Excelent punctat !
In conditiile actuale "fiscalizarea comuna" propusa/promisa de UE risca sa degenereze urit de tot pentru Romania …
Cum ajută şi cum încurcă fuziunea fiscală a Europei
Înăuntrul sau în afara “Statelor Unite ale Europei”, România tot va trebui să găsească o soluţie individuală.
Cel mai bun scenariu în care România ar fi putut recupera din decalajele economice faţă de UE ar fi fost politica inflaţionistă la nivelul zonei euro însoţită de prudenţă monetară şi bugetară. Șefii de state ai Uniunii au hotărât altceva, iar poziţia României – în interiorul sau în afara noului pact – nu poate schimba lucrurile cu absolut nimic. O politică monetar-fiscală relaxată doar în România ar distruge şi bruma de economie coagulată în ultimii zece ani. În continuare, bugetul echilibrat este util României, care altfel riscă să recupereze cel mult “decalajul” faţă de Grecia. Teoretic, un mecanism extern de supraveghere bugetară ne ajută să ne urmărim mai uşor propriile ţinte. Practic, însă, detaliile pot face diferenţa dintre succes şi catastrofă.
Aşa-numita “balanţă structurală” este o ţintă simplă şi clară, care înseamnă că cheltuielile dintr-un an nu pot depăşi veniturile anului anterior. Astfel, în anii de creştere, bugetele vor avea practic excedent, iar în recesiune se poate intra temporar pe deficit. Oficialii UE au încercat să se arate de-a dreptul flexibili atunci când au admis şi o marjă de 0,5% a deficitului.
Problema apare însă atunci când stabileşti la ce se aplică deficitul. Pentru că un buget poate fi echilibrat sau dezechilibrat şi la colectări de 10-20% din PIB, cât au ţările cele mai liberale ale lumii, şi la 40-50%, cât au majoritatea staelor UE. România se găseşte la mijlocul acestui interval şi pare să fi atins limita maximă de suportabilitate. Țările UE au depăşit de mult această limită, lucru responsabil pentru o mare parte a problemelor de acum.
Când jumătate din bani sunt realocaţi în mod discreţionar de stat, încep să se agraveze bolile economiei planificate. Competitivitatea se plafonează iar creşterea economică este, în cel mai bun caz, anemică. Dacă planificatorii bugetari se bazează pe creşteri nesfârşite atunci când îşi fac planurile de cheltuieli, apare situaţia pe care o trăim acum: criza. Dacă actuala uniune fiscală nu va fi măturată anul viitor de lipsa finanţării, următoarea decizie pe care trebuie să o ia este la ce nivel să aşeze “bugetul echilibrat”.
Obiectivele de competitivitate ale UE impun o restrângere a statului, adică echilibru bugetar prin reducerea atât a veniturilor cât şi a cheltuielilor. În acest caz, România şi-ar permite să rămână pe loc şi să lucreze doar la ajustări calitative, adică la tăierea risipei pentru a folosi banii acolo unde este cu adevărat nevoie de ei.
Însă o reducere a cheltuielilor bugetare este aproape de neacceptat pentru un grup de cetăţeni UE suficient de puternic încât să se poată opune. După trauma echilibrului bugetar, aceştia vor trage linie şi vor spune că preferă să sacrifice competitivitatea şi creşterea în schimbul unei vieţi confortabile acum. Cine produce bani trebuie în continuare să plătească impozite împovărătoare, care printr-un proces politic etapizat vor fi, mai devreme sau mai târziu, uniformizate la nivelul uniunii fiscale. Tot etapizat trebuie uniformizate şi cheltuielile, pentru ca nimeni să nu poată trişa şi nimeni să nu plătească factura altora.
Pentru România, creşterea gradului de colectare ar fi catastrofală, chiar dacă obiectivul figurează de mult pe agenda multor politicieni români, care îl mai şi prezintă ca pe ceva pozitiv. Media de o treime din PIB este formată din unii contribuabili care plătesc deja printre cele mai mari taxe pe muncă (43% taxare a fondului de salarii) şi pe consum (24% TVA) din UE şi alţii care nu plătesc nimic.
Un scenariu este “să fie scoasă la suprafaţă economia subterană” iar în compensaţie să fie redus nivelul absurd al taxelor pe muncă respectiv consum. În cazul acesta, colectarea rămâne pe loc şi nu poate fi susţinut nivelul de cheltuieli.
Alt scenariu este ca toţi contribuabilii să fie forţaţi să contribuie la nivelrile actuale, lucru care până acum s-a dovedit nefezabil şi chiar contraproductiv. Nu există semne că lucrurile se vor schimba în viitor.
