EXITCARD

buget-2008-2013

Lucian Davidescu

Starea naţiunii: economia în prăpastie, statul prosperă

Bugetul public a prosperat pe timp de criză şi speră că asta o să-i meargă la nesfârşit.

buget-2008-2013

Am explicat de mai multe ori că statul n-a suferit de criză, nici măcar atunci când a tăiat din salarii, şi că îşi plănuieşte să o ţină tot aşa, fără şanse.
Până acum, cheltuielile şi încasările au tot crescut, de fapt „au fost indexate cu inflaţia”, deşi nici economia privată şi nici standardul de viaţă al românilor nu au fost „indexate cu inflaţia”.

Discursul lui Victor Ponta despre starea naţiunii se înscrie în aceeaşi logică: „vă vom jupui cât mai eficient posibil”.

Asta după un episod preliminar, în care ameninţa primarii că nu mai primesc bani de la centru „dacă nu indexează cu inflaţia”, în dispreţul legilor care prevăd cote defalcate clare din TVA şi impozitul pe venit, în funcţie de populaţie şi suprafaţă.
Pretenţia statului de a-şi ajusta taxele cu inflaţia este cel puţin nesimţită, din mai multe motive.

1. Pentru că scumpirile făcute de alţii nu pot fi o scuză. Deja ele au lovit pe toată lumea, iar tu nu faci decât să-i mai loveşti odată.

2. Inflaţia a crescut pentru că, din coşul de consum, s-au scumpit mâncarea, energia şi utilităţile, lucruri preponderente în bugetul de familie, dar puţin importante în cheltuielile statului. Lucrurile pe care le cumpără statul – sedii, maşini şi consumabile s-au ieftinit (benzina e singura excepţie). Iar salariile, ajutoarele sociale şi pensiile (ăstea doar în ultimii doi ani) au stat pe loc.

3. Pentru că statul e principalul motor al inflaţiei, fie indirect – prin împrumuturile sale fără acoperire, fie chiar direct – cum a fost în cazul măririi TVA.

Cum s-ar zice, foloseşte în favoarea sa propria vinovăţie.

4. În fine, nu e foarte greu de imaginat ce se întâmplă atunci când PIB stă iar halca pe care şi-o atribuie statul este indexată cu inflaţia: banii rămaşi sectorului privat nu doar că nu-s indexaţi, ci scad.

Cifrele prezentate de Ponta sunt din start umflate „optimist” după reţeta tipică: 140 de miliarde de euro, „cât în 2008” şi cu 5% peste 2012? De unde? Din curs? Păi cică e tot 4,5 lei! Din creşterea producţiei? Măi să fie! Din „deflator”? Mai probabil!

Asta ajută din start la fezandarea cifrelor. De exemplu, dacă compari datoria publică de la începutul anului (51 mld. euro) cu PIB-ul visat pentru final îţi iese un procent de 36,4%. Dacă o iei pe aia de la sfârşit (54 mld. euro) cu un PIB în stagnare, mult mai probabil, cifra sare de 40%.

Însă cel mai dureros calcul este următorul: Faţă de 2008, cheltuielile bugetului sunt mai mari cu 16%, în linie cu inflaţia. Încasările sunt mai mari cu 26%, adică peste inflaţie.

Asta înseamnă că partea de PIB rămasă sectorului privat a crescut doar cu 10%, adică sub inflaţie.

EXITCARD

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *