Riscograma

Ce poţi să faci dacă eşti PFA şi statul vrea să-ţi ia pielea de pe tine

Întâi renunţă la PFA. 5 lucruri pe care trebuie să le ştii

1.

Unele proceduri sunt necesare legal, altele nu. Evită să stai la cozi la birocraţii români dacă nu eşti obligat ferm prin lege. Regula după care funcţionează birocraţia este „bate calul care trage”. Dacă inspectorul fiscal va avea de ales să te hărţuiască pentru un leu în plus pe tine, care ai urmat scrupulos toate procedurile sau să alerge un evazionist al cărui nume încă nu-l ştie – ghici ce variantă va alege!

2. Dacă lucrezi cu firme străine, nu eşti obligat legal să ai vreo formă juridică ci doar un cont, în orice bancă din România sau din lume. Tot ce îţi cere legea este să declari veniturile în declaraţia anuală şi să plăteşti impozitul corespunzător.

3. Poate fi nevoie de o formă juridică doar dacă clientul tău îţi cere factură.

În cazul acesta, este de preferat un offshore exotic, în afara UE, undeva unde nu este obligatorie contabilitatea.

4. Dacă lucrezi cu firme româneşti, este preferabil să ai firmă în interiorul UE, într-o ţară cu un tratat bun de evitare a dublei impuneri. Clientul tău va datora „withholding tax” (zero în unele cazuri, dar care poate ajunge şi la 15%). Tu vei datora impozit pe profit în ţara de jurisdicţie (Cipru are o taxă de 10%, dar inspectorii fiscali de acolo decid în favoarea ta ce e cheltuială deductibilă şi ce nu) şi impozit pe venit în România, după ce depui declaraţia de venit.

5.

Poţi obţine statutul de rezident fiscal în altă ţară, dacă locuieşti mai puţin de 183 de zile pe an în România şi renunţi la domiciliu. Desigur, trebuie să poţi lucra de la distanţă. Există ţări unde vacanţele sunt mai ieftine decât viaţa în România, iar după un timp poţi cere chiar şi un al doilea paşaport – extrem de util în situaţii-limită.

Citeşte şi: Lecţia scutirii de impozit pentru programatori

Lucian Davidescu

Caută ce am mai scris

Află când scriem ceva nou