Riscograma

De ce raportează patronii şi angajaţii salarii mici

Doar un milion de angajaţi plătesc integral taxe la cotele pretinse de stat. Cât de repede pot fi ei pierduţi?

 

Dintre cei şapte milioane de români care raportau în 2008 venituri salariale, 20% luau 57% din bani.

Media primei cincimi era de 3800 de lei pe lună brut, iar media restului, doar 700 de lei.

Ce arată datele:

1. Două milioane de contribuabili în plus (liber-profesionişti) faţă de numărul salariaţilor cu contracte de muncă. Liberi să plătească doar cota de 16% pe veniturile declarate şi ce contribuţii sociale doresc.

2. 2,5 milioane de români plătiţi cu salariul minim pe economie sau mai puţin, fie pentru că atâta merită, fie pentru ca să nu plătească taxe pe suma reală. Probabil, o mică parte dintre ei se regăsesc la punctul 1.

3. Dacă îi scădem pe cei 1,5 milioane de angajaţi la stat (doar un număr neglijabil intră la punctul 2, rămân un milion de angajaţi. La patron, cu salarii în jurul mediei naţionale care la sfârşitul lui 2009 ajunseseră la 1400 de lei net.

Mai exact, între 1000 şi 2600 de lei în funcţie de judeţ, potrivit unei statistici publicate de Gândul.

Un milion de români. Ei şi angajatorii lor sunt cei care se conformează voluntar la fiscalitatea impusă de stat. Restul fie sar pe deasupra, fie se strecoară pe dedesubt, fie stau deoparte. Ce-i de făcut?

Varianta 1: Guvernul să aştepte până când şomajul, lehamitea sau consultanţii fiscali îi vor înjumătăţi.

Varianta 2: Guvernul să taie sever povara fiscală a patronului, care acum depăşeşte salariul net pentru fiecare angajat.

Chiar şi cu preţul majorării TVA: nu trebuie să se uite mai departe de Ungaria, care a mărit taxa la 25%, dar a micşorat impozitele pe salarii.

Diabolicul mecanism fiscal, inventat de un birocrat francez, are meritul că şi în condiţii de evaziune fiscală mare tot găseşte pe lanţul comercial o verigă de unde poate să ia ceva.
În schimbul unor scumpiri generalizate care se întâmplă o singură dată, sarcina fiscală se redistribuie mai uniform. Inclusiv către cei care scuipă-n sân doar când văd un sediu de Fisc.

Să ne-nţelegem! Sigur că lucrurile s-ar putea rezolva doar din lărgirea bazei de impozitare şi din tăierea până spre jumătate a cheltuielilor de la bugetul de stat, dacă am avea un guvern competent. Din ce ţară să-l împrumutăm?

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou