Riscograma
Lucian Davidescu

Lecţiile greceşti pentru România

Lenea, evaziunea, moneda, poporul – oricine e de vină, numai politrucii nu.

Euro este adesea arătat cu degetul drept principal vinovat pentru situaţia financiară disperată prin care trec acum finanţele publice ale Greciei. Acuzaţia însă nu stă foarte bine pe picioare. Acelaşi cuţit care înjunghie acum economia grecească a ajutat la cioplirea atentă a unor sisteme fiscale responsabile în majoritatea ţărilor UE, în frunte cu Germania sau Olanda. Adevăratul vinovat este întotdeauna cel care mânuieşte arma.

Pentru Grecia, creditarea ieftină în euro a funcţionat ca un drog care i-a adormit simţurile. Însă adevăraţii vinovaţi sunt politicienii care s-au împrumutat mai mult decât îşi permiteau şi bancherii care au dat banii fără să ceară garanţii suficiente iar acum au pretenţia să-i vadă pe toţi înapoi din buzunarele contribuabililor. Iar moneda unică are acum un rol stabilizator – este singura ancoră posibilă împotriva unei inflaţii care s-ar dovedi cu adevărat devastatoare.

Contrar convingerilor populare, grecii muncesc mai mult decât germanii pe salarii mai mici. Aşa se face că productivitatea relativă este mai mare în Grecia. Vârsta de pensionare este într-adevăr mai mică, însă chiar şi aşa un grec munceşte mai multe ore decât un german pe parcursul vieţii active. Aşa se face că sectorul privat elen este relativ puternic.

Pe de altă parte, sectorul public stă foarte rău la eficienţă. Încasările bugetare de 35% din PIB sunt printre cele mai mici din UE iar cheltuielile, de 50%, sunt peste medie. Ambele cifre sunt foarte proaste, pentru că UE este deja campioană la obezitatea aparatelor de stat. Diferenţa enormă dintre cele două – deficitul bugetar – a făcut ca problemele să apară mai întâi la greci.

Însă tot deficitul poate fi redus la două componente: cheltuielile exagerate pentru apărare (secrete, aprox. 5% din PIB) şi dobânzile plătite în contul datoriei publice (7% din PIB). Deci teoretic problema greciei se poate rezolva în doar doi paşi: „dividendul de pace” şi falimentul. România nu are avantajul de-a putea renunţa integral la vreunul din tipurile de cheltuieli. În schimb, serviciul dobânzilor este încă neglijabil.

Ambele ţări au însă în comun birocraţia coruptă, taxarea ridicată şi speranţa statului că va putea trăi parazitându-şi contribuabilii, şi nu fiindu-le util. În replică, şi contribuabilii şi-au creeat mecanisme de apărare. Și-au mutat banii în bănci turceşti sau cipriote, afacerile în off-shore-uri şi relaţiile de muncă în contracte verbale.

La fel ca în România, şi în Grecia guvernul a decis să împartă povara bugetară între toţi contribuabilii, câştigând astfel bunăvoinţa FMI dar irosind ocazia de-a da reformei direcţia bună. Adică de-a da un mesaj foarte limpede pentru viitor: cine greşeşte este pedepsit, cine munceşte este lăsat în pace. În lipsa unui astfel de mesaj, banii şi oamenii fug, lăsând în urmă doar birocraţi care caută cu creionul şi cu rigla „soluţii” prin care să „scoată economia din criză”. Și care se miră de fiecare dată când nu reuşesc, deşi ei sunt însăşi criza.

Pentru Grecia, nu este prima dată când încearcă să scoată din criză finanţele publice prin sacrificii ale sectorului privat. Va fi probabil pentru prima dată când nu reuşeşte, însă are avantajul că vor acoperi pagubele contribuabilii europeni. România are deocamdată perspectiva mai bune – va scăpa de data aceasta. Însă dacă nu scapă de birocraţia coruptă şi ineficientă sprijinită pe taxe enorme, data viitoare va fi exact în situaţia de acum a Greciei. Doar că nimeni nu va accepta să mai plătească oalele sparte.

26 de comentarii
Marius Delaepicentru

Fiecare famiglie guvernatoare cu trendul ei. 🙂

Zummuz

Cred ca grecia a inventat democratia. Acum le da o palma europenilor care au inteles-o prost si i-au obligat si pe greci sa adopte democratia occidentala. Democratia nu este aplicabila maselor in totalitatea lor. Democratia este un privilegiu. Trebuie dobandit. Nu se mosteneste si nici nu trebuie primit gratis. Mai devreme sau mai tarziu ne vom intoarce la democratia originala asa cum a inceput ea in grecia.

cristi

"nu exista tara saraca ci doar tara prost condusa" – nu mai stiu care mare om de stat a spus asta.

analiza ta este exceptionala si din pacate rara. mass media si populimea nu vede/intelege (sau nu vrea?) aceste detalii care schimba toata problema.

romanii s-au invatat sa se lase improscati cu noroi si sa ii ridice pe soclu pe nemti sau americani (ca indivizi), cum ca ar fi mult mai muncitori si productivi. realitatea este f. simpla. romanul este MULT mai productiv decat francezul, englezul, belgianul sau chiar neamtul. o spun cu cifre preluate din corporatiile multinationale prin care am trecut in ultimii 10 ani, corporatii cu filiale in tarile mentionate mai sus. si cand spun "mult" este "f. mult". cel mai socant exemplu este acesta: munca unui roman e facuta de 12 francezi la salarii de cateva ori mai mari. calculati singuri cam de cate ori e mai productiv un roman…nu intamplator 6 ani cat am stat in respectiva corporatie filiala romaneasca a fost cea mai profitabila din tot grupul. si cred ca este la fel si acum pt. ca s-a strans si mai tare surubul in ultimi ani iar romanasii sunt hingheriti cu targetul declarat ca profitul sa creasca de la 47% la 51% !!! acesta este motivul pt. care am si plecat din acea corporatie acum 3 ani.

diferenta rezultatelor la nivel de tara, consta in responsabilitatea guvernantilor. asta-i tot.

asa ca astept sa se destepte si romanii (precum grecii) si sa dea foc guvernului si parlamentului (puscaria si casa de nebuni a lui eminescu).

Radu

@Cristi

Poate ai dreptate in cazuri exceptionale, dar nu cred ca in medie romanii sunt cu mult mai destepti sau mai prosti ca altii. Nu e bine nici sa iti pui cenusa in cap, dar nici sa te bati cu pumnul in piept. Ca pana la urma batutul cu pumnul in piept e tot o manifestatie a unui complex de inferioritate.

Realitatea Greciei este ca nu era gata adere la euro, din cauza ca economia sa (si a altor tari mediteraneene) era, este, si probabil ca va mai fi mult si bine prea diferita de a Germaniei, si Germania e cea care tine fraiele in ECB. Uniuna monetara isi are rostul numai cand este si integrare fiscala si libera circulatie a fortei de munca (care presupune si o limba comuna), ceea nu vad cum o sa fie in Europa.

De peste balta se vede destul de clar, tin minte cum profesorul meu de economie (Feldstein) inca din 1997 avertiza cu privire la acest lucru. Detalii la

http://en.wikipedia.org/wiki/Impossible_trinity

http://en.wikipedia.org/wiki/Optimum_currency_are
si
http://en.wikipedia.org/wiki/Mundell%E2%80%93Flem

Pe langa asta, mai este bineinteles si problema coruptiei balcanice de care sufera atat Grecia cat si Romania. Asta va face iesirea din criza sa fie mai anevoioasa pentru ambele tari.

O alta cauza majora care nu cred ca a fost prevazuta de acum 15 ani (sau cel putin nu am auzit eu de asta in anii 90) a fost ca aderarea la euro le-a dat grecilor accesul prea usor la credite cu dobanzi prea mici, care i-a facut sa se intinda mai mult decat le era plapuma. Ma refer nu doar la datoriile statului, ci si private (atat ale consumatorilor cat si ale dezvoltatorilor etc). Si asta e un fenomen intalnit in multe tari (toate tarile cu bule imobiliare au avut credite prea usoare, nu doar tarile PIGS si ci UK/US). Ingroparea in datorii este usoara si placuta, iesitul din groapa este mai anevoios si neplacut.

Si nici bancherii nemti (si francezi etc) nu sunt nevinovati, ei au acordat prea usor credite doar ca sa isi faca lor insisi profit pe termen scurt, nu le-a pasat catusi de putin daca se sparge bula dupa 3-4 ani, ca pana atunci trecea perioada de vesting de la stock options. Si oricum mare parte din credite au fost securitizate si pasate altor fraieri (sub forma de obligatiuni cu rating de AAA). Acest fenomen se pare ca s-a intamplat si in Romania, sper sa nu rezulte in acelasi rezultat ca al Greciei.

Dar cum spune zicala engleza, victory has a thousand fathers, but defeat is an orphan, nimeni nu vrea sa accepte responsabilitatea.

Radu Ionescu

Faptul ca grecii ponteaza mai mult nu inseamna ca muncesc mai mult.

Radu

@Radu Ionescu

Mai clar ar fi sa zici, faptul ca muncesc mai multe ore nu inseamna ca sunt mai productivi. Un taran poate sa lucreze si o mie de ore cu o sapa de lemn pana ii sar capacele, si nu va produce la fel de mult ca unul cu o combina moderna in 1 ora.

La greci nu e problema de utilaje ca au avut destule oportunitati sa acceseze credite ieftine in ultimul deceniu, dar e vorba de probleme sistemice (coruptie etc). Mostenirea otomana/fanariota (deci nu pot da vina doar pe turci, sunt si ei de vina) fac coruptia o problema greu de rezolvat.

Nu cred ca in agregat grecii sunt mai lenesi sau mai prosti decat alti europeni, si nici romanii de altfel. Dar in ambele cazuri problemele sistemice tin economiile impotmolite comparat cu alte tari europene.

Plus problemele de supra-alocatie de credite cand nu era cazul (alimentand bula speculativa), si penurie de credite/capital cand este nevoie. Cum a zis cineva (nu mai retin cine), bancile sunt ca un om care iti dau o umbrela cand e soare si frumos, dar cum incepe sa ploua iti iau umbrela. Deoarece grecii nu au avut nici o independenta monetara in deceniul de cand au aderat la uniunea monetara, filozofii austrieci nu pot pune aceasta bula speculativa in carca statului grec.

ionut

"Deoarece grecii nu au avut nici o independenta monetara in deceniul de cand au aderat la uniunea monetara, filozofii austrieci nu pot pune aceasta bula speculativa in carca statului grec."

Hehehehe! Suprastatul e acelasi lucru cu statul! "Euro" e, in esenta, acelasi FALS ca drahma, dolarul, lira etc. Si, si mai important, manipularea (citeste falsificarea) dobanzii (expansiunea artificiala a creditului) e aceeasi peste tot. "Scoala austriaca" este singura care are o teorie (dovedit corecta) asupra ciclului afacerilor si modului de formare a "bulelor" (greseala comasata si in acelasi sens a agentilor economici).

MIA

>{…}a fost ca aderarea la euro le-a dat grecilor accesul prea usor la credite cu dobanzi prea mici, care i-a facut sa se intinda mai mult decat le era plapuma.

Cit mai exact au fost dobinzile la care au avut acces grecii – pe perioada drahmei si dupa adoptarea euro ?

Chiar as fi curios de niste cifre …

>romanul este MULT mai productiv decat francezul, englezul, belgianul sau chiar neamtul. o spun cu cifre preluate din corporatiile multinationale prin care am trecut in ultimii 10 ani{…}

Bine – asta e valabil pentru romanii care lucreaza in ( unele ) corporatii multinationale si ( unele ) firme private autohtone bine organizate si conduse. Partea proasta e ca ei reprezinta probabil vreo 25-35% din forta de munca a Romaniei ( care si ea reprezinta doar vreo 30-35% din populatia Romaniei ). 🙁

Dar problema e reala si de profunzime – fara vreo forma de protectionism agresiv sau de cvasi-fascism pur si simplu nu cred ca "partea veche" a UE are cum sa-si mentina actualele nivele ale salariilor medii. Mai ales ca unele tari – precum Portugalia de ex. – au si un nivel foarte redus de educatie a fortei de munca …

Radu

@MIA

Acest grafic arata ca dobanzile erau de peste 10% in anii 90 in Grecia:
http://www.tradingeconomics.com/greece/real-inter

compara cu ce a fost dupa aderarea la euro:
http://www.tradingeconomics.com/greece/interest-r

se poate vedea si cum au fost afectate dobanzile in alte tari periferice: http://krugman.blogs.nytimes.com/2011/04/11/the-r

Alt lucru care a subminat competitivitatea industriei Greciei a fost cresterea nesustenabila a salariilor. Germania este competitiva pentru ca in ultimul deceniu salariul mediu nu a crescut aproape deloc. Un grafic in germana cu explicatii in engleza:
http://krugman.blogs.nytimes.com/2011/04/10/euro-

“nu cred ca partea veche a UE are cum sa-si mentina actualele nivele ale salariilor medii. "

Adevarat, cu free trade e foarte greu de facut fata competitiei chineze, si chiar daca un muncitor german e de 8 ori mai productiv ca unul chinez, presiunea spre coborarea salariilor ramane foarte mare. Un alt exemplu de "race to the bottom" in era globalizarii. Si daca pana acum Romania a beneficiat de asta (avand forta de munca ieftina), in viitor nu se stie. Eu cred ca se vor gasi intotdeauna tari si mai ieftine (si care sa aiba si un minim de infrastructura si stabilitate, ca doar nimeni nu va muta fabrici in Somalia).

MIA

Mersi de informatie – eram chiar curios dacă efectiv şi real, pentru puţocul de rând din Grecia au scăzut dobânzile sau doar pentru companiile mari. Sau – cum a fost cazul României în anii 2004-2008 – dacă dobânzile au rămas tot mari dar a existat lichiditate sporită la îndemână …

Radu

@MIA

Presupun ca la fel este in toate tarile se vede acelasi rezultat de la libertatea de circulatie a capitalului global–nivelul dobanzilor a scazut in rand cu indexurile relevante (depinde daca pe termen scurt sau lung, LIBOR, Euribor etc), plus o marja de profit a bancii care este mai mica unde exista competitie si volum mare de tranzactii.

Vorbesc aici de creditele cu risc mic (unde sunt fie giranti fie colateral suficient de mare). Nu stiu detalii, dar presupun ca in tarile periferice sunt multe victime colaterale, carora bancile acum le pun conditii mult mai dure pentru credite.

Recitind ultimul link de la Krugman, mi se pare foarte insightful observatia lui:

The point is that the introduction of the euro led to a period of low interest rates in southern Europe, triggering an inflationary boom; when the boom ended, they were left uncompetitive with northern Europe. And the ECB is in effect demanding that all the removal of that competitiveness gap take place via deflation in the south, none of it through inflation in Germany.

MIA

Nu mi se pare aşa de pătrunzător citatul cu pricina – mai degrabă e calat pe calul de bătaie/piticul disputei dintre Krugman şi "austrieci" : inflaţie sau deflaţie ca şi modalitate de curăţare a "malinvestmenturilor".

Asta deşi, în mare, aceasta e o non-problemă sau mai bine zis nu e deloc problema reală : în fond cineva tot la fel sărăceşte şi dacă de mîine primeşte 800 de euro în loc de 1000 şi dacă primeşte tot 1000, dar ce vrea să cumpere îl costă 1250. 🙂

Dincolo de asta nu cred ca e vorba de un efect datorat doar libertăţii de circulaţie a capitalului ( sau liberalizării contului curent ? ) ci de extinderea – gratuită şi nejustificată ! – a "umbrelei euro" în ansamblu …

Şi apropo – aici ar mai fi o observaţie de făcut :

>Alt lucru care a subminat competitivitatea industriei Greciei a fost cresterea nesustenabila a salariilor.

Deseori aud sintagma asta spusă ca un reproş la adresa grecilor – dar problema e mai nuanţată : salariile au crescut după adoptarea euro ( uneori disproporţionat dar cel mai adesea nu ) totuşi şi pentru a acoperi un cost al vieţii mai ridicat, inclusiv prin diverse măsuri administrative cvasi-obligatorii …

Radu

@MIA

"salariile au crescut după adoptarea euro ( uneori disproporţionat dar cel mai adesea nu ) totuşi şi pentru a acoperi un cost al vieţii mai ridicat"

Asta nu inseamna ca sunt si sustenabile. In sectorul privat, nu poti sa mergi la sef si sa zici "Sefu, s-a scumpit benzina, poti sa imi maresti si mie salariul?", ca daca vii cu pretentii si nu esti un geniu unic, imediat iti poate face vant si sa te inlocuiasca cu cineva care sa aiba mai putine pretentii (si cand sunt multi proaspeti absolventi si putine joburi noi, se gasesc usor tineri fara pretentii). Presupun ca asa este in Romania, eu locuiesc in SUA unde numai super-starurile pot avea pretentii, si 95% din angajati sunt din punctul de vedere al managementului doar niste rotite interchangeabile, care pot fi date afara fara discutii daca vin cu vreo pretentie, sau chiar si cand intervin complicatii (inclusiv lucruri care probabil ca nu merg in Europa, de exemplu daca se imbolnavesc sau daca au copii).

Daca astfel de revendicari nu merg in sectorul privat, de ce sa mearga la stat? Si daca politicienii au facut promisiuni fara cap care ulterior devin clar nesustenabile, nu are incotro si trebuie sa reduca din cheltuieli. La fel cum din cauza lui "Race to the bottom" sectorul privat (in conditii de piata libera, nu de monopol) trebuie sa reduca salariile pentru a deveni competitiv, la fel si cu sectorul public.

Cum spune Krugman, sunt doua solutii posibile. Reducerea salariilor se poate face ori prin deflatie (sa se taie in mod absolut, dar apoi se lasa cu procese, greve, etc), ori prin devalorizarea monedei. Austriecii prefera moneda cat mai tare, deci deflatia. Insa devalorizarea monedei (si aici ma refer la o inflatie moderata, de 4% pe an timp de 4-5 ani, nu la hiper-inflatie de 10% pe an) are cateva avantaje:

1) stimuleaza economia pentru ca oamenii sunt motivati ca cumpere bunuri durabile in loc sa tina banii la saltea

2) nu se mai impiedica de http://en.wikipedia.org/wiki/Coordination_problem

3) stimuleaza exporturile si inhiba importurile

Cand vorbesti la "umbrela euro" la ce anume te referi?

1) La moneda comuna in sine?

2) la faptul ca toate statele au renuntat la independenta monetara, sau inhamat la jug cu BCE, si in consecinta BCE a dat (sau s-a creat percepta ca a dat) garantii implicite datoriilor de stat?

3) la faptul ca dobanzile la creditele private (de consum sau pentru firme mici) au scazut prea mult si prea rapid, alimentand bule imobiliare etc?

4) la faptul ca banci din Franta, Germania, etc, au crezut ca risca putin dand credite in Romania, Grecia, etc, contand pe faptul ca in cel mai rau caz vor fi bailed out? (de fapt asta este explicatia pentru #3, nu un factor separat)

MIA

>In sectorul privat, nu poti sa mergi la sef si sa zici “Sefu, s-a scumpit benzina, poti sa imi maresti si mie salariul?”{…}

În teorie nu – în practică însă … nici sectorul privat nu poate ţine salariile pe loc când alte cheltuieli o iau în sus ( odată cu costul vieţii ). Plus că integrarea oferă şi alternative pe piaţa muncii – eventual în alte ţări din UE. Aşa că investitorii privaţi fie renunţă la anumite afaceri/ramuri de afaceri cu profit prea mic fie mai taie de la investiţii etc. dar salariile tot cresc în astfel de situaţii.

Inclusiv în România – care are restricţii mai multe şi mai … atent aplicate decât a avut Grecia în jurul introducerii euro se întâmplă acest fenomen – de-aia producţia în lohn e cam pe ducă ( nu că i s-ar plânge de milă ). 😉

>Daca astfel de revendicari nu merg in sectorul privat, de ce sa mearga la stat?

Că aici există de prea multe ori impresia că "se ia de altundeva" … de unde este ? 🙂

La restul am sa raspund mai incolo – o zi buna pina atunci.

Radu

@MIA

Nu exista nici o legatura intre salarii si costul vietii. Cum zice economia de piata, salariile sunt determinate doar de cerere si oferta. Cat timp exista mai multa oferta de munca (proaspeti abolventi, someri) decat cerere de munca (angajatorii, pentru ca ei sunt cei ce cumpara munca), pretul de echilibru al pietei scade. Sunt doar cateva caveaturi:

1) nu se aplica la superstaruri sau alte cazuri in care oamenii nu pot fi inlocuiti (sunt pozitii care nu cer neaparat un IQ de 140 sau doctorat, dar in care experienta conteaza foarte mult, si sunt foarte putini oameni cu experienta necesara)

2) legislatia de salariu minim poate stabili o podea de pret, dar asta de obicei conduce fie la reducerea numarului de joburi, fie la munca la negru

In SUA si Germania nu a fost mare inflatie in ultimii 10-11 ani, dar totusi s-au scumpit preturile cam 25% in ultimul deceniu (si unele chiar mult, de exemplu benzina de la $1 la $4 pe galon). S-a devalorizat si dolarul mult fata de euro (in 2000 parca era 0.95 dolari la un euro, si in 2008 ajunsese sa treaca de $1.50 pe euro), si totusi salariu median in SUA a _scazut_ ; si cum am vazut intr-un grafic mai sus, si salariile mediane din Germania nu au tinut pas cu inflatia.

Pentru oamenii de rand asta reprezinta un declin al standardului de viata cel putin in termeni masurabili (in termeni nemasurabili, de exemplu toata informatia din Wikipedia sau internet in general le-a facut viata mai placuta, dar nu e socotita). Dar macar economiile din SUA si Germania au iesit din criza (cel putin raportat in PIB, daca nu in numar de joburi).

Am lucrat la Microsoft mai multi ani si acum 6 ani am plecat pentru ca mi-am gasit ceva mai bine platit, care sa nu ma munceasca 60 ore pe saptamana, si care sa imi dea 5 saptamani de concediu in loc de 3. Dar tin legatura cu fostii colegi, si stiu ca Microsoft nu creste salariile decat cu 1-2% anual (deci in multi ani nici nu tinea pas cu inflatia), pentru ca stie ca in fiecare an primeste sute de mii de aplicatii de la proaspeti absolventi care sunt dispusi sa isi sacrifice viata personala si sa lucreze 60 ore pe saptamana, spre deosebire de oamenii de peste 30 de ani, care de obicei au familii si nu se mai streseaza asa mult. Asa ca Microsoft promoveaza in fiecare an cam 10-15% din angajati, si celorlalti nu le creste salariul, chiar daca are o marja de profit de zeci de miliarde de dolari pe an, si o crestere cu 5% a salariului nu ar reduce profitul nici cu o zecime de procent. Managementul Microsoft socoteste ca daca programatorilor nu le convine compensatia, pot sa plece, nu ii obliga nimeni sa stea. Si la fel socotesc si ceilalti angajatori din sistemul privat.

In SUA cel putin, numai oamenii care lucreaza in sectorul public primesc "cost of living increases", din cauza ca au sindicate care impun asta. Dar cei care lucreaza in sectorul privat, in loc sa se organizeze si sa ceara si ei asta, simt ca cei din sectorul public au prea mult, si atunci sustin platforma de extrema dreapta Tea Party de a eviscera sindicatele (daca ai urmarit stirile din SUA, acum 4 luni a fost un mare scandal in Wisconsin, unde noul guvern nu doar ca a taiat salariile si beneficiile in sectorul public, dar a si facut mult mai dificila organizarea si finantarea sindicatelor)

Personal sunt ambivalent cu asta. Normal ca ar fi frumos ca salariile tuturor sa fie ajustate cu inflatia, dar asta ar avea si consecinte negative, in principal un feedback pozitiv care ar putea duce la o spirala inflationista cum s-a intamplat in SUA in anii 70, vezi
http://en.wikipedia.org/wiki/Price/wage_spiral

In Romania poate ca este diferit, pentru ca romanii mai pot si sa voteze cu picioarele (sa plece in vest). Dar muncitorii americani nu au optiunea asta. Si nici romanii nu se stie cat o sa o mai aiba, continuarea crizei in Europa poate duce la putere partide de extrema dreapta care sa opreasca imigratia (si chiar si libertatea miscarii fortei de munca in interiorul UE).

MIA

>Nu exista nici o legatura intre salarii si costul vietii. Cum zice economia de piata, salariile sunt determinate doar de cerere si oferta.

Nu-i aşa. 🙂

Adică teoretic şi aşa … strict economic e valabil – dar pe termen lung intervine ce spuneţi spre finalul articolului – aşa că o astfel de ajustare există.

Iar cind nu exista – ca de ex. :

>{…}si salariile mediane din Germania nu au tinut pas cu inflatia.

se datoreaza de multe ori relocarilor spre Est – cei care si-au mentinut locurile de munca au primit indexarile negociate de sindicate ( sau considerate adesea ceva implicit ). 🙂

În fond există explicaţii – destul de consistente – care dau ca şi sursă primordială a actualei crize tocmai scăderea sau în cazul cel mai bun cvasi-stagnarea veniturilor în termeni reali în economiile "dezvoltate". 🙂

>Am lucrat la Microsoft mai multi ani {…}

He he … ce coincidenţă. 🙂

>Normal ca ar fi frumos ca salariile tuturor sa fie ajustate cu inflatia, dar asta ar avea si consecinte negative,{…}

Corect – pentru ca ar anula tocmai potentialul de "curatare a economiei" pe care-l are inflatia – la care se refera, destul de abscons si voalat Krugman ( pe care – in treacat fie spus – il consider un ipocrit de clasa nu asa … 🙂 ).

Radu

@MIA

De ce il consideri ipocrit pe Krugman? Crezi cumva ca ar fi socialist sau marxist? Nu, el este un economist mainstream keynesian care sustine globalizarea in continuare. Din punct de vedere politic, cred ca cel mai potrivit termen pentru a il descrie este neoliberal (nu cu totul, dar in mare parte), ceea e considerat "de stanga" in SUA, dar "de dreapta" in orice alta tara.

Deci nu e nimic ipocrit cand scrie ca in era globalizarii, este inevitabil ca multe sectoare din tarile dezvoltate vor fi nevoite sa scada salariile (sau sa le inghete si sa astepte ca inflatia sa le erodeze), ca asta este si pozitia tuturor neoliberalilor. Ca si majoritatea neoliberalilor, Krugman sustine ca solutia cea mai buna pentru sprijinirea acestor "defavorizati" ai globalizarii ar fi un negative income tax, si nu protectionism.

Unde ai lucrat la Microsoft, in Redmond sau in Romania? Eu am lucrat in Redmond intre 2000 si 2005 (si inca locuiesc in Redmond).

MIA

Discutia e mai lunga aici …

>De ce il consideri ipocrit pe Krugman? Crezi cumva ca ar fi socialist sau marxist?

Nu – in mod clar nu e marxist cit despre socialist … hmm, parca as prefera pe undeva un socialist sau social-democrat onest unuia care o da cotita cum face el.

Il consider ( deosebit ) de ipocrit pentru ca desi critica diversele programe de "inspiratie austriaca" pe temeiuri mai degraba … social-morale nu pare deloc grabit sa expliciteze impactul social ( si de ce nu si "moral" ) al masurilor pe care le sustine cu atita ardoare. 🙂 Mai ales in situatiile in care ele nu ar impacta direct SUA ci alte tari/cetatenii lor – cum e cazul "exportului de inflatie" pe care SUA l-au practicat oarecum constant ani la rind … 😉

>Nu, el este un economist mainstream keynesian care sustine globalizarea in continuare.

Hmmm … chiar sustine in continuare globalizarea sau s-a mai sucit un pic ?

Nu stau acuma sa scotocesc prin arhiva articolelor lui – dar abia recent si-a ( re)amintit si a afirmat public un percept a lui Samuelson care argumenta ( cit se poate de corect dupa parerea mea ) ca teoria "avantajului comparativ", care e practic fundamentul teoretic al globalizarii – cel putin in forma actuala – e valabila si cu adevarat benefica … doar la nivele de ocupare aproape de "limita ideala" a fortei de munca intre statele implicate … 😉

>Unde ai lucrat la Microsoft, in Redmond sau in Romania?

Nici nici – in Danemarca. 🙂

Radu

@MIA

Diferenta morala dintre Krugman (si liberali, neoliberali) si austrieci e foarte clara. Primii sustin globalizarea (si sunt impotriva protectionismului), dar realizeaza ca multi oameni vor fi defavorizati, si nu vor putea sa se recalifice; si atunci sustin fie asistenta sociala, fie negative income tax.

Austriecii din secolul 21 nu mai au aceste scrupule morale (spre deosebire de cei din trecut ca Hayek, sustinea negative income tax, ba chiar sustinea venit minim garantat de stat). Ei au pur si simplu atitudinea lui Marie Antoinette, "sa manance cozonac, nu e treaba statului sa ii ajute", adica defavorizatii sa aiba mai multa credinta in mana invizibila a pietei, si atunci sfanta piata va avea grija de ei. Din acest motiv eu am respect fata de Hayek, Samuelson, si altii care sustin masuri de gen http://en.wikipedia.org/wiki/Basic_income_guarant… , dar nu fata de austriecii din secolul 21.

Revenind la Krugman, ca si Ricardo, sustine ca avantajul comparativ face free trade beneficial pentru toti in cazul in care chiar este free. Doar ca acum China are politici mercantiliste, in principal faptul ca isi manipuleaza moneda pentru a isi sustine exporturile. Krugman favorizeaza devalorizarea dolarului pentru a echilibra balanta comerciala, nu pentru a faca exporturile USA sa fie mai mari decat importurile, si este o diferenta categorica in asta. Cred ca si David Ricardo ar fi de acord cu un comert balansat, probabil ca el prespunea ca trebuia sa fie balansat, si ar fi considerat aberanta o situatie ca acum cand SUA are deficit comercial gigantic de peste 30 de ani.

Si nu stiu despre ce export de inflatie este vorba, ca in ultimii 3 ani (din septembrie 2008 mai precis) inflatia in SUA a fost aproape zero, si chiar daca ar fi inflatie in SUA, nu e nici o alta tara obligata sa foloseasca dolari. Cat despre scumpirea mondiala a petrolului, acolo cauza sunt revolutiile arabe pe deoparte, si cresterea mare a cererii Chinei si Indiei pe de alta. Si scumpirea gazului din Europa e datorita lui Putin pe deoparte, si lui Angela Merkel (care vrea sa inchida centralele nucleare) pe de alta, ca in SUA gazul natural este de 3 ori mai ieftin ca in Europa (cam $120 / mmc fata de $400 / mmc).

Oricum, in afara de energie, nu cred ca Germania sau Danemarca, Franta, etc au avut inflatie semnificativa. Tarile periferice ca Romania au avut inflatie din cauza cresterii salariilor in ultimul deceniu, si cresterii TVA in ultimii 2 ani, dar nici una nici alta nu vor mai continua, si nu au nimic de a face cu SUA.

MIA

>Diferenta morala dintre Krugman (si liberali, neoliberali) si austrieci e foarte clara.

Eventual aşa … la nivel mai degrabă teoretic şi lozincard. 🙂

În practică … diferenţa e mai degrabă la nivel aşa – de genul împărţim egoismul la toţi sau suntem patrioţi americani şi vrem să-i protejăm pe ai noştri de el.

De fapt ar fi interesant dacă acuma urmează o ditirambă ideologică în care să-i iei apărarea lu' băiatu' bun Krugman faţă de austriecii cei răi şi egoişti să ştiu dacă să-mi pierd vremea sau nu.

>Oricum, in afara de energie, nu cred ca Germania sau Danemarca, Franta, etc au avut inflatie semnificativa

Depinde la ce ne referim. În cam toate cazurile menţionate mai sus – exceptând Germania, din motive speciale – preţurile imobilelor au cunoscut creşteri constante, balonul imobiliar nu e/nu a fost doar un fenomen american. 😉

În rest, în bună măsură inflaţia nu s-a manifestat datorită a ceea ce Krugman ( şi nu e singurul ) critică – adică :

>Doar ca acum China are politici mercantiliste, in principal faptul ca isi manipuleaza moneda pentru a isi sustine exporturile.

Susţinerea exporturilor de către chinezi – care a permis nivele ridicate/bune a consumului. 😉

Sau – în loc de chinezi se poate pune şi est.europeni alea alea … 😉

Hmmm … oare cum schiţează Krugman asistenţa socială pentru ei … aa, n-o face. Hmmm … n-o avea scrupule morale sau de ce oare ? Bun – expediază de fapt problema pe umerii autorităţilor naţionale din diversele zone care de rele ce sunt nu aplică aceleaşi idealuri ca alţii etc. 🙂

>Krugman favorizeaza devalorizarea dolarului pentru a echilibra balanta comerciala{…}

Sincer – nu pot să cred că el nu realizează ce impact practic ( social, moral etc ) s-ar produce dacă aşa ceva s-ar întâmpla. Dar în fine – practic ar fi cam acelaşi lucru cu "deflaţia" visată de austriecii cei răi şi fără scrupule morale ( sau niţeluş iresponsabili şi ei la rândul lor – dacă e să vorbim serios, dar na … asta e ) care sunt răul absolut în vreme ce băieţii buni salvează populaţia etc. 😀

Şi nici nu e clar că ar fi mai uşor de implementat practic ţinând cont de nivelul rezervelor în dolari deţinute de terţe ţări/instituţii. 🙁

Radu

@MIA

Cat priveste politica economica externa, nu este nici o diferenta intre Krugman si austrieci–ambele parti sustin free trade. Ambele parti vad free trade ca fiind un beneficiu net pentru majoritatea cetatenilor, si ambele realizeaza si ca dezindustrializarea si alte efecte ale globalizarii afecteaza negativ o minoritate dintre cetateni. Diferenta este in ce trebuie facut cu privire la aceasta minoritate: austriecii se spala pe maini de ei si zic "sa manance cozonac, pot sa crape din partea noastra, noi nu vrem sa platim taxe!", dar Krugman crede ca parte din http://en.wikipedia.org/wiki/Consumer_surplus produs de globalizare poate sa alevieze efectele negative, intr-un mod pareto-eficient. Si la fel au atitudinea si despre ce se poate face si in alte tari cu privire la efectele globalizarii.

> împărţim egoismul la toţi sau suntem patrioţi americani şi vrem să-i protejăm pe ai noştri de el.

Poti sa elaborezi putin? Nu inteleg ce vrei sa zici cu egoism in acest context, si cum s-ar aplica la Krugman. Mai ales cand eu scriam despre cum Krugman sustine globalizarea ca fiind ceva in general bun, dar ca totusi defavorizeaza anumite categorii de oameni si atunci masura cea mai potrivita pentru atenuarea acestor efecte negative structurale un safety net, ale carui costuri sa fie doar o fractiune din surplusul produs de globalizare. Asta face ca safety-net sa fie pareto-eficient: chiar daca platesc ceva taxe pe el, oamenii care beneficiaza de globalizare tot ies mai castigati decat daca ar fi tarife protectioniste.

Mai sunt si alte diferente majore intre Krugman si austrieci, in primul rand Krugman sustine stimulus keynesian ca masura contraciclica, dar asta nu adreseaza probleme structurale, si noi vorbeam de probleme structurale aici.

>Sincer – nu pot să cred că el nu realizează ce impact practic ( social, moral etc ) s-ar produce dacă aşa ceva s-ar întâmpla

Devalorizarea dolarului deja s-a intamplat in timpul administratiei Bush (si a fost una dintre putinele masuri economice ale lui Bush cu care Krugman a fost de acord). Nu cred ca e nevoie sa repet ca atunci cand Bush a fost ales dolarul era mai tare decat euro, si in vara lui 2008 ajunsese cursul la 1.55. Nu prea vad ce efect a avut asa ceva, doar ca acum americanii platesc mai mult pe benzina, ca nu mai este 30 dolari barilul, ci 90 dolari. Pretul de 90 reflecta si revolutiile arabe, si cresterea vertiginoasa a cerintei Chinei si Indiei, si faptul ca UK este acum net importator de petrol (zacamintele din Marea Nordului sunt pe duca). Deci poate deprecierea dolarului inseamna ca petrolul s-a scumpit de la 30 la 50 dolari pe baril, deci ca in euro ar fi ramas 35 euro pe baril ca si acum un deceniu.

E tare ciudat ca toti conservativii au tacut chitic cat timp dolarul s-a devalorizat in timpul administratiei Bush, si in ultimii 3 ani de cand a devenit Obama presedinte acum fac apoplexie cu devalorizarea dolarului, desi cursul USD/EUR arata ca dolarul a recuperat un pic de teren din vara lui 2008 pana acum. Asta arata ca este mai mult retorica partizana pentru a speria lumea decat o pozitie obiectiva, altcumva nu ar fi tacut chitic in timpul lui Bush.

Dolarul inca nu este suficient de devalorizat pentru a echilibra balanta comerciala. Nu zic ca ar trebui sa faca Obama (sau FED-ul) ceva anume sa il devalorizeze, doar sa lase piata libera sa il devalorizeze singura (si il va devaloriza atata timp cat SUA are deficit comercial). Daca se mai devalorizeaza cat sa ajunga cursul la 2 USD/EUR, ce ar fi asa rau cu asta? Mie personal nu mi-ar conveni sa cheltui mult mai mult in vacante in Romania, dar daca e pentru binele tarii, sunt patriotic ca un bun cetatean 🙂

Krugman a avertizat din 2004 incoace cu privire la bula imobiliara ca fiind ceva nociv si nesustenabil. Economistii si bloggerii conservativi l-au contrat ca este prea negativist, ca nu vrea sa vada aspectele pozitive ale administratiei Bush, care facea mare tam tam cu "ownership society" si faptul ca procentul familiilor care erau proprietarii casei/apartamentului in care locuiau crescuse la aproape 70%. Deci nu prea vad ce rost are aducerea bulei imobiliare in discutia despre Krugman, cand el a fost printre primii care sa avertizeze cu privire la asta. Oricum, faptul e consumat, bula e deja sparta, preturile au scazut deja in SUA la nivelul celor din 2000, si la fel si chiriile in majoritatea oraselor.

Da, ai dreptate ca inflatia f. mica in SUA in ultimii 20 de ani este in mare parte datorata Chinei, si inflatia mica din Germania este in mare parte datorata Europei de Est. Krugman nu critica asta, critica doar mercantilismul Chinei.

> Hmmm … oare cum schiţează Krugman asistenţa socială pentru ei … aa, n-o face. Hmmm … n-o avea scrupule morale sau de ce oare ? Bun – expediază de fapt problema pe umerii autorităţilor naţionale din diversele zone care de rele ce sunt nu aplică aceleaşi idealuri ca alţii etc.

Nu inteleg despre care "ei" vorbesti aici. Fiecare tara este responsabila pentru proprii ei cetateni, nu vad de ce ar fi Krugman sau Obama responsabil de ce se intampla in alte tari. Sunt doar cateva cazuri patologice in care administratia sau congresul SUA sunt responsabile, de exemplu embargoul facut asupra Cubei. Care in mod pervers ii da o scuza lui Castro sa dea vina pe americani pentru starea economica mizerabila a Cubei.

Mai sunt argumente cum ca SUA cauzeaza suferinta in lumea a 3-a ba ca face preturile globale la grau/porumb prea mici (prin subventii agricole), ba ca le face prea mari (prin stimulente fiscale la bio-combustibili). Aceste argumente se neutralizeaza reciproc, si le consider suma lor cvasi-nula.

John Galt

Ce bine se intelege Radu cu MIA. Nu? 🙂

Gogol Bordello

n afara de lozinci sau vorbe mari si scurte – “ce din coada au sa sune”, n-am intalnit nicaieri o explicatie care sa satisfaca macar logica

unui copil despre cum ar fi Romania afectata (datorita simplei prezente a bancilor grecesti in Romania), atata timp cat creditele date

romanilor sunt legiferate prin contracte, in euro si cu marje specificate concret acolo. Adica ce vor autorii acestor dezinformari sa

sugereze, ca grecii vor putea majora dobanzile chiar daca ele sunt reglementate prin contracte ? Profiturile bancilor mama sunt si ele

procent din aceste dobanzi finale. Nu poti sa extragi mai mult decat o suma ce lasa neatinse cheltuielile cu salariile si taxe locale ale

sucrsalelor/filialelor din Romania, altfel ramai fara angajati si atunci n-ai personal local pt. a incasa macar ceea ce ai de luat lunar de la

romani. Ce ma mira cel mai mult e ca atat oficialii cat si BNR si economistii din presa care doar fac munca de traducere a unor

declaratii ale strainilor care n-au nici un interes sa doreasca binele romanilor -ci dimpotriva- contribuie prin pasivitate indirect la un risc

asociat mai mare al Romaniei, un rating mai prost, si deci dobanzi mai mari. Umplerea de rahat al celor care sugereaza ca problemele

din Grecia influenteaza prin sistemul bancar Romania trebuie sa se faca mai ales prin opinii publice internationale, nu trebuie decat ca

cei alesi de popor in poziile din care pot face asta sa-si faca datoria minima, sa-si respecte fisa postului, iar presa sa nu mai faca

munca gratuita pt. straini -ce intr-un razboi mediatic ca parte al razboiului economic mondial ce dureaza de decenii ar avea rolul de

tradatori neplatiti- !

Si mai e ceva extrem de important: in caz de faliment al unui creditor, in cazuri speciale, daca are nevoie urgenta de modificare a unor

clauze -pt. a avea lichiditate de exemplu- trebuie sa negocieze cu debitorul, caz in care se afla la mana debitorului -si nu invers- deci

debitorul poate eventual capata avantaje speciale. Daca bancile romanesti ar fi dat credite grecilor si grecii ar fi avut probleme, atunci

clar riscurile s-ar fi transferat automat si sistemul bacar romanesc. In situatia de fata, dimpotriva, eventualul faliment al unei banci

creditoare ar conduce la stingerea datoriilor sale prin orice mijloace stabilite de executor, ce includ renegocierea cu debitorii ce se pot

refinanta pt. a plati la urgenta in cash sa zicem 50% din suma datorata bancii falimentare – debitorii ramanand la alta banca cu o

datorie finala cu 50% mai mica !!!

In caz de default al unui debitor problemele devin foarte complicate pt. creditor: cat poate recupera la urgenta din lichidarea garantiei ?

-80%, 50%, 15%, 4% ? Asta datorita inchistarii bancilor in sabloane fixe si comode in care stai intr-un fotoliu si vrei sa castigi doar

din semnarea unor hartii, si lipsa oricarei minime imaginatii in domeniu: de ex. contract cu firme specializate pt. recuperarea in timp

indelungat a garantiei debitorului de exemplu prin inchiriere, care ar putea duce la scadenta perioadei initiale de creditare din contract,

nu la pierderi 0%, ci la un castig sa zicem de 30% in valoare reala fata de 35% preconizat initial, poate mai mic dar poate si mult mai

mare, depinzand de evolutia ulterioara pe termen foarte lung.

Radu

@Gogol

Dupa ce s-au fript in supa, bancile sufla si in iaurt. Supa fiind Grecia. Iaurtul fiind Romania. Vinovata sau nevinovata, consecintele vor afecta si Romania; intr-o masura mica deocamdata (poate sa fie doar o crestere cu 0.1% in dobanzile pentru obligatiunile pe termen lung ale statului), deoarece nivelul actual de datorii al statului inca nu este prea mare, asta daca nu se socotesc obligatiile de pensii pentru decretei, sau daca bancile presupun ca statul va prioritiza serviciul datoriei catre ele mai mult decat platitul pensiilor. Deci cel putin pentru urmatorii ani, poate chiar un deceniu, cred ca bancile straine vor cere dobanzi "italiene" guvernului roman, si nu dobanzi "grecesti". Vor cere dobanzi grecesti numai prin 2030, daca le va ajunge cutitul la os decreteilor din cauza pensiilor mizere si vor face o decretiada.

La fel cum criza creditelor imobiliare din SUA (si Irlanda, Spania, etc) de acum 3 ani a facut creditarea pentru imobiliare mai dificila, pentru ca dintr-o data bancile si-au dat seama ca ce urca poate si sa coboare, si lichidarea apartamentelor nu va acoperi intotdeauna ipoteca ramasa. Acum sunt mai atente sa ceara avansuri mari, giranti, etc. Cum ar fi trebuit sa faca de la bun inceput, ar fi fost mai bine daca ar fi evitat faza de exuberanta irationala.

Atat in tarile din periferia EU, cat si in US/UK, urmeaza cam un deceniu de deleveraging, cu austeritatea aferenta care intr-o anumita masura e necesara, dar ma tem ca multi politicieni au trecut dintr-o extrema in cealalta, de la dezmat la austeritate prea dura (cel putin republicanii din US si conservativii din UK). Deci in sensul asta se poate spune ca politicienii pot invata si lectii gresite de la Grecia.

MIA

OK – se pare ca avem o problema de comunicare aici … 😀

Deci – revenind la partea aceasta ( ca restul e oarecum colateral si sunt … detalii ) – referitoare la solutiile crizei actuale :

>Cum spune Krugman, sunt doua solutii posibile. Reducerea salariilor se poate face ori prin deflatie (sa se taie in mod absolut, dar apoi se lasa cu procese, greve, etc), ori prin devalorizarea monedei.

De fapt ar fi 4 posibilitati – nu doua – dar se ne concentram asupra lor.

> Austriecii prefera moneda cat mai tare, deci deflatia.

Corect – ba mai mult au pasarica cu "etalonul-aur" ( sau, la modul general, cu moneda in cantitate fixa ) ceea ce e greu de imaginat in practica ( desi nu imposibil ). Aceasta alternativa are si ea avantajele ei – ma mira ca le prezinti doar pe cele ale alternativei inverse … 😉

>Insa devalorizarea monedei (si aici ma refer la o inflatie moderata, de 4% pe an timp de 4-5 ani, nu la hiper-inflatie de 10% pe an)

Hiperinflatie … e mai degraba la 10% pe luna ( sau chiar pe saptamina 🙂 ).

Sa analizam insa avantajele enumerate :

1) stimuleaza economia pentru ca oamenii sunt motivati ca cumpere bunuri durabile in loc sa tina banii la saltea;

Oarecum corect – cu citeva amendamente/premise cum ar fi :

a. oamenii sa nu-si tina banii in banci ci efectiv "la saltea" in numerare – ceea ce deja e o utopie la acest moment. Ori in conditiile unei economisiri la banci si dobinzile tind sa creasca pentru ca altfel … nu ar mai economisi nimeni. 😉

Astfel ca – exceptind o durata scurta – masura tinde sa se auto-anuleze.

2) nu se mai impiedica de http://en.wikipedia.org/wiki/Coordination_problem

???

Aici as vrea un pic de detaliere – ca nu mi-e deloc in clar cum anume s-ar evita "problema coordonarii".

Deocamdata – cu toata "emisia cantitativa" de moneda efectuata ( in doua etape ) – pare sa existe o foarte serioasa problema de coordonare intre "economia reala" si "fluxul monetar" … 🙁

3) stimuleaza exporturile si inhiba importurile

Asta e, iarasi, valabil pe termen scurt si foarte discutabil daca la nivel global cistigul dintr-o asemenea masura nu e contracarat de faptul ca SUA, care reprezinta cea mai mare piata de consum a lumii totusi, s-ar contracta ca urmare a diminuarii puterii de cumparare … 🙁

Radu

@MIA

Cea mai buna evidenta pentru devalorizare este ce s-a intamplat in Marea Depresie in anii 30–toate tarile care s-au lasat de gold standard au iesit din criza rapid, si tine s-a tinut cu dintii de gold standard a ramas cel mai mult in depresie.

O usoara inflatie (sa zicem 4% pe an, deci restaurantele nu trebuie sa aiba "menu costs", etc) timp de cativa ani este medicamentul potrivit pentru tarile in care salariile au ajuns asa mari incat le face ne-competitive pe piata globala (US/UK) si/sau salariile mari ale bugetarilor ameninta sa aduca statele in insolventa (PIGS, de fapt Grecia e deja insolventa). Asta presupunand ca inghetarea in mod nominal a salariilor e mai simpla si usoara decat taierile de 20% care se lasa cu greve etc.

Despre coordination problem, cel mai clar scrie Krugman in articolul lui din ianuarie: http://www.nytimes.com/2011/01/16/magazine/16Euro

Imagine that you’re a country that, like Spain today, recently saw wages and prices driven up by a housing boom, which then went bust. Now you need to get those costs back down. But getting wages and prices to fall is tough: nobody wants to be the first to take a pay cut, especially without some assurance that prices will come down, too. Two years of intense suffering have brought Irish wages down to some extent, although Spain and Greece have barely begun the process. It’s a nasty affair, and as we’ll see later, cutting wages when you’re awash in debt creates new problems.

If you still have your own currency, however, you wouldn’t have to go through the protracted pain of cutting wages: you could just devalue your currency — reduce its value in terms of other currencies — and you would effect a de facto wage cut.

Won’t workers reject de facto wage cuts via devaluation just as much as explicit cuts in their paychecks? Historical experience says no. In the current crisis, it took Ireland two years of severe unemployment to achieve about a 5 percent reduction in average wages. But in 1993 a devaluation of the Irish punt brought an instant 10 percent reduction in Irish wages measured in German currency.

Why the difference? Back in 1953, Milton Friedman offered an analogy: daylight saving time. It makes a lot of sense for businesses to open later during the winter months, yet it’s hard for any individual business to change its hours: if you operate from 10 to 6 when everyone else is operating 9 to 5, you’ll be out of sync. By requiring that everyone shift clocks back in the fall and forward in the spring, daylight saving time obviates this coordination problem. Similarly, Friedman argued, adjusting your currency’s value solves the coordination problem when wages and prices are out of line, sidestepping the unwillingness of workers to be the first to take pay cuts.

So while there are benefits of a common currency, there are also important potential advantages to keeping your own currency. And the terms of this trade-off depend on underlying conditions.

Deci articolul lui Krugman e nuantat, si indica posibile complicatii (de exemplu daca populatia are credite facute in euro in loc de moneda locala). Si ideea e veche de 58 de ani, Krugman nu pretinde ca este original cu ea, ci ii da credit economistului monetarist (deci conservativ) Milton Friedman.

Te referi la 4 alternative. Ce alte alternative ar mai fi, pe langa taierile nominale si devalorizare? Eu presupuneam ca s-ar mentine free trade fara tarife semnificative, dar nu as fi cu totul avers barierelor protectioniste, daca ar fi facute cu cap (sa zicem o vama de 25% la ce este importat ar ajuta mult si bugetul statului, si producatorii locali, daca nu ar duce la retaliere). Dar in Romania nu se face nimic cu cap, vezi taxa de inmatriculare pentru masini straine second hand, care poate fi mai mare decat valoarea masinii (in special daca e adusa din SUA. Eu chiar ma gandeam sa trimit o masina in Romania ca sa am sa conduc in vacante, ca nu era chiar asa scump transportul, si nici o vama de 25% din valoarea masinii nu m-ar fi deranjat, dar sa platesc mai mult pe inmatricularea masinii decat am platit pe masina e un deal killer.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *