O explicaţie pentru haosul de pe piaţa medicamentelor

Nu vad de ce piata medicamentelor nu ar fi dereglementata complet, permitandu-se vanzarea oricaror produse „la tejghea” (over the counter cum zic americanii), la preturi de piata. Canada are o problema similara cele din Romania, insa mai putin acuta, datorita faptului ca medicamentele mai scumpe decat cele generice nu sunt omologate pentru import de autoritatea locala, tocmai pentru a „controla costurile” suportate de sistemul de asigurari. Rezultatul e ca si acolo, lumea merge in USA sa cumpere medicamente mai bune cu bani cash, daca vrea.

Nici macar nu trebuie renuntat la asigurarea de stat, ci poate fi pastrata, urmand sa acopere doar acel plafon minim, restul urmand sa fie achitat de pacient, din buzunar. Desigur, „asigurarea obligatorie” e in fapt o forma de taxare, si, pentru a fi coerent unei doctrine liberale, obligativitatea ar trebui desfiintata, urmand sa ramana in sistemul de stat doar cine vrea, cu cat vrea. Pastrarea obligativitatii contributiei, dar cu posibilitatea asiguratului (contribuabilului) de a-si alege firma de asigurari nu face decat sa schimbe beneficiarul taxei din stat in privat, mai ales pe o piata unde bariera de intrare e fixata foarte sus (capital, numar de asigurati), aceasta fiind structurata sub forma de oligopol.

Concluzionand, solutiile de iesire din criza sunt liberalizarea pietei medicamentelor, a pietei asigurarilor de sanatate, si nu in ultimul rand a pietei serviciilor medicale.

ar fi de dorit sa nu ajunem la chimicale aka medicamente si toata industria din spatele lor 🙂

Asta da abordare mecanicista. Liberalizarea pietei la medicamente ar presupune sa umpli si celalat talger al balantei pentru a mentine echilibrul si anume puterea de cumparare. Cati oameni isi permit sa cumpere „la liber” ? Daca in Canada, unde puterea de cumparare medie este teoretic de cca. 80% din cea americana, statul nu se incumeta, cum sa faci asta in Romania ? Adevarul este ca in Romania nu este loc de profit la medicamente si nici la bunurile de baza si nu va fi nici in urmatoarele 3-4 decenii. Ce se face in prezent sunt artificii si paliative. Trecerea de la statul social la statul liberal in Romania are nevoie de cel putin o jumatate de secol, cu masuri luate treptat, coerent si consecvent, sau sa taiem coada cainelui de la gat si noul stat sa functioneze cu cine o mai ramane in viata sau in tara.

Cu masuri luate treptat, nu ajungem niceieri, ne invartim in jurul cozii, pentru ca urmatorul guvern va face la loc ce s-a facut intr-un mandat. Unde au reusit reformele, s-au facut in cativa ani. Celalalt talger al balantei se umple prin scaderea taxelor, si prin scaderea si mai ampla a cheltuielilor statului, care sa duca la echilibrarea bugetului, si la plata treptata a datoriei publice. O seama de institutii ale statului sunt nu numai inutile, ci de-a dreptul nocive pentru bunastarea indivizilor, pentru ca impun bariere artificiale in cale interactiunilor voluntare, si transfera in mod artificial resurse de la producatori, la cei care sunt conectati politic, scazand eficienta economiei. Minim 75% din angajatii de la stat, care nu sunt medici, profesori, politisti sau militari nu isi justifica prezenta, si ar trebui concediati urgent, odata cu desfiintarea locurilor de munca, ca sa nu mai poata da in judecata statul. Cheltuielile statului pot fi reduse cu 20-30%, si taxele chiar si mai mult. Competitivitatea economica nu se face cu taietori de frunza la caini, si asistati de meserie, cu „baieti destepti” care traiesc din spolierea fiscala, si nu din ceea ce sunt in stare sa ofere consumatorilor pe o piata libera.

Tot asa cum nu rezolvi un cancer facand masaj de relaxare nu poti rezolva situatia medicamentelor aplicand masuri pline de atingeri diafane…. Piata medicamentelor si a tuturor produselor medicale trebuie lasata la liber si piata isi va echilibra preturile!!! Cetatenii care se recunosc bolnavi vor trebui sa stranga bani inainte … Cetatenii trebuie sa recunoasca ca achizitia de sanatate se face pe aceleasi principii ca si achizitia oricarei proprietati … Momentan in domeniul sanatatii actioneaza „regula Bancii de locuinte” !!!: platesti inainte regulat si la nevoie mai platesti diferenta necesara, mai mica sau mai mare dupa caz …

Problema este mult mai complicata decat atat. Pentru cine nu stie, rata reala a profitului pentru capitalul investit este invers proportionala cu ratingul de tara, iar la noi acesta este destul de scazut. In consecinta, asteptarea actorilor particulari de pe piata medicamentelor se ciocneste de refuzul si masurile protectioniste ale statului. Pe de alta parte, puterea de cumparare a populatiei este la pamant, mai ales cand este vorba de batrani si de bolnavi, care au drept venituri pensii si ajutoare simbolice. In acest context, investorii din domeniul medicamentelor impreuna cu functionari „interesati” din sistem creeaza deliberat gauri in aprovizionare pentru a ceea oportunitati paralele. Printre acestea sunt si aceste crize care se cronicizeaza. Cand guvernul ajunge sa afle de ele, de regula este pus la zid si obligat sa scoata banii si sa se repeada, fara licitatie, sa acopere golul. Evident ca unii abia asteapta ocazia. Mai exista o mare problema la care investitorii cauta solutii neortodoxe si anume arieratele. Exista un santaj cronic din partea importatorilor si chiar din partea producatorilor privind declansarea unor crize care afecteaza desigur pe guvernanti. Prima solutie la care ar trebui sa se gandeasca guvernul ar trebui sa fie asigurarea unei productii proprii pe care sa o controleze. De cate ori statul a privatizat un monopol local sau sectorial, rentabilizarea s-a facut prin pret si nu prin productivitate si asa se va intampla si cu CFR si cu electricitatea, asa s-e intampla si cu medicamentele. Medicamentele se produc si se importa in Romania nu pentru bolnavi ci pentru un profit cat mai gras. In loc sa se cumpere licente de productie de catre cele cateva fabrici de medicamente care au scapat pana acum de privatizare si sa se produca ieftin, pe baza de comenzi de stat, noi cumparam in continuare de la intermediari, la caror mila sa nu va ganditi. Toti ar trebui sa inteleaga ca singurul ageent economic care isi permite sa nu isi alinieze rata profitului la piata este numai statul. In rest, numai profituri nesimtite, pe viata si pe moarte.

Corect, cu singura rezervă că fabricile de stat au prostul obicei dea vinde la cele mai mari preţuri respectiv de a da faliment

Cine e statul? Nu sunt defapt niste oameni care isi urmeaza propriul profit? Insa spre deosebire de firmele care actioneaza pe o piata libera, pentru satisfacerea consumatorului, cei care scot profit la stat o fac prin jefuirea resurselor produse de altii. E vorba atat de oamenii din sistem, cat si de firmele care au reusit sa se impuna in oligopol. Daca vrem preturi mici, si competitie reala, aceste bariere trebuie daramate, impreuna cu institutiile care le impun. Daca aveam fabrici de stat, erau tot gauri negre care trebuiau acoperite din alte parti. Sloganul „nu ne vindem tara” are drept continuare fireasca „ca noi ce mai furam?”. Statul este prin excelenta cel mai prost gestionar al resurselor, iar birocratia sa este incapabila de cel mai elementar calcul economic.

Eu cred ca problema asta a aparut tocmai datorita faptului ca piata este distorsionata de medicamentele compensate si gratuite.

@Alex Nicolin
Ca tot vorbeai de Canada si canadieni care cumpara medicamente cu cash din SUA, ai putea sa imi spui cati canadieni mor in fiecare an din cauza ca nu au bani de chemoterapie? Raspunsul este zero–statul plateste (din taxe bineinteles) pretul tratamentelor, chiar daca sunt enorm de scumpe. Pune ceva presiune la pret–sa zicem in loc de 100k pentru un tratament, cat cere producatorul, da doar 50k pe tratament. Sau poate ca nu cumpara deloc unele medicamente noi care doar prelungesc viata unui bolnav de cancer cu cateva saptamani, dar nu o salveaza (pentru ca dupa metastaza e prea tarziu sa o salveze).

In SUA statul NU negociaza deloc la pretul medicamentelor–cand Bush a introdus programul de stat pentru a plati medicamentele batranilor, atunci a lasat lobby farmaceutic sa scrie legea:

1) programul nu este platit cu nici o taxa, doar din imprumuturi facute de la China
2) guvernul NU negociaza deloc la pretul medicamentelor, plateste preturi oricat de umflate cer producatorii
3) congressmanul Republican care a impus clauze #2, imedia tupa aceea s-a pensionat si a fost angajat de Big Pharma cu un salariu de 2M pe an pentru geniul lui.

Batranii din SUA se pot bucura, ca cel putin ei nu platesc mult din buzunar, si nici nu vor trebui ei sa plateasca miliarde de dolari inapoi la chinezi. Dar tinerii raman si cu imprumutul de platit (ca pana la urma va trebui rasplatit), si cu medicamente foarte scumpe pana vor implini 65 de ani, deoarece chemoterapia in SUA este cea mai scumpa din lume. Reforma lui Obama va schimba sistemul in 1 an, dar pana acum multe companii privat de asigurare aveau „lifetime cap” de 1M dolari.

Deci multi oameni erau lasati sa moara dupa ce companiile private de asigurare cheltuiau 1M cu ei, nu mai aveau acces la chemoterapie (mai precis, 1M se atingea de obicei in ICU, intensive care unit, cu costuri de spitalizare, nu medicamente). Nemaisocotind oamenii saraci, ale caror servicii nu le ofereau asigurare de sanatate. In SUA inca nu exista un program federal care asigure oamenii saraci (care lucreaza pe salariul minim si nu primesc asigurare de la angajator), asa ca sansele lor de a supravietui daca se imbolnavesc de cancer variaza de la stat la stat–in state „albastre” sunt acoperiti de programe Medicaid (ale caror criterii difera de la stat la stat), pe cand in state „rosii” (republicane) sunt sfatuiti sa se roage, ca asta e singura lor sansa sa scape de cancer.

Deci in SUA este o situatie in care 15-20% din populatie nu e acoperita deloc, asa ca daca are nevoie de medicamente scumpe moare, iar restul sunt acoperiti de un sistem foarte fragmentat, si aceasta fragmentare duce la preturile cele mai ridicate din lume. In restul lumii ai atat un producator monopolistic, cat si monopsonie (cumparatorul este unic, adica guvernul), si asta impiedica umflarea excesiva a preturilor.

Si medicamentele extrem de scumpe nici neaparat nu ajuta prea mult in multe cazuri:

http://www.thedailybeast.com/newsweek/2012/08/26/the-cancer-breakthroughs-that-cost-too-much-and-do-too-little.html

Scientists may build a drug to hit one target, but a tumor may also employ lots of yet-undiscovered genetic tricks to keep itself alive. Instead of a magic bullet, scientists now know that any particular tumor may need lots of magic bullets. With so many targets unknown, a lot of patients end up getting drugs that barely touch their cancers, which is why the effectiveness of many new drugs remains underwhelming.

Not that this keeps a drug from becoming a blockbuster. Patients with advanced cancer, and their physicians, are hungry for progress. As a result, almost all of the 10 bestselling cancer drugs are targeted therapies, many less than a decade old. All came on the market at thousands of dollars a month, a trend that continues today with gusto. The drug Afinitor, a daily pill, was approved in July for patients with breast cancer. It costs more than $200 a tablet. But price rarely matters to patients or even doctors

Acelasi articol scrie mai incolo ca preturile sunt nejustificate–nu au nici o corelare cu pretul de productie, si nici macar cu investitia initiala in cercetare si testare (trebuie multi bani cheltuiri pe teste, sa dovedeasca ca medicamentul face mai mult bine decat rau, deci este si normal sa fie foarte scump, dar nu nejustificat de scump):

In 2004 researchers tried to test the relationship between a drug’s development and its final asking price. In the Journal of Clinical Oncology, the scientists concluded “that the drug companies are not pricing their drugs to recuperate losses associated with research and development, marketing, and operating prices, but rather [the average wholesale price] depends on what the market itself can bear.”

“It’s a marketplace where the seller has all of the control,” says Bach, from Memorial Sloan-Kettering, because private insurance companies and Medicare—the largest purchasers of drugs—are powerless to bargain for a less expensive deal. “Prices are high because they can be,” Bach says. As one doctor observed, “we are always paying for a Ferrari but often getting a Ford.

……. [dupa ce explica ca in toate celelalte tari, guvernele decid ca droguri care costa sute de mii de dolari si prelungesc viata bolnavilor de cancer cu doar cateva saptamani in medie nu merita preturi asa scumpe]

Then there is the United States, where wider access to drugs may be one of the reasons our cancer survival times rank among the highest worldwide. But the question is how long we can afford what we’re getting. “I think we are the only industrialized country that doesn’t look at the cost balanced somehow with effectiveness in making decisions about drugs,” says Dr. Thomas Smith of the Sidney Kimmel Comprehensive Cancer Center in Baltimore. “What we have now are a bunch of blockbuster-ette drugs that give a little bit of benefit. If you’re that person, it could be a really big benefit to have three extra months before your disease starts growing again, but as a society we simply can’t pay for that for everybody.”

Yet aside from academics and insurance-company executives, few Americans are willing to consider the price of time, says Dr. Lee Newcomer, senior vice president for oncology at United Healthcare. This means that the government sinks further into debt, and insurance companies keep raising premiums to keep up. “If we’re going to continue to have a sustainable health system, we have to talk about that as a society. In 15 years, you will have to earn the equivalent of a year’s salary today to pay your health-insurance premiums,” he says. “We’re going to have to have the discussion.

Deci problema este spinoasa, si va exista haos oricum. Sunt 3 altenativa:

1) alternativa anarho-capitalista: nu ar investi nimeni sume enorme de bani in cercetare pentru medicamente noi, ca apoi alte companii ar produce acelasi medicament la pret mult mai mic (pretul de productie in general este foarte mic comparat cu pretul pentru cercetare)

2) alternativa „statista”: statul finanteaza atat cercetare publica, cat si indirect cercetare privata, platit sume destul de mari pentru medicamente inovative, dar cu anumite limite (de exemplu nu va cheltui 30mii pe injectie de chemoterapie, cum scrie in articol, daca un tratament cu 4 injectii rezulta in prelungirea vietii cu doar cateva saptamani). As considera statist si sistemul Elvetie, Olandei, si al lui Obama (care va fi implementat in 2014, cel putin in 20 de state), in care companii de asigurare private acopera cetatenii, dar statul determina standardele, obliga oamenii sa participe, si da subventii saracilor (ca nu are cum sa ii oblige sa participe altcumva daca venitul lor nu le permite).

3) alternativa „de piata” (ca in SUA), in care oamenii saraci sunt lasati sa crape, si doar cei cu servicii bune pot plati pentru asigurari private. Care asigurari deocamdata au acceptat preturile oricat umflate de producatorii monopolisti, rezultat in dublarea costurilor de asigurare in perioada 2000-2010, dar care in cativa ani vor trebui sa puna limite la ce fel de tratamente vor acoperi.

Alternativa de piata este cea mai scumpa , si intr-adevar pentru 80% din oameni care sunt acoperiti in SUA este cea mai buna (desi este discutabil daca se merita sa plateasca dublu pe sanatate ca sa aiba sansa de a trai doar cu putin mai mult daca au cancer). Dar cei 15-20% din Americani care nu isi permit asigurare (inca) sunt lasati sa crape. Acum Obama si Congresul Democrat au alocat fonduri in 2009 ca sa finanteze sistemele Medicaid in toate statele incepand cu 2014. Curtea Suprema a declarat acest program constitutional acum cateva luni, dar in acelasi timp a zis ca este la latitudinea statelor daca vor sa participe sau nu, ca guvernul federal nu poate forta statele sa participe. Si 20 de state cu guvernatori republicani au decis sa nu participe (chiar daca guvernul federal a legislat ca va plati 90% din costuri), si ca este mai bine sa lase oamenii saraci sa crape daca se imbolnavesc de cancer sau alte belele, in caza ca mainii invizibile nu i se face mila de ei. Deci alternativa „de piata” este nu doar cea mai scumpa, dar si cea mai inumana. In tari civilizate (si cam jumatate din state din SUA, care au decis sa se conforme noii reforme), oamenii saraci nu sunt lasati sa crape.

„Alternativa de piata este cea mai scumpa”
Serios? Păi în Europa găseşti medicamentele mult mai ieftin. Dacă îmi fac un shop online şi trimit în SUA la, să zicem, jumătate de preţ pentru consumatori, vă reduc şi costurile şi fac şi eu profit. Asta-i „alternativa de piaţă”. Da’ ce zici, pot?

@LD
Articolul citat de mine da doua motive pentru medicamentele extrem de scumpe din SUA:

http://www.thedailybeast.com/newsweek/2012/08/26/the-cancer-breakthroughs-that-cost-too-much-and-do-too-little.html

1) in SUA, din cauza ca statul nu controleaza preturile, apar multe medicamente noi care nu exista nicaieri in lume, care costa enorm de mult de cercetat, testat, omologat, deci sunt in mod necesar enorm de scumpe pentru ca doar cateva mii de pacienti le folosesc (pentru ca sunt bune doar pentru 1% din cazuri de cancer, nu sunt bune pentru cancer in general). Aceste medicamente noi pot costa si $30k pentru o singura injectie de chemoterapie care sa doar incetineasca cresterea tumorilor (si un tratament poate sa necesite intre 4-12 injectii). Cu putine exceptii NU salveaza vietile oamenilor, in sensul de a ii vindeca de cancer, ci doar le prelungeste cu cateva saptamani sau luni. Intrebarea este daca statul sau companiile private de asigurare sa plateasca pentru asta

2) in SUA, din cauza ca statul nu controleaza preturile, preturile pot fi umflate in mod nejustificat de producatorii monopolisti. Journal of Clinical Oncology, citeaza un studiu care concluzioneaza ca “that the drug companies are not pricing their drugs to recuperate losses associated with research and development, marketing, and operating prices, but rather [the average wholesale price] depends on what the market itself can bear.”

Deci sunt 2 factori separati. Primul factor in mod inevitabil rezulta in preturi enorm de scumpe, chiar daca companiile ar face totul benevol, doar sa isi recupereze costurile. Al 2-lea factor este abuzul de monopol, care umfla pretul la cat suporta piata. Dar solutia nu este abolirea completa a proprietatii intelectuale cum sustine Ionut si alti anarho-capitalisti ca el, ca atunci nimeni nu ar mai investi sume mari in medicamente noi, care din motive inerente costa enorm de mult de cercetat, testat, omologat. Nu se poate sari stagiul de omologare, ca atunci ajungi la situatii intolerabile precum.

http://en.wikipedia.org/wiki/Thalidomide#Birth_defects_crisis

sau mai recent VIOXX:

http://en.wikipedia.org/wiki/Rofecoxib#Adverse_cardiovascular_events

Ionut si alti anarho-capitalisti nu ar avea nici o problema cu relaxarea testarii si omologarii, care ar duce la o scadere a preturilor (dar tot ar fi enorme, chiar si daca ar scade la jumate, nu ar fi prea multi oameni care sa isi poata permite $15k pe injectie si nu si-ar fi permis oricum $30k). Dar fiindca chemoterapia in mod inerent este o otrava (pe teoria ca otraveste mai mult tumoara si mai putin restul corpului uman), testarea si omologarea sunt

Cat despre chestia cu piata libera si reimportarea medicamentelor in SUA. Da, americanilor nu le convine ca ei platesc $20k pe un curs de chemoterapie (nu ma refer la cele mai noi si avansate medicamente, ci la unele care exista deja de ani de zile si sunt distribuite in toata lumea), si europenii sau canadienii doar $10k. Dar sa zicem ca acel medicament implica urmatoarele costuri pentru compania farmaceutica.
1) Cost fix de $1B de cercetare/omologare/testare
2) Cost marginal (de productie, pe tratament) de $3k pe tratament
3) Alt overhead al corporatiei de $2-3k pe tratament (executivi, sales, marketing, avocati, bani enormi investiti in reclame TV si reviste, conferinte in tari exotice unde doctori din toata lumea se duc, etc).

Vanzarile la pret redus din Europa, Canada, Japonia, etc, sunt destul cat sa isi recupereze compania factorul #2 si parte din factorul #3. Dar nu ajung sa compensese pe factorul #1. Asa ca mai bombane printre dinti compania, dar vinde la pret redus, si conteaza pa vanzarile din SUA sa isi acopere costurile cu factorul #1,

Ce s-ar intampla daca guvernele ar interzice segmentarea pietei? Ei bine, nu ar scade preturile pentru americani la $10k, ci ar sari preturile care le-ar plati restul lumii la nivelul celor din SUA ($20k). Asta ar rezulta in volum mai mic de vanzari, dar ar maximiza profitul, care dupa cum se stie bine pe acest blog, este sacrosanct.

Deci status quo de acum este situatia cea mai buna pentru europeni si canadieni, care platesc mult mai ieftin decat americanii.

Jurnalista Megan McArdle a scris despre asta, dintr-o perspectiva libertariana de ce ideea propusa de tine, de reimportare a medicamentelor, nu ar avea efectul care il crezi tu, si sustine libertatea companiilor de a umfla pretul cat vor ele in fiecare tara.
http://www.theatlantic.com/business/archive/2009/08/is-whats-good-for-pharma-good-for-america/23358/

si la fel si despre subiectul similar al manualelor pentru facultate, care in SUA au preturi obscene (de peste $100 in medie pe fiecare manual, tocmai pentru ca nu exista un minister al educatiei care sa se ocupe de manuale si curriculum):
http://www.thedailybeast.com/articles/2012/10/30/no-matter-what-the-supreme-court-decides-textbooks-will-continue-to-be-expensive.html

Eu nu sunt de acord cu ea in general, dar asta este concluzia ei–ca piata libera duce la preturi scumpe, dar medicamente mai bune, si ca maxima inovatie este cu sistemul de acum: oamenii care isi permit sa plateasca preturi enorme fie din buzunar, fie cu polite de asigurari care sa coste $1000 pe luna, fie ca au guverne dispuse sa plateasca sume enorme pe medicamente, beneficiaza imediat de cele mai noi inovatii. Restul vor beneficia de abia cand se va apropria timpul de expirare al patentelor, si atunci costul medicamentelor va scadea in final. Eu personal nu cred ca este cel mai uman sistem, dar orice modificare ar avea side-effects.

Nu-mi dau seama cum poţi să scrii atât de mult şi să treci pe lângă răspuns.
Senzaţia ta că numai companiile americane produc medicamente noi este – cum să-ţi spun mai delicat – falsă.
Totuşi, o pilulă care în Europa se vinde cu 5 dolari, în SUA ajunge – să zicem – 20.
Întrebarea mea era simplă: dacă eu o cumpăr din Elveţia cu 5 şi încerc s-o vând în SUA cu 10, ce se întâmplă.
Şi pentru că nu ai putut să răspunzi, îmi răspund singur:
1. Dacă o trimit prin poştă, e confiscată.
2. Dacă o aduc personal, sunt arestat şi probabil condamnat.

Concluzie: chestia care a făcut ca preţurile să fie aşa mari în SUA, nu ştiu ce e dar piaţă liberă sigur NU e.

@LD
Eu vorbeam de cele mai scumpe medicamente protejate de patente, care in general se creaza in SUA (ai auzit tu in Europa sa se faca un medicament de cancer care sa coste $30k pentru o injectie?).

Tu probabil te referi la medicamente de 1000x mai ieftine, si intr-adevar, si in cazul acela, daca inca sunt protejate de patente, atunci sunt mult mai ieftine in Europa decat in SUA, pentru ca in Europa guvernele fac presiuni asupra producatorilor care au monopol (in virtutea patentelor), pe cand in SUA guvernul este neputincios (pentru ca asa a vrut Bush cand a facut programul de medicamente compensate Medicare, sa nu aiba guvernul nici o putere de negociere, si sa plateasca pretul pietei). Si pretul pietei in SUA este oricat de mult cer producatorii. Cand e vorba de patent sau copyright, nu e competitie la pret, si pretul este umflat cat poate duce piata. Si piata in SUA poate sustine preturi foarte mari, atat timp cat sunt patente.

Dupa ce expira patentele, pretul coboara vertiginos–citeste http://en.wikipedia.org/wiki/Generic_drug ca sa iti faci o idee. Corporatiile farma nu se lasa usor batute, cand mai pot pune bete in roate producatorilor generici incearca sa o faca, vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Evergreening#Controversy_about_evergreening

Dar dupa ce mai devreme sau mai tarziu expira patentele si poate exista concurenta la pret, mediamentele ajung la preturi mult mai mici in SUA fata de Europa. Asta e din cauza ca farmaciile nu au cartel in SUA cum au in Romania, si fiecare supermarket, hypermarket, si club en-gros au cel putin o sectie pentru medicamente over the counter, si in caz ca au vanzari destul de mari, si un farmacist pentru medicamente care au nevoie de reteta.

Personal am adus de multe ori medicamente din Romania in SUA, si multi alti prieteni de ai mei au adus, in special antibiotice. Nu ca ar fi mai scumpe in SUA, dimpotriva, acolo antibioticele ale caror patente au expirat sunt foarte ieftine. Dar pentru a evita o consultatie cu doctorul care costa intre $100-$200, chiar daca dureaza doar 10-15 minute. Si asta este pretul pentru oameni care au asigurari bune (dar cu high deductible), oamenii care nu au asigurare cine stie cat ar trebui sa plateasca. Si prin posta am auzit ca au practicat alti romani care le-au cerut rudelor sa le trimita medicamente, ca SUA nu deschide scrisori/pachete personale. De fapt nu inspecteaza nici peste 90% din containere care ajung in porturi SUA, decat cu detectoare de radiatii si cu detectoare de unde infrarosii si radiografii care arata daca sunt oameni ascunsi in ele (acum un deceniu devenise un trend pentru chinezi sa vina ilegal, in containere, dar apoi a fost oprit acel trend). La cate milioane de containere sunt importate in SUA in fiecare an, ar trebui angajati de 10-20x mai multi inspectori decat exista acum daca ar fi sa se faca o inspectie la fiecare container (in loc de un audit la doar 1% sau 2% din containere, cum face si IRS la taxe–oricine poate sa faca deductii din burta si sansele sunt ca va scapa, dar apoi daca e prins de un audit ca a facut o inselaciune intentionala si nu o simpla omitere, va fi vai si amar de el).

Revenind la subiect–teoria ta este ca producatorii au un pret mondial, de parca medicamentele ar fi o comoditate ca petrolul sau aurul. Adevarul este ca doar medicamentele cu patente expirate (gen aspirina, vitamine, etc) pot fi considerate comoditati, si in SUA sunt mult mai ieftine (un flacon de 500 multi-vitamine este cam $12, 500 ibuprofen cam $5, 500 aspirine cam $4, pret mult mai mic ca in Romania). Dar medicamentele protejate de patente au pret mult mai mare in SUA decat restul lumii, pentru ca producatorii profita la maxim. Si explicatia este extrem de simpla–SUA ii lasa sa profite mai mult decat ii lasa guvernele Europene.

De ce crezi ca manualele universitare in SUA sunt de 10-20x ca exact aceleasi manuale vandute de aceleasi edituri in India, Thailanda, etc (unde educatia superioara este in engleza)? Din motive similare, de copyright, vezi
http://en.wikipedia.org/wiki/John_Wiley_%26_Sons#Kirtsaeng_v._John_Wiley_.26_Sons in care un tailandez importa manuale cumparat din Thailanda, si le vindea pe eBay la preturi de 10x mai mari, facut un profit de peste $1M, pana cand l-a dat editura in judecata. Aceasta „piata gri” in SUA este de $63B, si editurile (si alti producatori) se lupta din rasputeri ca sa isi tina monopolul in SUA. Si protejeaza la fel de dur in orice alta tara unde legea le da drepturi de copyright si patente, si unde pot exploata din plin piata.

Ca sa rezum–guvernul SUA nu inspecteaza posta (cum zici tu) sau bagajele (nu le pasa decat de infestatii biologice), si nici chiar majoritatea containerelor. Guvernului nu ii pasa ce vand oamenii pe eBay sau Amazon. Dar cand editura sau compania farmaceutica da in judecata un om care ii cumpara legal produsul intr-o tara si il vinde ulterior in SUA, sistemul de justitie SUA joaca rol de arbitru intre cele doua parti private, si aceste cazuri pot ajunge pana la curtea Suprema, deoarece drepturile corporatiilor si drepturile individuale intra in conflict intre ele.

Deci ce face ca preturile sa fie mari in SUA este monopulul patentelor (pe logica ca fara patente sectorul privat nu ar face investiii scumpe), combinat cu refuzul guvernului SUA de a forta preturile sa fie la fel de joase cum le forteaza alte guverne. Deci care este sugestia ta, sa se sparga patentele, sau sa impuna guvernul SUA preturile, precum fac guvernele europene? Oricum, ma bucur ca fie una, fie alta, sustii politici impotriva profiturilor excesiv de grase ale companiilor.

@LD
O buna explicatie, care o poate intelege orice de pe forum.

1) De ce sunt exproprierile de terenuri pt. autostrazi de X ori mai scumpe in Romania decat in SUA? Raspuns: pentru ca in SUA guvernul decide ce pret rezonabil sa plateasca pe exproprieri, pe cand in Romania proprietarii pot cere oricat de mult vor muschii lor, si daca nu le sunt intrunite cerintele umflate, nu se face autostrada

2) De ce sunt medicamentele in SUA de Y ori mai scumpe decat in Europa? Raspuns: pentru ca in Europa guvernele decid pretul rezonabil la medicamente, pe cand in SUA producatorii (monopolisti in caz de medicamente acoperite de patente) pot cere oricat de mult vor muschii lor. Fiind piata fragmentata in SUA (fara ca guvernul sa poata negocia pretul unic pe medicament), vanzatorii pot umfla pretul cat vor ei, ca sa isi maximizeze profitul.

In ambele cauze este o tensiune intre interesul vanzatorului/producatorului de a isi maximiza profitul si bunul comun. In cazul autostrazilor, guvernul SUA este mai ferm si rezultatul este o retea imensa de autostrazi la pret foarte rezonabil, pe cand in Romania se impotmolesc in exproprieri. In cazul medicamentelor, e invers–guvernul SUA este de data asta cel neputincios (pentru ca asa vrea partidul Republican, a primit bani grasi acum un deceniu cand s-a facut planul pentru medicamente compensate pentru batrani de la lobby-ul Big Pharma).

„pentru ca in Europa guvernele decid pretul rezonabil la medicamente”

Ce n-ati inteles, frumuseilor? Statul trebuie sa decida pretul „rezonabil”!

„Cati oameni isi permit sa cumpere “la liber” ?”

Exact aceeasi intrebare inepta si-au pus-o si ce au vazut prima data un telefon mobil (care costa cca 4000 de dolari)! SI care se vede ce pret are astazi (in ciuda faptului) ca si piata de telefonie e departe de a fi una libera ( desi e mult liberalizata comparativ cu cea a medicamentelor)!

@ionut
„Statul trebuie sa decida pretul “rezonabil”!”

Este aceiasi situatie si cu exproprierea pentru autostrazi. Daca autostrada Bucuresti-Brasov trebuie sa treaca printr-un loc foarte strans prin Valea Prahovei, si nu poate face o cotitura foarte brusca, poate ca va trebui demolat un hotel. Daca proprietarul hotelului a cheltuit 1M euro sa il construiasca, si apoi vrea sa ceara despagubire la pret dublu cat a cheltuit, e rezonabil, si statul poate negocia cu el sa cada la o intelegere incat sa nu iasa pierdut proprietarul.

Daca proprietarul insa cere despagubire de 1000x cat a cheltuit el, asta nu mai este rezonabil. In caz ca geographia nu da statului alta alternativa, atunci eu zic ca e rezonabil sa ii dea omului dublu cat a cheltuit el, si apoi sa il exproprieze chiar daca nu vrea (bineinteles si sa ii dea si cel putin un an inainte de a demola hotelul).

La fel cu un investitor in medicamente de cancer–sunt sume masive care le investeste sectorul privat, si statul nu poate sa confiste. Dar cand e vorba de chemoterapie, si investitorul vrea sa faca de 10x sau chiar 100x cat a investit, statul poate sa impuna o http://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_license

Adica daca producatorul vrea sa vanda injectia de chemoterapie cu $30k (chiar e cazul, am citat anterior). Daca unele guverne gasesc asta inacceptabil, pot sa ii impuna producatorului sa faca o licenta obligatorie (pe pret inca mare, sa zicem $1k pe injectie), si apoi alti producatori sa poata produce acele medicamente la preturi mai mici. La care apoi statul plateste si licenta in plus, dar tot ar iesi mult mai ieftin decat producatorul monopolistic.

Si nici companiei farma monopoliste nu ii trebuie plans de mila–in caz ca se face licenta obligatorie tot va castiga zeci de miilioane de dolari, si daca nu vrea licenta obligatorie nu are decat sa scada pretul, si sa se multumeasca cu profit de doar 100% (peste costul investitiei) in loc de 1000%.

Asa a facut India acum cateva luni, si eu unul ma bucur de asta, ca e singura cale in care oamenii pot sa isi trateze cancerul:
http://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_license

In March 2012, India granted its first compulsory license ever. The license was granted to Indian generic drug manufacturer Natco Pharma Ltd for Sorafenib tosylate, a cancer drug patented by Bayer. Non-governmental groups reportedly welcomed the decision.[22]

Idiotel, cu creier spalat si pseudoeducatie, sintagma pret „rezonabil stabilit de stat” e o idiotenie! Statul nu poate stabili nici un pret, numai piata poate face asta, tot ce poate face statul e sa stabilesca prin decret o suma oarecare, suma ce nu se poate numi nicidecum pret ci, din contra, abolirea acestuia. Pretul nu se stabileste cu „pistolul la tampla” pe sistemul „ne dai cat zicem noi sau te evacuam/expropriem”.

@ionut
E clar deci–preferi o Romanie fara autostrazi, ca intotdeauna se vor gasi macar cativa proprietari cu pretentii de miliarde de euro. Chiar daca 99.9% din proprietarii de pe traseu ar avea cerinte rezonabile de despagubire, fiindce trebuie sa cada mii de oameni de acord, ajunge doar unul sa se impotriveasca si atunci blocheaza totul. O autostrada nu poate avea cotituri bruste, trebuie sa fie relativ dreapta, ori altcumva nu are rost.

Guvernele din Vest fac autostrazi drepte tocmai pentru ca fac exproprieri rezonabile–rezonabil ar fi de 2x pretul pietei (depinde de zona), si sa le dea proprietarilor minim 1 an, preferabil 2, pana sa se demoleze cladirilie. Autostrazile care astfel sunt facute posibile, apoi contribuie in mod semnificant la eficienta economiilor lor. Multi investitori straini refuza sa investeasca in Romania tocmai din lipsa de autostrazi.

Nu sunt de acord cu orice exproprieri–de exemplu acum 30 de ani cand s-a construit metroul in Bucuresti, nu cred ca Ceausescu a dat compensatii rezonabile, si nu cred nici a minimizat numarul de demolari. Dar macar Bucuresti are cateva linii de metrou azi, pe cand intr-o oranduire anarho-capitalista nu s-ar putea construi linii de metrou (cum se vede si in Somalia de azi), si daca nu ar fi metrou, sute de mii de oameni ar pierde sute de ore in plus in fiecare an blocati in trafic, respirand noxe, etc. Ar fi si mai multe accidente rutiere, si zeci de oameni aditionali ar muri in fiecare an (nu ca nu moare nimeni in statii de metrou, dar este extrem de rar).

Revenind la medicamente, cazul este mult mai clar–daca guvernele nu impun un pret, mii de oameni in plus mor de cancer, pentru ca pretul care duce la maximizarea profiturilor este mai mare decat pretul care asigura accesul a cat mai multi oameni. Deci cat timp exista patente (si eu nu cred ca trebue desfiintate) si proprietate intelectuala in general, trebuie sa existe si licente compulsatorii in cazuri exceptionale.

O companie for profit nu poate fi morala–de fapt si-ar incalca datoria fata de actionari daca i s-ar face mila de oameni si le-ar vinde mai ieftin medicamentele (in special pentru ca asta ar conduce si alti consumatori sa ceara preturi mai mici), si deoarece imperativa capitalista este sa maximizeze profitul, trebuie sa umfle pretul cat poate de mult. Doar legile si reglementarile guvernului poate limita aceasta umflare. Alternativa „nucleara” de abolire completa a proprietatii intelectuale ar duce la mai mult rau.

Totusi vad ca esti inconsistent–uneori te pronunti impotriva proprietatii intelectuale, alterori te pronunti impotriva la http://en.wikipedia.org/wiki/Compulsory_license Dar macar asta le permite inventatorilor (si companiilor care au patente) sa castige bani cand competitorii lor le folosesc proprietatea intelectuala, pe cand abolirea proprietatii intelectuale le-ar taia tot profitul (ca intotdeauna s-ar gasi competitori in India si China, si producatorii europeni de medicamente ar da toti faliment daca nu si-ar putea proteja proprietatea intelectuala)