În oricare dintre aceste două scenarii, România este în culpă în faţa partenerilor de tratat. Mai devreme sau mai târziu, în mod voluntar sau forţat, în interiorul sau în afara “uniunii fiscale”, va veni momentul unei soluţii individuale.
19 comentarii
@MIA
Probabil că, la un moment dat, vor decide să ne lase în pace
@vix
"nimeni nu a spus pe fata,direct nu se poate ,e o tampenie”
"Nimeni" e un cuvânt mare
vorbe goale. nimeni nu a spus pe fata,direct "nu se poate ,e o tampenie" toti au spus ca vor face vor vota etc. pe urma parlamentele,referendumuri,alegeri si partide eurosceptice vor pune piedica minunatului plan. vina va fi difuza,neclara,usor de aruncat in carca altora.
Pe zi ce trece, in apreciez tot la mult pe Cameron si ar fi bine sa avem si noi un prim-ministru ca el .
Convergenta fiscala o sa ne bage in boala, chiar daca pe termen foarte lung o sa castigam, termenul foarte lung fiind peste 20 de ani .
Criza din Uniunea Europeana se datoreaza nivelului ridicat de taxare care impiedica dezvoltarea sectorului privat, pentru ca redistribuirea facuta de stat este facuta din taxe nu din alte surse cum ar fi venituri provenite din privatizare sau asemanatoare .
>chiar daca pe termen foarte lung o sa castigam, termenul foarte lung fiind peste 20 de ani .
In mare as zice ca nu exista termen "foarte lung". Pana atunci apar atatea modificari …
Cat despre lasatul in pace – nu stiu ce sa zic. Prezentam totusi niste avantaje asa ca ceva "influenta" tot o sa fie. Sa speram si cu beneficii …
Pana sa vina termenul lung, Romania e screwed pe termen scurt, bate toate recordurile din graficul din: http://blogs.wsj.com/economics/2011/12/11/new-mea…
Un articol foarte bine articulat despre pericolele care apar in urma birocratizarii si centralizarii excesive a deciziei sociale.
>Romania e screwed pe termen scurt, bate toate recordurile din graficul{…}
De ce ar fi Romania in pericol din cauza a ceea ce se arata pe graficul ala ? Mai degraba sunt ( sau in egala masura ) bancile expuse in halul descris de graficul cu pricina … 😉
Teza "criza e data de cheltuirea prea multor venituri de stat" nu e verosimila daca ai o minima alfabetizare economica. Dimpotriva, o economie prodund etatizata e practic imuna la cicluri economice – lipseste feedback-ul crucial al pietei care decide sa opreasca investitiile in asteptare de vremuri mai bune.
Concret, nu s-a propus niciunde (la nivel oficial) armonizarea taxelor si cheltuielilor, doar responsabilitate bugetara. Exista destula marja de manevra in cadrul EU de la state socialiste pana la state minimale, si noile negocieri nu vizeaza eliminarea acestei libertati, ci doar eliminarea statelor populiste, care cheltuie mai mult decat taxeaza.
Asadar "procesul politic etapizat" prin care se va ajunge la uniformizarea taxelor in EU e doar o speculatie la acest moment. Iar imaginea lui Cameron ca salvator al contribuabilului obidit e de-a dreptul hilara.
@punk
"Dimpotriva, o economie prodund etatizata e practic imuna la cicluri economice"
De unde ideea asta? A fost recesiune şi în comunism
" Dimpotriva, o economie prodund etatizata e practic imuna la cicluri economice"
Sigur ca da, lipsesc ciclurile, e depresiune continua! 😀
"Exista destula marja de manevra in cadrul EU de la state socialiste pana la state minimale"
Nu exista, cel putin in cadrul ue, stat "minimal" (de altfel o iluzie).
"criza e data de cheltuirea prea multor venituri de stat"
Criza "e data" de falsificarea dobanzii care are ca efect direct distorsionarea calcului economic. Ca falsificarea dobanzii a fost rezultatul interventiei directe a statului in scopul satisfacerii apetitului mereu crescand al acestuia pentru resurse e altceva.
Sa fim seriosi, problemele noastre, ale romanilor, de 20 de ani in coace nu stau in pericolul de a avea un buget echilibrat sub aspra obladuire a UE. Asta e cel mai mic rau care ni se intampla de atatia ani in. Unde sunt cei care ziceau ca ar fi bine sa vina guvern de tehnocrati care sa conduca apolitic, unde sunt cei care, cu falsa suparare ziceau ca m-ai bine am avea un prim ministru strain? Haideti sa fim seriosi, cand am intrat in UE stiam ce ne asteapta, singurul drum este catre globalizare si punct. Ca e bine, ca e rau, nu mai conteaza, zarurile au fost aruncate de mult.
Eu unul zic ca e mai bine sa avem un gardian care sa ne tina dupa gratii si sa ne dea de mancare 3 ratii pe zi, decat sa ne aruncam singuri in gol in speranta ca ne vor creste aripi (vezi cum a condus clasa politica in ultimii 20 de ani – au trait clipa fara sa vada ziua de maine).
Sa nu uitam ca acum traim mai bine decat acum 5 ani, mult mai bine decat acum 10 si incomparabil mai bine decat acum 20 si eu cred ca asta se datoreaza celor din jurul Romaniei care ne-au tras dupa ei si nu noua care am stat ca orbetii 40 de ani in comunism. Ba chiar pot zice ca traim mai bine in ciuda coruptiei si a deciziilor proaste luate de catre cei care ne-au condus.
@L.D: De unde ideea asta? A fost recesiune şi în comunism
Dar a fost ea parte a unui ciclu de boom/bust ? A practicat sistemul comunist o politica monetara de natura sa supraindatoreze sectorul privat si sa promoveze speculative pe clase de active ? Sau a fost un simplu faliment pe motive de necompetitivitate al unui sistem de productie stalinist ?
Avem 3 idei:
1. Statul ne face mai saraci prin supraimpozitare
2. Statul genereaza/amplifica criza prin interventionism macroeconomic si monetar
3. Statul genereaza criza prin supraimpozitare
"1" e indiscutabil. "2" e o problema deschisa in economie, tind sa cred ca e adevarat pentru prezenta criza. "3" e propaganda.
*sa promoveze bule speculative
@punk
Ciclul economic într-o economie 100% planificată are, desigur, specificităţi, printre care – evident – lipsa "sectorului privat". A fost un faliment pe motive de necompetitivitate, accelerat de faptul că existau credite de plătit. La fel şi supraimpozitarea – poate agrava criza. Cazul recent este creşterea TVA. Dacă o provoacă? Atunci când se întâmplă brusc, probabil că da.
Din ce zici principala specificitate a ciclului in economia planificata pare sa fie ca nu e un ciclu 🙂 A dat faliment si caput, pe intreg parcursul anilor 80 nu a existat nicicand perspectiva unei reveniri. Nu existau nicaieri rezerve latente de capital gata sa profite de o prezumptiva crestere a cererii solvabile.
E discutabil daca marirea TVA poate agrava criza. Depinde de ce se face cu bani – daca sunt cheltuiti in tara atunci efectul asupra cererii interne e nul. Fireste, alti oameni se bucura de acele resurse, deci din perspectiva unora criza s-a agravat (mananca mai putin de aceiasi bani), din perspectiva altora statul le-a generat bussines; efectul pe termen scurt in PIB e nul.
>Din ce zici principala specificitate a ciclului in economia planificata pare sa fie ca nu e un ciclu
Si economia planificata a cunoscut "cicluri" – dar de alta natura. Mai concret au fost situatii in care s-a trait ( foarte ) prost – cand veniturile au fost orientate in special spre investitii in industria grea sau pentru a achita datoriile contractate anterior – si cele in care s-a trait mediocru spre acceptabil, cand partidul a decis ca mai trebuie relaxata "strangerea surubului" si sa se mai investeasca ceva si in "industria de consum" … 😉
Si uite asa au fost 3 cicluri economice de toata frumusetea si in comunismul romanesc ( in ala sovietic au fost chiar mai multe – deoarece acolo s-a oscilat intre investitii preponderent in industria grea/armament si cele mai distribuite un pic intre ramurile industriale 🙂 )
@punk
Păi nu zicea ciuciu că trebuie să mai facem un efort să "retehnologizăm" economia? Ăla era începutul următorului ciclu (care desigur ar fi eşuat în foamete în stil nord-coreean, cu sute de mii / milioane de morţi, dar asta-i altă poveste)
1) Ar fi interesant de vazut un grafic actualizat din 2011/2012 nu din 2009. Si in care sa apara si datoria fiecarei tari ca si asta conteaza.
2) graficul arata ca Romania cel putin ca rezultate e mult mai apropriata de tarile in care statul e minimal si are impact mic in economie. Totodata insa legile noastre sunt croite dupa modelul EU. Evident treaba asta nu poate functiona. E mult mai simplu sa adaptezi legile la economia si societatea existenta decat sa aduci economia si societatea la nivelul pretins de lege.