Riscograma
Lucian Davidescu

Cum e viaţa cu deficit bugetar ZERO?



Cele trei variante ale “bugetului echilibrat”

Că îşi doreşte asta sau nu, România ar putea avea, chiar din 2013, un buget echilibrat, ceea ce înseamnă un deficit bugetar foarte apropiat de zero sau chiar un excedent. Primul pas este deficitul bugetar ambiţios pentru anul viitor, care se va situa chiar sub limita “tradiţională” impusă prin Tratatul de la Maastricht: 3% din PIB. Cauzele acestei situaţii decurg din schimbarea dramatică a modelelor financiare ca urmare a crizei.

Deja, ţări ca Spania şi Italia au anunţat anul acesta că vor ca până în 2013 să ducă deficitul bugetar la zero, prin constrângeri de ordin constituţional. Există trei variante de “echilibru bugetar”, cu grade diferite de suportabilitate dar şi de risc.

Deficit „sustenabil”
(flexibilitate ridicată, efect economic prociclic)

Este în continuare permis deficit bugetar, cu condiţia să existe creştere economică şi în limita în care el nu măreşte datoria publică procentuală. De exemplu, o ţară cu datorie publică de 40% din PIB şi cu creştere de 5% poate să aibă un deficit de 2% (5% din 40%). Datoria publică nominală creşte, dar procentual rămâne la fel.

Strategia are dezavantajul că este prociclică, ceea ce înseamnă că guvernul cheltuieşte mai mult în vremuri bune, dar este obligat să reducă cheltuielile exact în vreme de recesiune.

Deficit prognozat zero
(flexibilitate medie, efect economic neutru)

În acest caz, proiecţia bugetară se face la fel ca şi până acum, însă cheltuielile nu vor mai putea depăşi veniturile. Principalul risc în acest caz este acela ca veniturile să fie supraestimate la construcţia bugetului, iar ulterior să nu mai fie realizate. În acest caz, guvernul are două opţiuni: fie rectifică bugetul şi taie cheltuieli din mers, fie îşi încalcă angajamentul de a nu avea deficit şi se împrumută. Măsura este neutră din punctul de vedere al ciclurilor economice.

Deficit structural zero
(flexibilitate redusă, efect economic anticiclic)

Guvernul nu se bazează pe prognoze, ci doar pe cifre sigure.

De aceea, cheltuielile dintr-un an nu pot depăşi încasările din anul anterior. Este cea mai dură formă de echilibru, pentru că presupune excedente bugetare nominale în anii de creştere. Avantajul acestei economisiri este anticiclicitatea: atunci când economia trece pe scădere, economiile făcute pe timp de prosperitate îi permit guvernului să nu reducă imediat cheltuielile, chiar dacă nominal trece pe deficit.

Mai mult, în România Liberă: Deficit bugetar ZERO în 2013?

EXITCARD
LOADING