Standard
Lucian Davidescu

Putin şi românii

Starving the beast

„Putin will fuck americans with their mothers” – aşa suna titlul unui comentariu de pe internetul anilor 1999-2000, când era deja clar cine îl va succeda pe Boris Elţân. Cam ăstea sunt şi acum aşteptările ruşilor care l-au ales, iar Putin încearcă să se ridice la înălţimea lor – chiar dacă pentru asta îi trebuie ceva mai multe mandate.

În cazul Crimeei, sunt înduioşătoare încercările de-a căuta argumentele de ordin etic împotriva Rusiei, într-o dispută care – fie că ne place sau nu – funcţionează după logica de clan. Vestul s-o fi detaşat la un moment dat din punctul ăsta de vedere, dar după recenta întoarcere a evului mediu – invazii pe motive dovedit fabricate, detenţie fără proces sau tortură aprobată legal – linia a devenit mult prea difuză.

La fel de înduioşătoare este şi încercarea de-a demonta comparaţia cu Kosovo – pentru că ea funcţionează tot în favoarea Rusiei. Acolo a fost o escaladare (până la nivelul la care în sfârşit a fost respectat un drept legitim la autodeterminare, dar asta e altă discuţie) faţă de cutumele de drept internaţional, dar „doar de data asta”. Invazia din Crimeea este evident o escaladare teribilă faţă de Kosovo, însă exact asta îşi arogă acum Rusia – dreptul de-a ridica mizele la rândul ei. Şi în oricare caz îşi atinge scopul.

Probabil că ocupaţia Crimeei se putea face şi fără intervenţie directă, după metoda patentată fără greş până acum – separare de-facto, guvern-marionetă. S-ar fi creat un scenariu tip Kosovo, însă Ucraina ar fi avut ocazia să-şi amputeze voluntar teritoriul secesionist ca să îşi vadă mai departe de propriile interese. Aşa, însă, se naşte un conflict teritorial clasic, între două puteri vecine, care printre altele e de natură să nu permită aderarea Ucrainei la NATO. Punct lovit.

Între timp, a mai şi demonstrat „noile capabilităţi ale armatei ruse”. După cum au decurs „luptele”, probabil că nu s-a referit la cele tehnice, ci la pasul de marş.

 

Pentru România nu-i vreo mare dilemă în ce barcă se află. Logica de clan şi-a asumat-o oricum, atunci când a participat şi la invazia pe motive fabricate, şi – din ce s-a aflat până acum – la programul de tortură. De data asta este în joc chiar propria integritate – doar apartenenţa la NATO îl ţine pe Putin de la o eventuală incursiune, iar mici tatonări pe-ici-pe-colo, pentru a testa nivelul de reacţie, au început deja să apară. Chiar dacă acum poate părea o nebunie (nu aşa părea şi invazia Crimeei?), agresarea unui stat NATO – eventual tot într-o manieră graduală, fără însemne militare etc., astfel încât să nu atragă represalii directe – ar fi un punct bun de bifat pe agenda lui Putin de-a castra alianţa, de-a-i lărgi breşele şi specula slăbiciunile până la punctul în care devine irelevantă.

Cum militar nu contribuie cu aproape nimic la apărarea NATO, toate aşteptările se îndreaptă către resurse – mai exact, exploatarea gazelor de şist în ritm accelerat, pentru a înlocui dependenţa de Gazprom – mărind astfel capacitatea de reacţie a UE şi tăiându-i Rusiei un robinet de bani. Acum, există şi o tintă explicită – fără Gazprom în 90 de zile. Spuneam într-un articol de anul trecut că strategia asta este ambiţioasă şi riscantă, că România ar trebui să ştie exact de ce ar marşa sau altfel să stea deoparte. Acum însă riscul s-a produs, deci zarurile sunt aruncate.

Strategia „starving the beast” presupune cel puţin două lucruri din partea României. Să treacă în plan secund preocuparea pentru mediu, acceptând acum o tehnologie care încă nu s-a maturizat complet, respectiv să îşi sacrifice strategia energetică pe termen lung, care ar fi recomandat exploatarea graduală a gazelor de şist, în favoarea unei tactici hei-rup: cât mai mult, cât mai repede.

 

Dar chiar şi dacă o astfel de politică este adoptată, asta nu justifică în nici un fel genul de abuzuri care s-au petrecut până acum (ba chiar dimpotrivă – incompetenţa Chevron şi brutalitatea statului poliţienesc au făcut ca exploatarea de la Pungeşti să nu se întâmple). Comunităţile trebuie să îşi păstreze dreptul suveran de-a refuza exploatarea pe teritoriul lor, de-a primi întreaga redevenţă şi orice altceva cer în plus în caz că acceptă, de-a obţine garanţii explicite (cash) şi implicite (legi). Pe lângă că aşa-i democratic, este probabil şi mult mai eficient.

Este doar un caz particular, însă versiuni ale sale sunt peste tot – la periferia unei zone de conflict există mereu tentaţia unor regimuri mai autoritare, a suspendării drepturilor în favoarea unei iluzorii eficacităţi marţiale. De fapt, Asta s-a văzut deja şi până acum, mafioţii noi i-au măturat pe cei vechi cu mâna serviciilor şi justiţiei, „stat de drept” şi „nu e bine domnu` chestor” înseamnă cam tot aia iar cine se atinge de puşculiţa oastei-de-strânsură, girată de la nivel de fost ambasador, doarme la zdup. Totuşi, nu pentru asta am intrat în NATO şi UE, iar uriaşa sarcină a României este să-şi conolideze democraţia şi statul de drept autentic exact în timp ce combate, atât cât poate, „noile capabilităţi” ale lui Putin.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Kolbertus

„se naste un conflict teritorial clasic, între doua puteri vecine, care printre altele e de natura sa nu permita aderarea Ukrainei la NATO. Punct lovit.”
Comparatia cea mai apta este cu Ciprul de Nord, nu Kosovo. Ciprul fusese parte a imperiului Otoman, precum Ukraina fusese parte a imperiului tarist. Ciprul de Nord avea majoritate turca, la fel cum Crimea are majoritate rusa. Schimbarea guvernului in Ukraina a precipitat reactia lui Putin la fel cum schimbarea guvernului in Cipru acum 40 de ani a precipitat reactia Turciei. Dar asta nu a impiedicat intrarea ulterioara a Ciprului in UE, asa ca nici Crimea nu va impiedica intrarea Ucraine in UE (in 1-2 decenii, nu curand).

„De data asta este în joc chiar propria integritate – doar apartenenta la NATO îl tine pe Putin de la o eventuala incursiune”
Nope. Romania nu este deloc interesanta pentru Rusia. Cel mult Putin va pune mana pe Transnistria ca sa aiba un ghimpe in Vestul Ukrainei, dar Transnistria nu a facut parte din Romania in mod istoric. Sau daca va pune mana pe Basarabia de Sud, acolo doar vreo 5% din populatie sunt romani, si ca sa fim sinceri, niciodata nu au fost romanii majoritari in Basarabia de Sud (ci intai tatari, bulgari, turci, ulterior fiind colonizati ukraineni si germani pe deasupra). Daca Putin pune mana pe Basarabia de Sud, va face asta ca sa ii taie Ukrainei accesul la Marea Neagra, nu ca are ceva personal impotriva Romaniei.

Si nici daca Romania nu ar apartine de NATO nu i-ar fi in pericol integritatea teritoriala. Asia Centrala nu apartine de NATO, si are multe resurse minerale (si petrol, gaz), dar Putin nu se grabeste sa re-creeze imperiul tarist sau sovietic, pentru ca nu vrea ca rusii sa fie minoritari (mai ales cu trendul demografic, in care deja rusii sunt in scadere, si musulmanii deja existenti in Rusia se multiplica rapid).

„toate asteptarile se îndreapta catre resurse – mai exact, exploatarea gazelor de sist în ritm accelerat, pentru a înlocui dependenta de Gazprom – marind astfel capacitatea de reactie a UE si taiându-i Rusiei un robinet de bani. Acum, exista si o tinta explicita – fara Gazprom în 90 de zile.”

Personal cred ca gazele de sist merita explorate, si in masura in care chiar exista in Romania, exploatate cu masurile de siguranta de rigoare, dar:
1) nu se stie cat de multe chiar exista si cat de economic pot fi exploatate. Acum 2-3 ani Polonia isi facea multe vise cu gazele de sist (ca sa devina independenta de Rusia), dar aceste vise nu s-au realizat
2) si in masura in care chiar exista , sunt o solutie buna de termen scurt/mediu, desi dupa 40-50 de ani vor secatui si ele.
3) gazele de sist sunt greu de exploatat, e nevoie de zeci de mii de tone de apa si nisip (nu orice nisip, ci nisip cu anumite caracteristici) care trebuie gasite local, plus sute de tone de chimicale care ar putea fi importate, si infrastructura care nu se poate construi in 90 de zile, ci minim un an.
4) vorbind de infrastructura, cat de rapid ar putea Romania construi conducte de gaz? In state mai slab populate din SUA, unde se exploateaza petrolul neconventional (si care iese la suprafata amestecat cu gaz), cantitati uriase de gaz sunt pur si simplu arse deoarece conductele nu pot fi construite rapid (sau gazul nu poate fi vandut suficient de scump ca sa merite construite conductele). Plus ca petrolul, cand e transportat cu trenul in loc de conducta, poate duce la explozii cum a fost ce la de la Lac Megantic in Quebec, unde intreg centrul unui oras a fost distrus, si au murit 47 de oameni in iulie anul trecut: http://en.wikipedia.org/wiki/Lac-M%C3%A9gantic_derailment

Deci in mod logic, nu doar comunitatile aflate chiar deaspra gazelor de sist trebuie sa isi dea aprobarea, ci toate comunitatile afectate intr-un fel sau altul (a caror panza de apa freatica poate fi afectata, sau care ar fi puse in pericol de tranzitarea de conducte sau cisterne). Daca in Romania nu s-a putut gasi un consens al proprietarilor de teren nici macar cu privire la construirea autostrazilor, cu atat mai mici sunt sansele de a se gasi un consens cu privire la exploatarea gazelor de sist.

Ukraina insa are sanse mult mai bune sa exploateze gaze de sist, probabil ca in circa un an. Prospectiunile cred ca arata un potential in Ukraina un ordin de magnitudine mai mare decat cel din Romania, si Ukraina este un stat mai statist decat Romania (in care oamenii care se plang ca nu vor sa le iasa gaz din robinetul de apa potabila nu au sanse sa opreasca exploatarile, cum au in Romania).

Cu privire la Alaska, este un claim mai vechi, in care un prefect sau guvernator rus acum 150 de ani (anterior vanzarii din 1967) a facut o insula din arhipelagul Kodiak (Spruce Island, populatie cam 200 oameni) donatie „eterna si in perpetuitate” Bisericii Ortodoxe Ruse. Deci claimul zice ca in 1967, cand Rusia a vandut Alaska, a vandut doar 99.9% din teritoriu. Fiind deja donat lui BOR, nu avea cum sa fie vanduta apoi Spruce Island lui SUA. Asta presupune ca dreptul de suveran al lui BOR cu privire al un teritoriu ar fi pe acelasi picior ca dreptul suveran al unui stat, si nu doar ca dreptul de proprietate privata al unui individ, care este subordonat suveranitatii unui stat.

Detalii la
http://www.npr.org/blogs/parallels/2014/04/01/297835873/not-an-april-fools-joke-russians-petition-to-get-alaska-back

Lucian Davidescu

– sa nu permita aderarea Ukrainei la NATO
– asta nu a impiedicat intrarea ulterioara a Ciprului in UE, asa ca nici Crimea nu va impiedica intrarea Ucraine in UE

eşti ager ca de obicei

Kolbertus

@LD
Am vrut sa scriu 1867, nu 1967, cu privire la vanzarea Alaskai.

Cat priveste intrarea Ucrainei in NATO, aceasta bineinteles ca va fi impiedicata atata timp cat situatia este inca in flux, mai precis pana cand va fi destul de sigur ce se intampla cu Estul si Sudul Ucrainei (inclusiv Basarabia de Sud, si daca Putin tot este la capitolul de anexari teritoriale, anexarea Transnistriei).

Deci Putin poate impiedica intrarea Moldovei si Ucrainei in NATO atata timp cat isi tine cartile in mana. Odata jucate aceste carti, in care ar anexa Transnistria si teritorii din Ucraina, situatia nu mai ramane in flux, ci devine un conflict inghetat, precum cel din Cipru, inghetat de 4 decenii. Odata ce Moldova isi pierde orice speranta de recastigare a Transnistriei, ce obstacole mai raman la intrarea ei in NATO (daca bineintele populatia vrea acest lucru, si daca membrii existenti ai NATO vor sa accepte Moldova).

La fel, o data ce situatia din Ukraina se stabilizeaza, sunt doar 3 motive care sa impiedice intrarea ei in NATO:
1) daca SUA se opune (cum s-a opus Bush cel Mic in 2008 cand Georgia si Ukraina au vrut sa inceapa tratative de intrare in NATO)
2) daca populatia Ukrainei nu sustine intrarea in NATO (rusofonii nu sustin asta, dar daca regiunile rusofone sunt anexate de Putin, atunci populatia ramasa in Ukraina poate ca nu ar mai fi asa opusa).
3) daca populatia sau statul Ukrainean, desi pro-european, mai are inca speranta la recastigarea teritoriilor pierdute pe cale pasnica. Aceasta speranta poate sa dureze cativa ani, poate chiar un deceniu, dar eventual dispare.

Probabil ca mai sunt cativa oameni in Romania care viseaza la teritoriile pierdute acum 74 de ani, dar sunt o proportie suficient de mica incat sa nu fie nici un pericol de conflict intre Romania si Bulgaria (pe Cadrilater), sau Romania si Ukraina.

Rusia va continua sa faca miliarde din petrol/gaze destul de mult timp. Si miile lor de rachete nucleare is vor mentine capacitatea de MAD (chiar daca jumate din focoase si-au depasit termenul de valabilitate si ar face „fas” in loc de „bum” la destinatie, americanii nu stiu care focoase vor fasai, asa ca nu ar risca). Slabiciunea Rusiei este declinul demographic cu scaderea natalitatii si emigrarea tinerilor. Singurul mod in care declinul demographic poate fi oprit este prin natalitatea minoritatilor musulmane, dar aceasta solutie is prezinta propriile sale probleme pe termen lung.

Lucian Davidescu

Ca să intri în NATO, regula (reiterată la summitul de la Bucureşti din 2008) e să n-ai conflicte teritoriale cu vecinii, mai ales claimuri. România a trebuit mai întâi să semneze tratate de frontieră cu toti vecinii (deci pentru eventuale dispute vechi de 50 de ani deja, gen Insula Şerpilor) înainte măcar să poată deschide formal negocierile. Acu nu ştiu dacă e bătut în piatră, dar cum orice membru are veto la nou intrati, e de presupus că se va insista pe respectarea regulii.

Sigur că dacă Ucraina zice „nu mă mai interesează Crimeea etc”, n-ar mai fi o problemă. Dar exact asta era ideea: că Putin a făcut lucrurile atât de aiurea şi de ostentativ încât e greu să mai zică asta. Iar NATO e în situaţia ca, dacă vrea să primească Ucraina, să trebuiască să iasă şi să zică formal „da domne, Crimeea e la Rusia”, cu morala implicită că e legitim să faci invazii militare şi referendumuri-mascaradă.

Sper c-am fost mai clar acum.

Iulian Nicolau

Tatarii au fost inaintea rusilor in Crimeea. Rusii au venit mult mai tarziu, inclusiv la granita cu noi.

Liviu Stoian

Romania nu conteaza aproape deloc in confruntarea gigantilor. Putin a decis sa renunte la toate castigurile internationale de credibilitte pentru statul rus in schimbul recuperari iunui teritoriu in care s-a format statul bulgar si apoi a intrat in posesia kazarilor, apoi a tatarilor, pentru ca in final tarii rusi sa il incorporeze in imperiul lor. Cu totii trebuie sa constientizam ca pe teritoriul Europei mai subzista inca doua imperii, ambele imprevizibile, asezate unul deasupra celuilalt, care se chinuie de secole sa asimileze fortat popoare candva separate, aflate acum intre granitele lor. Este vorba de Rusia si Turcia, doua state care ignora dreptul la autodeterminare al natiunilor si al caror singur argument este forta coercitiva a armatelor lor. Acum Putin asteapta linistit ca reincorporarea Crimeei sa devina un fapt implinit, sa evalueze pagubele si sa gandesca pasul urmator, asa incat la predarea mandatului sa predea o Rusie adusa la frontierele tariste. Din cate se observa, criza economica a Occidentului a ocazionat invazia, iar reactiile sunt rusinos de formale. Europa de Vest practic tace, iar SUA se limiteaza la cateva declaratii si profita ea insasi pentru a scapa de cateva obligatii asumate in trecut fata de fostul URSS si de Rusia actuala. Agresivitatea Rusiei va permite americanilor sa justifice reintroducerea rachetelor nucleare in Turcia si a sistemului antibalistic in Polonia si Romania. Foarte probabil, Romania va fi obligata sa cumpere material militar american pentru protejarea frontierei estice a NATO, de la avioane la nave si la blindate si sa-si majoreze semnificativ bugetul apararii. Nu este exclusa instalarea unei baze militare mai semnificative in Delta Dunarii pentru a bara poftele rusesti. Romania ar trebui sa profita de ocazie si sa inceapa negocierile cu Ucraina pentru retrocedarea teritoriilor anexate acesteia de Stalin, pentru a le pune la adapostul umbrelei NATO si a impiedica Rusia sa se intinda in sud pana la Gurile Dunarii si sa o sufoce.

Dante van Levante

…ptiu, drace, ce pute a KGB locu’ ăsta !

Suditu Catalin

Pertinent articol, fara mari pretentii de urmarire a reactiilor viitoare.

Patru Marin

Ce spui tu straine?…..macar zici acolo.ca este parerea ta?….cu ea ramai….ai imaginatie bogata…si cam bolnava…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Începând cu 1 octombrie 2019, Riscograma a început un proces de fuziune ireversibil cu standard.ro. Vă invităm să vizitați noul site și să ne urmăriți pe paginile de Facebook, LinkedIn sau Twitter.