarii excesive a exportului prin suprimarea fortate a consumului intern de bunuri si servicii a fost exact politica Japoniei in anii de crestere fulminanta. Odata ce utilitatea modelului s-a epuizat, dezechilibrele au iesit la suprafata sub forma unei cresteri explozive a pietei de capital locale si a celei imobiliare, datorita lipsei consumului intern si a unui sector de servicii dezvoltat, capabil sa absoarba investii – adica exact ce se intampla in China. Manifestarile respective au dus in final la falimentul de facto a firmelor necompetitive care, protejate de legislatia protectionista, functionau nestingherite pe piata interna. Insa problema a fost perpetuate prin mentinerea in viata a acestor firme prin ajutoare de stat.
Probabil scenariul Japonez se va repeta in China, insa consecintele vor fi mult, mult mai grave pentru ca:
1) Economia chineza este mult mai dirijista si mai ineficienta decat era cea japoneza la nivelul anilor '80;
2) Populatia Chinei este foarte saraca, spre deosebire de cea a Japoniei, unde prosperitatea e comparabila cu Europa si US;
3) Populatia Chinei imbatraneste rapid datorita politicii demografice implementate in ultimii 30 de ani. La momentul actual populatia creste exclusiv pe seama cresterii sperantei de viata! Intr-un astfel de scenariu, prosperitatea generata de lucratori va deveni in curand insuficienta pentru a mentine un standard de viata minim pentru cei retrasi din activitate. In China nu exista sistem public de pensii, iar schemele private sunt inca la inceput.
P.S. Singura economie asiatica care a inteles, macar partial, lectia japoneza, a fost Coreea de Sud, care a dus in ultimele doua decenii o politca consecventa de liberalizare economica. Singura "frana" pentru dezvoltarea acestei tari o reprezinta cheltuielile militare pe care e obligata sa le faca.
Excelent articol domule Davidescu!Intotdeauna sunt uimit de persoanele care considera CHINA un miracol!economic!CHINA a reusit sa ajunga unde a ajuns dintr-un singur motiv:mentalitatea de cacat orientala de genul asta e soarta mea(sa manac o lingura de orez pe zi si o rama pe luna)!Obedienta nativa a acestui popor a fost exploatata politic si apoi economic:CHINA este cel mai mare lagar de concentrare si de munca silnica din lume!950 milioane de locuitori traiesc cu mai putin de un dolar pe zi!CHINA NU ARE NIMIC:nici pamant,nici apa,nici aer,nici paduri,nici petrol,nici resurse nimic.atunci cat va mai dura cresterea economica?nu este clar ca va face implozie la un moment dat?
Urmaresc povestea si ceea ce a facut China in timpul crizei actuale de vreo doi ani.
Am descris pe rand cele trei etape pe care acestia le-au avut in relatia cu US.
Ultima este aici: China vs US – faza a treia
Catrenele lui Flavianus 🙂
Deocamdata este tertet… 🙂
La catren ajungem in primavara cel mai probabil.
Dar cei care urmarim de atata vreme situatia avem rabdare… 😉
Cu dedicatie speciala, un catren de la Ben pentru chinezi: far' da numar, far' da numar …. 🙂
Mr. Davidescu:
Refering to your point #5, don't you know that the export or import as percentage of GDP decreases with the size of economy? American export is only 7.6% of GDP. According to your logic, is American economy the worst? Also according to your logic, China's trade balance (export -import) being only 5% of GDP is a sign of economic weakness. If so, should you worry more about Romania’s economy? Are you aware that Romania has trade balance of negative 6.2% of GDP?
@MadMax
Depinde la ce-ţi foloseşte să fii pe locul I.
@Amateur Economist
Your point is right, but in a different reference frame: I'm not talking about "weaknesses", I'm talking about myths. Is the chinese economy is heavily reliant on export? Well, while "reliant" is correct, "heavily" is the myth.
contribuţia exporturilor nete în economia Chineo este de numai 5%.
Chinei:)
toate analizele economice uita incidentul tienanmen … uita ca china e STAT COMUNIST! o dictatura comunista! ca cu un glont plasat in scafarlia potrivita se rezolva orice criza ….
uita ca yuanul are o valoare data dupa ureche, fixata administrativ, in stil comunist, numai de-al dracu sa dea in boala yankeii cu piata lor capitalista cu tot …
daca licuriciul american pentru a scadea valoarea dolarului trebuie sa tipareasca la bani en-gros aruncand la gunoi toate principiile capitaliste impreuna cu gramada de bani, in schimb licuriciul galbejit nu trebuie decat sa dea din pix si sa decreteze valoarea yuan-ului e x! si cum a zis asa e! avantajul e evident de partea comunistilor, costurile la datul din pix e mai mic decat costul tiparirii a x tone de curpapir verzuliu ….
in china va fi criza doar daca se va da un decret in acest sens … in rest numai gargara inutila …
repet din nou, cu destule gloante se rezolva orice criza!
@andrei
tnx
@totdetati
Nu cred că am uitat vreunul dintre puncte, citeşte cu atenţie 🙂
O singura intrebare: de ce n-ar putea China sa vanda dolarii? Ii poate schimba frumos in euro (in ciuda situatiei actuale) asa cum facuse Irakul chiar inainte de razboi (si a dat un avant semnificativ monedei euro, atragand atentia OPEC-ului, care a abandonat planurile de trecere la euro subit dupa invazia americana). Avand in vedere mana forte cu care China se indreapta spre Europa, riscul e unul calculat.
@Andrei
Dacă o face prea repede, la aşa volum, pierde probabil (nimeni nu poate şti exact) undeva de ordinul a jumătate din valoarea rezervelor
sigur si marile banci cele care se joaca pe burse, din jurul Fed-ului se vor uita cum China trece pe euro, bancile acelea care de fapt au dat europei niste bani ca sa scoata parte din purcelusi din noroi alde Grecia, Irlanda. desi pare ciudat Sua-UE nu prea sunt in razboi comercial/financiar, mai mult Sua probabil ar ajuta chiar si China daca ar avea probleme fiindca marile lor corporatii au interese directe, daca pierde o carte China se va trezi direct sclav poate doar conducatorii lor sa fie mai plini de ei si sa incerce diverse masuri de salvare, China ar face bine sa ia banii de la Sua si sa micsoreze cu poluarea , acolo terenurile din jurul marilor orase devin aride improprii pentru orice ,asta este un mare risc, o bomba de mediu.. Toata aceasta criza se va rasfrage asupra populatiei din toate tarile lumii si ei vor platii deci sa muncim …
Nu am cunostinte solide de economie, dar o devalorizare a dolarului, ca urmare a cresterii cantitatii monetare, nu va duce la o devalorizare a acestuia si prin urmare, a yuanului? Nu va face exporturile si mai competitive? Intreb si eu.
am facut o greseala in postul initial (repetitie in cadrul frazei). sper sa fie evident.