Precis ca un bisturiu …
Discreta lovitură de stat de la Hidroelectrica
Campania de denunţare a contractelor păguboase de la Hidroelectrica pare sfârşitul unei uriaşe minciuni uriaşe, întinsă pe un deceniu. Atenţie doar, să nu fie începutul alteia!
Deşi lăsată în umbră de show-ul politic, rezilierea contractelor păguboase de la Hidroelectrica este cel mai spectaculos şi cel mai intrigant fenomen care se petrece acum în economia românească.
Să recapitulăm: la doar câteva zile după instalarea unei puteri care abia dibuia dificultăţile trecerii de la vorbă la faptă, conducerea Hidroelectrica era schimbată verigă cu verigă. Apoi, a venit vestea-şoc: insolvenţa unei companii care prin definiţie nu putea intra în insolvenţă decât în urma unui cataclism. Mişcarea a fost descrisă în momentul respectiv în toată paleta de termeni de la „genială” la „cretină”. Însă scopul asumat, rezilierea contractelor cu „băieţii deştepţi”, a fost urmărit cu precizie aproape militară.
S-a demonstrat că aceste contracte nu erau deloc aşa solide pe cât se sugera, că se renegociau chiar şi de mai multe ori pe an şi că nimeni până acum n-a avut cu adevărat interesul să le denunţe. Însă cea mai şocantă şi cinică dintre concluzii este aceea că secretomania nu servea absolut nici unui scop direct: mostrele de contract devenite publice sunt nişte banale înţelegeri păguboase, fără niciun fel de implicaţii „strategice” sau „concurenţiale”. Și fără, măcar, clamatele clauze de confidenţialitate. Singurul rost servit de ţinerea ascunsă a contractelor a fost tocmai să întreţină, prin opacitate, minciuna că ele ar fi greu de reziliat. Nu există presupusele despăgubiri exorbitante pe care Hidroelectrica ar trebui să le plătească în caz de denunţare unilaterală. Cel mai rău scenariu era doar ca instanţa să oblige menţinerea relaţiei comerciale păguboase, nimic mai mult.
Dacă procesul va fi dus până la capăt fără probleme, Hidroelectrica va avea profituri suplimentare de câteva sute de milioane de euro pe an. Iar oamenii care au făcut treaba vor deveni eroi. Dar numai cu condiţia să se desluşească nişte lucruri care deocamdată ridică semne de întrebare şi să se evite riscul principal: revărsarea din lac în puţ. Încă nu e clar a cui este iniţiativa şi controlul în tot acest proces. Politicienii din ambele tabere au părut luaţi prin surprindere şi pe alocuri iritaţi de deznodământ. Mai mult, s-a ajuns la un conflict juridic între Hidroelectrica şi ANRE, care în mod normal putea fi arbitrat în interiorul Guvernului, chiar de premier.
Miza conflictului este majorarea preţului pentru curentul livrat în coşul pentru populaţie, care acum este sub costul de producţie. Este legitimă abordarea că preţul trebuie să fie acelaşi pentru toată lumea – inclusiv pentru consumatorii casnici. Însă momentul ales este nefiresc. Abordarea corectă era ca preţul pentru populaţie să fie mărit nu în rând cu alungarea băieţilor deştepţi ci după. Dacă au existat raţiuni practice pentru această desincronizare, va trebui ca ele să fie explicate la sfârşit.
Marele pericol sunt noii băieţi deştepţi, care caută drumul spre sutele de milioane proaspăt eliberate. Deja încep să se înfiripe noi scheme de jaf cu ambalaj nobil, ca de exemplu „subvenţionarea curentului pentru irigaţii”. Dacă astfel de argumente vor mai fi acceptate, singurul rezultat va fi schimbarea garniturii băieţilor deştepţi din energie sau metalurgie cu băieţii deştepţi din irigaţii.
Există, desigur şi panica băncilor care sunt puse în situaţia să reevalueze portofolii. Panica aceasta este neîntemeiată şi ipocrită. În primul rând, pentru că atât timp au extras dobânzi sigure dintr-o companie putredă, n-au avut nici o apăsare. Și, cel mai important, pentru că oricum îşi vor primi banii înapoi.
15 comentarii
Nici Ponta? R u sure?
Formal, el l-a pus pe Vulpescu, dar părea surprins de insolvenţă la început
Aha…
Câteva idei:
1. Ok, băieţii deştepţi primeau energie la jumătate de preţ şi au înglodat HE în datorii, eliminarea lor va dubla veniturile, deci vor veni nişte sute de milioane de euro în plus la profit. Dar mă întreb de ce un furnizor hidro care nu a mai făcut investiţii majore în ultimele decenii şi care are costurile (colosale) de capital complet amortizate ajunge să aibă o rată a profitului de DOAR 50% ?
Nu cumva pe lângă setul de băieţi deştepţi de pe dinafară mai există un set de băieţi deştepţi lăuntrici care înghiţeau diferenţa între preţul de vânzare către Energy holding şi preţul real de producţie ? Nu cumva aceşti băieţi flămânzi se vor bucura tare de noile sute de milioane ce intra în bilanţul HE, numai bune de folosit la „investiţii”, pentru a aduce iar profitabilitatea sub 10% ?
2. Contractele renegociate au stabilit preţuri de ordinul a 200 lei/MWh sau un indice derivat din preţul mediu OPCOM. Dar nu cumva principala caracteristică a capacităţilor hirdro cu acumulare este abilitatea lor de a lua „caimacul” pieţei, adică de intra rapid online şi a acoperi vârfurile de preţ, care au ating chiar 400 lei/MWh ? Ce vreau să zic e că preţul mediu OPCOM la termen nu e tocmai reprezentativ pentru profitabilitatea potenţială a HE, şi că rămân premisele unei exploatări ineficiente a acestor capacităţi.
3. Denunţarea contractelor băieţilor deştepţi va duce la înscrierea acestora în dosarul de insolvenţă. Pentru că procedura de insolvenţă NU este o metodă de a scăpa de contracte incomode. Deci show-ul juridic abia începe, şi va dura ani. Insolvenţa este o soluţie bună pe termen scurt, întrucât permite blocarea imediată a furnizării de energie către băieţi. Dar e nevoie de lovituri reale pe partea penală sau a investigaţiei privind ajutorul de stat ilegal pentru a scăpa definitv de ei.
1. Sigur că e o problemă şi pe partea de costuri, care va trebui rezolvată la timpul ei. Numai că pe costuri e greu să furi atât de mult fără scuza comodă a „curentului ieftin”. Trebuie să bagi măgării gen capace de WC de 10000 de euro. Foarte riscant.
2. Asta urlu şi eu de ani buni, că Hidro trebuie să ia mult peste media de piaţă, din vârfuri de sarcină. Vestea bună e că bede-ii nu acceptă preţuri nici măcar uşor sub medie, pentru că nu-s în stare să se descurce fără marjele largi cu care s-au obişnuit. Probabil că şi la livrare şi-au permis discounturi frumuşele, ca să nu-şi bată capul prea mult.
3. Ba da, procedura de insolvenţă este ŞI o metodă de-a scăpa de dosarele incomode (chiar dacă în cazul ăsta a fost uşor forţată). Principiul relevant se numeşte „maximizarea averii debitorului”. Însă nici nu mai contează. Pentru că, după cum s-a văzut din contractul cu EH, nici vorbă de „clauze-beton”. Cantităţile şi preţurile s-au renegociat pe câte un an.
Se intampla la Hidroelectrica ceea ce s-a intamplat la Combinatul siderurgic de la Galati cand au venit indienii de la Mital Steel. Se inlatura capusele care, aflam zilele acestea, cotizau din greu la posturile de propaganda ale fostei puteri.
Miscarea este geniala si dovedeste ca avem economisti si avocati buni care pot apara statul impotriva mafiei.
Ma bucur ca sunteti printre putinii care prezentati fenomenul corect . Spre deosebire de cei din presa subventionata de „baietii destepti” care , ca si d-na Vass-Paul, prezic apocalipsa din cauza desfiintari contractelor paguboase cu statul.
Eu, pentru a linisti si pe acei bancheri nesatui, as merge si mai departe. Hidroelectrica sa fie desfiintata azi si reinfiintata maine, sub un nume si un management nou. Si apoi sa vina si bancherii la negocieri de contracte de finantare.
Faci procese de intentie? La una calda trebuia musai sa gasesti si una rece?
Ramane marea intrebare: de ce era nevoie de insolventa, daca aceste contracte nu erau „beton” si puteau fi modificate foarte simplu prin renegociere?
@ Mirela Bojin Mai prudent era la una caldă trei reci – aşa de control – dar de data asta am zis că merită un pic de răbdare
E foarte ciudata atunci declararea insolventei. Daca contractele nu erau chiar atat de beton de ce a mai fost nevoie de insolventa? Pentru ca insolventa deschide o usita unui pericol extrem de mare. Ce se intampla dc creditorii nu accepta planul de redresare si iesirea din insolventa? Atunci Hidroelectrica cu toate asset-urile sale va trece din proprietatea statului si a Fondului Proprietatea in proprietatea creditorilor. Iar daca va uitati bine pe valoarea creditelor fata de valoarea Hidroelectrica veti obtine o relatie de 1 la 10 cel putin. Dar asta DUPA ce se scapa de contractele paguboase. Eu zic ca baietii destepti deja asteapta la colt.
Băieţii deştepţi nu sunt creditori, doar clienţi. Dar, într-adevăr, insolvenţa pare o măsură disproporţionată.
Insolventa Hidroelectrica a fost o masura buna, pentru ca bancile imprumutau firmele de stat fara sa le intrebe daca banii imprumutati le aduce plusvaloare.
or sa vanda astia pana si aerul din tara asta….
Armata,securitatea,partidul cam astea sint grupurile care trec pe rind la butoane, in buna intelegere sau prin lovituri pe la spate .Cind se inteleg intre ele , nu aflam mare lucru despre minariile lor in economie.Cind unul devine mai agresiv si ii ia pe ceilalti prin surprindere,ca in cazul de fata, mai ies unele lucruri la iveala.