Standard
Lucian Davidescu

10 tehnologii revoluţionare care au început sau au sfârşit prin a ucide

Ştiinţa e minunată cât timp nu eşti tu cobaiul

Atunci când se discută despre riscurile unor tehnologii noi – cum sunt fracturarea hidraulică sau organismele modificate genetic – argumentele se concentrează în jurul dovezilor deja existente, cum că ceva ar fi sau nu nociv.
Însă istoria arată că lucrurile nu funcţionează deloc aşa, iar riscurile care pot fi anticipate sunt surclasate de cele care nu pot fi anticipate şi sunt descoperite mult mai târziu – adică prea târziu.

Există tehnologii care au nevoie de ani buni pentru a se maturiza şi devin sigure abia după cicluri lungi de încercări şi erori (de multe ori tragice) şi există tehnologii care par perfect sigure la început doar pentru ca în cele din urmă să se demonstreze că au fost greşite de la cap la coadă. Dezvoltarea medicamentelor noi chiar funcţionează în mod asumat după acest principiu, dar tot există nenumărate cazuri în care medicamente cu efecte adverse inacceptabile trec de etapa de testare. La fel, pentru fiecare sfat referitor la nutriţia modernă date de specialişti în ultimii 20-30 de ani, aparent şansele ca el să se fi dovedit greşit sunt mai mari decât să fi fost validat în timp. Motivul: într-un sistem complex, totalitatea efectelor provocate chiar şi de un singur element nou este imposibil de anticipat.

Iată câteva exemple foarte concrete: (majoritatea, culese de aici)

1. Razele X au fost folosite la început chiar şi pentru cele mai triviale lucruri. Cel mai infam exemplu este utilizarea lor în magazinele de încălţăminte, pentru a vedea dacă se potrivesc pantofii copiilor prea mici ca s-o spună singuri. Practica a durat 50 de ani, până în anii ’70, timp în care s-au vândut peste 15000 de aparate.

2. Aviaţia civilă este acum unul dintre cele mai sigure mijloace de transport – riscul de-a muri într-o anume călătorie cu avionul este de unu la 10 milioane. Însă lucrurile nu au stat mereu aşa – acum 50-60 de ani, când riscurile erau de peste 100 de ori mai mari. Nivelul de siguranţă de acum a fost obţinut prin testări succesive „pe viu”, plătit cu sânge.

3. Clorofluorcarbon-ul (CFC), sub denumirile comerciale Fluor 12 sau R-12, a fost folosit în laborator de la începutul secolului trecut şi ca agent de refrigerare pe scară largă începând din anii ’60. Deşi dovezile că distruge stratul de ozon au apărut încă din anii ’70, substanţa a fost interzisă abia în 1996.

4. Azbestul este folosit de peste 4000 de ani iar efectele sale nocive sunt documentate de 2000. Timp de un secol, materialul a fost folosit pe scară largă în construcţii, dovezile privind caracterul său cancerigen fiind ignorate sau suprimate. Abia în utimii 20 de ani a început să fie interzis, dar a ucis deja câteva milioane de oameni şi va continua să omoare 100.000 pe an.

5. Laptele-formulă a fost considerat superior celui matern câteva decenii după ce a apărut pe piaţă, cu argumentul că biochimiştii ştiu exact să calibreze nutrienţii şi mineralele. Un lung şir de erori tragice, efecte adverse şi rezultate suboptime a demonstrat că nu-i chiar aşa.

6. Margarina are o istorie de aproape un secol şi jumătate şi o melodramă formidabilă cu eternul său rival, untul. În urmă cu nici 20 de ani producătorii reuşiseră să puncteze decisiv, convingând că margarina este sigură şi sănătoasă pe când untul este un dezastru cardio-vascular care aşteaptă să se întâmple.

7. Implanturile mamare au o istorie de peste un secol iar la început se foloseau injecţii directe cu parafină sau silicon, cu rezultate catastrofale – masectomie sau chiar moartea pacientei. Cu timpul, plasticienii au învăţat din experienţă însă chiar şi acum eşecurile sistematice sunt frecvente.

8. Lobotomia a fost aplicată pe zeci de mii de pacienţi, uneori ca „rezolvare” pentru cele mai banale tulburări psihologice, reale sau imaginare din 1935 timp de 20 de ani, apoi sporadic până în anii ’70. Iniţiatorul procedurii, Antonio Egas Moniz, a luat chiar premiul Nobel pentru procedura care avea să se dovedească distructivă şi aproape inutilă.

9. DDT-ul îi adusese la rândul său un Nobel, cu doar un an în urmă, lui Paul Hermann Muller, care a descoperit utilitatea şi eficacitatea incredibilă a substanţei ca insecticid. Până în 1962, a devenit clar că DDT este cancerigen pentru om şi distruge populaţiile de păsări. A mai durat 10 ani până să fie interzis.

10. Neonicotinoidele, dezvoltate în anii ’80 şi ’90, au fost supranumite „noul DDT”, din convingerea că prezintă aceleaşi avantaje dar niciunul dintre riscuri. În realitate, substanţele otrăvesc coloniile de albine, punând astfel în pericol polenizarea deci însăşi reproducerea plantelor. Bătălia pentru interzicerea lor este încă în desfăşurare.

Și – mai mult decât orice / într-un articol separat – inovația care a tâmpit generații întregi și a generat milioane de victime ale criminalității asociate: plumbul!


Lasă un răspuns la Remus Octavian Mocanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Lucian Davidescu

Ai voie sa le folosesti, dar numai pe propria piele. Cand le folosesti pe pielea altora, devii tu agresorul 😉

John Galt

Vorba raposatei Lenuta, codoiul este bun, asa ca UE si alte organizatii statiste nu au dreptul sa puna nici o acciza pe emisiile de carbon. Daca bastinasii din Tonga se vad inundati de ocean, sa dovedeasca intai ca este din vina mea individuala (si nu al miliardului de chinezi care emit codoi), si sa convinga arbitratorii alesi de mine ca sunt eu personal responsabil sa ii despagubesc, si apoi vom vorbi.

Si ozonul este rau, chiar toxic, deci fac intregii omeniri o favoarte daca folosesc CFC (distrugator de ozon). Sa zica mersi ca nu le cer eu o taxa pentru serviciul gratuit de distrugere de ozon!

Ce e treaba statului daca DDT-ul omoara pasari salbatice, speciile salbatice nu sunt proprietatea nimanui, asa ca daca cauzez una sau doua sa devina extincte, statul nu are voie sa interfereze cu libertatea mea. Legea junglei imi permite sa exterminez animale salbatice (ca doar cele domestice sunt proprietatea altora).

Cine nu este de acord cu exterminarea animalelor salbatice, nu are decat sa faca din banii lui rezervatii naturale, si daca nu vrea ca pasarile salbatice sa ciuguleasca DDT de pe terenurile mele nu are decat sa le mute la distanta pe banii lui.

Statul nu are dreptul nici sa interzica aparatele de raze X folosite in mod distractiv. Daca copiilor le place sa se uita cum le apar oasele in timp ce probeaza incaltamintea, asta este decizia lor (sau in cel mai rau caz a parintilor lor), ce se amesteca statul? Partile private se pot da in judecata daca vor (in instante private, nu de stat).

Oricum, o radiografie nu creste riscul de cancer cu nici 1%, asa ca arbitratorii alesi de mine (ca patron stiu sa imi aleg arbitratori convenabili) nu ar socoti un risc asa mic ca o cauza a cancerului, daca cineva se trezeste cu cancer dupa un deceniu, este 99% probabil din alte cauze.

La fel, daca eu vreau sa devin producator de tutun, statul nu are voie sa imi ceara sa pun actibilde precum tutunul dauneaza sanatatii (am eu oameni de stiinta platiti care pot afirma raspicat ca tutunul este bun pentru sanatate), si orice acciza pe tutun, sau alt fel de ingradiri (precum interzicerea vanzarii tutunului minorilor) este o agresiune impotriva libertatii mele.

Cine nu e de acord cu tutunul, nu are decat sa nu fumeze. Sau cine inhala fumul exhalat de altii, nu ar decat sa se certe cu ei, nu cu mine. La fel si cu drogurile in general, daca eu gasesc o cale de a face profit din vanzarea de droguri, oricat de grele, bravo mie! Daca uni clienti apoi devin hoti, prostituate, sau alte „rauri sociale”, asa e problema lor, nu e problema mea, si statul nu are dreptul sa imi ingradeasca libertatea.

Mergand mai departe, daca eu gasesc un mod de a face profit din vanzarea de arme de foc, si unii dintre clientii mei le folosesc ca sa terorizeze si sa ucida pe altii, asta nu e problema mea, si nu este treaba statului sa ingradeasca libertatea mea de a face profit din vanzarea de arme oricat de letale. Si daca eu gasesc oale din a profita din trafic de materiale radioactive, si apoi unele din ele ajung pe mana rau facatorilor, asta nu e treaba mea.

Orice ingradire colectivista/statista, in orice domeniu, s-ar justifica doar daca ar exista un „bun public”. Dar conceptul de „bun public” este doar o iluzie colectivista, in realitate exista doar interesul privat si legea junglei, dupa cum a scris Ayn Rand, cea mai stralucita minte din secolul 20 atat in Rusia cat si in SUA.

croco

Sper din suflet ca vorbesti la misto, altfel ma doare sufletul… pentru tine, pentru noi toti, pentru decaderea noastra spirituala si morala…

Remus Octavian Mocanu

Cine poate sa astepte, sa astepte „securizarea” noilor tehnologii, insa intr-o lume in acuta nevoie de energie, si in care setea asta de energie a produs jumatate de secol aberatii lamentabile cum e aceea ca aparatoarea lumii libere e aliata ultimei despotii absolutiste a planetei, e de iertat graba unora, precum americanii de azi care folosesc fracturarea hidraulica inainte ca aceasta sa primeasca stampila de nu stiu unde. Un alt exemplu sugerat de un film („Dallas Buyers Club”) recent (2013) inspirat de realitate: sidosii primilor ani erau disperati sa incerce orice „medicament” pentru a-si scapa pielea temporar, sperand si ei sa cumpere astfel suficient timp pana cand masina greoiae a statului si corporatiilor private reuseste sa produca medicamente si eficiente si sigure. Culmea e ca multi dintre acesti disperati N-AU gresit procedând astfel.

John Galt

@Remus
Exact cum zici. Statul nu are de ce sa se implice. Daca Chevron vrea sa faca fracturare hidraulica la Pungesti, trebuie doar sa se inteleaga cu proprietarii privati din Pungesti (sau in caz ca sunt asociati, cu asociatia lor, care se poate numi comuna sau sat). Pot sa faca un contract care sa stabileasca pretul si responsabilitatile fiecarei parti.

Apoi daca cineva acuza Chevron ca fracturarea hidraulica ii cauzeaza migrene sau cancer, nu are decat sa dea Chevron in judecata (in instanta privata, cu mediatori alesi de Chevron, nu in instanta de stat, sunt sigur ca Chevron va insita sa aiba mediatori privati, si sa nu fie la cheremul statului).

Ducand logica mai departe, daca fracturarea hidraulica face ca vulturii plesuvi sa devina extincti, nu are decat ca sa dea in judecata pe Chevron proprietarul vulturilor salbatici, adica Mama Natura. Statul nu are voie sa se bage, ca asa scrie Ayn Rand.

Simona Pickhardt

As mai adauga ecografia in sarcina, care se face in nestire. Bietii bebelusi…numai ei cunosc raul pe care il face.

Andreea Enache

Trist, foarte trist ca multi platesc scump pentru binele altora. Nu putem da timpul inapoi, dar macar puteam schimba mersul lucrurilor in viitor. Exemplele de mai sus dau mult de gandire si asa putem evita mult rau!

Bivolaru-Bonta Carina

Ecografia nu are nimic dacă se face de fiecare dată d na simona este daunatoare când se sta mult cu ecograful pe burtă ca se încălzește lichidul doar atât 🙂

Lasă un răspuns la Remus Octavian Mocanu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.