Riscograma

Lecţia scutirii de impozit pentru programatori

Este scutirea de impozit pentru programatori o discriminare? Desigur! Însă şi dacă s-ar elimina, cei patru milioane de angajaţi tot discriminaţi ar rămâne. Să moară sau să scape capra vecinului?

„Pentru fiecare leu pe care statul nu îl ia din impozitul pe salariu, statul primeşte 13 lei”.

Acesta este argumentul în faţa căruia Guvernul şi sindicatele au fost de acord să păstreze scutirea de impozit pentru programatori.

Să nu se înţeleagă că statul nu se alege cu nimic. Ce impozite plătesc anagajaţii şi angajatorii:

Contribuţii pentru pensii (CAS):
– 20,8% – conditii normale de munca, 25,8% – conditii deosebite de munca, 30,8% – conditii speciale de munca (valabil la ce datoreaza un angajator)
– 10,5 % – conditii normale de munca, 10,5% – conditii deosebite de munca, 10,5% – conditii speciale de munca (aferente contributiilor datorate de angajat)

Contribuţii pentru sănătate (CASS)
– 5.2% (angajator)
– 5.5% (angajat)
– 0.85% (angajator) – contributia aferenta concediilor si indemnizatiilor

Contribuţii pentru şomaj:
– 0.5% (angajator)
– 0.5% (angajat)
– 0.25% (angajator) – fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale

Accidente si boli profesionale. – intre 0,15% si 0,85%.

Comision ITM – 0,25%-0,75% – in functie de locul unde se tin cartile de munca – adica la angajator (se aplica 0,75% la fondul de salarii) sau la ITM (se aplica 0,25% la fondul de salarii).

IMPOZIT PE VENITURILE DIN SALARII – 16%

Sursa: Blog Contabilitate

Din tot acest hăţiş de taxe, programatorii sunt scutiţi doar de impozitul pe venit.
O scurtă traducere. Salariul mediu net al celor 16.000 de programatori este 1.000 de euro

În mod normal, pentru un salariu net de 1.000 de euro, o companie obişinuită trebuie să plătească 1835 de euro. Rata reală de impozitare este de 45,5%.

În cazul programatorilor, tot pentru un salariu net de 1.000 de euro, o companie de IT plăteşte pentru un programator 1542 de euro. Rata reală de impozitare de 35%.

Şi psihologic şi pentru afacere, efectul este enorm. Angajatorul nu mai plăteşte ” jumătate” ci doar „o treime”.

E suficient cât să facă sectorul IT românesc competitiv. Dacă da, de ce n-am face România competitivă cu totul?

E suficient cât să aducă înapoi la buget 13 lei pentru fiecare leu scutit de impozit. E drept, sectorul IT are o valoare adăugată mare. Dar dacă e aşa, orice sector care are o valoare adăugată cât de mică ar trebui să aducă înapoi la buget măcar un leu pe leu scutit.

Cu doar 4,3 milioane de angajaţi care-şi plătesc integral contribuţiile (din care o treime sunt bugetari), România e deja un stat eşuat în privinţa muncii. Spre comparaţie, statul american New Jersey are 5 milioane de salariaţi la o populaţie de 8,5 milioane.

Pentru ce mai vorbim de pensii, pentru ce mai vorbim de sănătate, pentru ce mai vorbim de impozite? Deja nu mai are cine să le plătească! Pentru că cei puţini care încă mai muncesc n-au niciun chef să-şi împartă banii pe din două cu statul.

Preferă, eventual, să-i împartă pe din două cu un stat unde veniturile sunt de trei ori mai mari.

Aşa că, repet: cota unică a fost o glumă: 25% impozit pe întreg efortul angajatorului – pentru toată lumea – e suficient, fie şi dacă toţi banii strânşi merg pentru plata pensiilor.

Dacă nu, o să ne trezim abia atunci când toată lumea va munci la stat, va admira felul conştiincios în care îşi plătesc bugetarii impozitele şi va calcula că din banii strânşi e posibilă până şi creşterea salariilor: „Sfânt trup şi hrană sieşi, Hagí rupea din el”.

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou