Riscograma
Lucian Davidescu

Ce ţintă ne mai trebuie după NATO şi UE?

România are nevoie de un nou reper pentru a putea intra în clubul-ţărilor-cu-apă-caldă.

După ce şi-a făcut şi refăcut calculele, FMI a ajuns la concluzia că – gata – în România se trăieşte mai prost decât în Bulgaria. 14 dolari despart, deocamdată, nivelul de trai al unui român (11.869 dolari/an) de al unui bulgar (11.883 dolari).

Nu e neapărat o ruşine. România şi Bulgaria sunt umăr la umăr de 20 de ani şi au parcurs o bucată bună de drum împreună. Au ratat împreună primii 10 ani de tranziţie – fiecare ţară în felul ei – şi au recuperat cât s-a mai putut recupera în următorii zece. Au recuperat destul cât să iasă din sărăcie şi să nu considere pierdută cu totul „cursa” cu restul colegelor de celulă comunistă.

Polonia, Ungaria sunt cu doar 50% mai în faţă, distanţă care ar putea fi recuperată în alţi zece ani de creştere. Slovenia, Cehia, Slovacia sunt de două ori mai avansate şi deja nu mai pot fi găsite printre economiile emergente ale Europei, ci direct în segmentul dedicat economiilor adezvoltate, alături de Germania, Franţa, Spania, Austria etc. Deja distanţa merge către 20 de ani – o generaţie.

Mai pot cele două ţări de la Marea Neagră – primite în UE parcă din greşeală – să alerge atât? Răspunsul este sigur „da”. Întrebarea este dacă mai vor. Apartenenţa la UE a unei ţări cu decalaje economice şi sociale mari nu este un handicap, aşa cum spun euroscepticii, este un enorm avantaj. Iată de ce:

În Vest, costurile forţei de muncă au ajuns la un nivel la care devine clar că nu sunt sustenabile. În Asia, standardul de viaţă a crescut suficient de mult încât să-i forţeze pe contabili să refacă calculele dacă mai e sau nu rentabil să plătească atât de mult pentru transport. Criza ridică – direct sau indirect – bariere protecţioniste, dar şi incertitudini geopolitice copleşitoare.

Există un singur răspuns care să lămurească simultan toate aceste probleme, şi nu e unul complicat: în Europa emergentă costurile sunt încă relativ mici, iar distanţele pot fi chiar mai scurte decât până acum dacă îşi vor construi infrastructura. Procesul de relocalizare industrială a început de ani buni, a fost încetinit de criză, dar este ireversibil. De felul în care reuşim să colaborăm cu investitorii depinde doar viteza de dezvoltare în viitor.

Deja românii au bifat câteva puncte importante care fac ţara atractivă: un nivel acceptabil de educaţie, suficient respect faţă de muncă şi ceva cultură managerială. Ceea ce lipseşte vizibil este capacitatea administrativă. Chiar şi atunci când au intenţii bune, birocraţii reuşesc, până la urmă, să se împiedice de propriile picioare.

E clar că – din nou – este nevoie de ajutor din exterior, mai exact de o „ţintă” faţă de care să poată fi măsurat progresul. NATO a fost reperul care a ajutat România să se întoarcă definitiv cu faţa spre Occident, iar UE a fost reperul care a învăţat-o cum să se comporte acolo. Însă n-am găsit, deocamdată, un reper care să ne arate cum să fim o ţară dezvoltată.

Reperul există, însă nici un politician nu şi-l asumă pentru că nici unul nu e în stare să conducă o ţară dezvoltată. El se numeşte OECD – Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică – şi include 33 de ţări, printre care Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Slovenia sau Estonia – ultimele două anul acesta.

Nu există criterii de aderare la clubul-ţărilor-cu-apă-caldă, aşa cum au existat în cazul UE sau NATO. Nu trebuie să cerşeşti intrarea, însă nici nu vei fi ţinut la uşă dacă într-adevăr locul tău e înăuntru. Valoarea de reper a organizaţiei este abstractă, dar poate mai puternică: cât timp nu eşti acolo, înseamnă că încă ai o problemă. Găseşte-o şi rezolv-o!

Articol publicat în România Liberă

8 comentarii
din Canada

un nivel acceptabil de educaţie … lol

Turambar

Rautaciosii ar spune ca urmatoarea tzinta care ne trebuie ar fi o tzinta piept, cu cercuri de-alea concentrice si cu punct in mijloc.

Dar repet: doar rautaciosii.

🙂 😉

man.tiger07

Titlu bun, comentariul pueril. Cit timp scriem lucruri marunte si judecam cu logica piticului, n-ai cum sa propui o tema serioasa de dezbatere. In caz ca avea o tinta serioasa si comentariul asta de doi lei 🙂

Lucian Davidescu

@din Canada
Nu fii rău. Acceptabil nu înseamnă bun. Înseamnă suficient pentru ce se cere la uzină.

@Turambar
uite ce-ar zice Libertatea: Timpule, ce-ţi mai place să le rezolvi pe toate! 😀

@man.tiger
Uite, dacă eşti dispus să faci un comentariu bun pentru titlul ăsta, eu ţi-l postez aci, e ok aşa? 😀

Turnofftheglory

Esti optimist si asta imi place. Deci putem avea in sfarsit apa calda la buni la tara?

MeTeo

Comentariul de azi este unul „eftin”. Nu OECD*ul e tinta, ci ridicarea din mocirla : rezolvarea crizei MORALE, caci asta ne trage inapoi. A-ti rezolva momentul de responsabilitate in toate detaliile posibile. Si asta inseamna educatie inca de la varsta frageda. Am vazut unde ne-au dus „tintele”: in sclavie. Si e momentul sa iesim din ea pana nu da tara faliment. Intre timp mancarea se trambiteaza ca mancarea se scumpeste „doar” cu 20%. „aide ca mai e loc !

de-a dura lex

Mie mi-e teamă că, în scurt timp, se va ajunge ca noua ţintă să fie Consiliul Europei.

bucuresci

Sa ajungem cat mai repede, prin masuri economice si financiare corecte, adaptate situatiei actuale a Romaniei, la nivelul statelor vecine Ungaria, Cehia si Polonia.

E usor de scris, insa sunt posibilitati nule sa se intample.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *